Heirupism: acest cuvant a fost intalnit de mine de curand, introdus intr-o formulare construita de un fost amic pentru a ma ajuta a deveni mai (cel putin) profesionist. Si iata-ma, cautand pe internet sensul cuvantului (pe care il dedusesem singur oaresicum dar de care vroiam sa fiu sigur) si nu mica mi-a fost mirarea sa aflu ca acesta se poate gasi in DEX(ul online).
Cand vine vorba de filmaking, pot recunoaste sincer acum ca nu sunt atat de profesionist pe cat... credeam ca sunt. Adica formula e simpla: o invers proportionalitate in sensul... cu cat inaintezi in varsta si nu ai reusit sa te - cel putin - faci remarcat, cu atat profesionalismul se arata mai scazut sau dispare de tot(in ochii oamenilor). In sensul ca, daca la inceput de drum iti permiteai sa jonglezi cu idea de profesionalism si ajungi din eu stiu ce miracol divin la varsta de treizeci de ani si (sa te fereasca sfantul) calci nitel stramb... pai 'ai c-am pus-o!', cum se exprima amicul prietenar de cartier.
Cam asta s-a intamplat cu proiectul meu ultim (experimental) 'O scurta istorie a viitorului' - am fost sabotat de heirupismul care cu ceva timp in urma ma transorma intr-un (Robert) Rodriguez al Romaniei sau... you name it! si care m-a ajuta sa progreses (la trecut si prezent), dealtfel. Se pare ca dintr-o data, fara sa stiu ca ma aflu in aceasta zona, tot ce vreau sa intreprind din punct de vedere cinematografic trebuie sa arate cel putin de un profesionalism de inalt grad. Si evident ca sunt dezamagit de apucaturile neasteptate (neinvitate) ale colaboratorilor mei. Sunt tot Alex, cel pe care l-au stiut ei dintotdeauna, cel care are visuri mari si mijloace minuscule daca nu chiar invizibile. Tot Alex care cauta sa isi mentina principiile in picioare (cinematografice) si sa adune altele noi in timp ce munceste... adica in timp ce face proiecte de film nu in timp ce viseaza la infinit ca va debuta in lungmetraj scriind la nesfarsit scenariu dupa scenariu... cautand in vidul universului... idee dupa idee.
Mi-ar fi usor sa spun acum 'as vrea sa ma intorc in timp, la acea perioada cand puteam sa fiu oricine si sa fac orice' (cinematografic) dar nu am sa fac asta. Nu e cazul din simplul motiv ca totul se intampla cu un motiv. Adica, imi dau seama ca si experienta asta ma aduce si m-a adus defapt deja in zona in care sunt nevoit sa mai fac niste calcule, poate chiar sa inventez ecuatii noi in viata mea si a spune 'no more mister nice guy' in ceea ce priveste relatia mea cu ceilalti si, de ce nu, relatia mea cu mine chiar.
Heirupismul insa are sa ramana aici chiar si din simplu motiv ca inca is un copil si nu ma vad prea curand sa trec la urmatoarea etapa, acea maturitate pe care societatea de azi o ridica in slavi la vedere insa pe ascuns... nici macar nu o baga in seama. Pentru ca asa am functionat si asa am sa functionez. De ce sa ma fi intins cu pre-productia proiectului After School pe o perioada de eu stiu cate luni cand am putut sa ma organizez foarte bine, cu foarte multa munca ce-i drept, in doar doua saptamani (desi recunosc ca ar fi fost bine venita inca o saptamana :P ). Si deci, sensul cuvantului heirupism primeste aura acum - nu pierde vremea cand poti sa mucesti efectiv si sa folosesti timpul cum trebuie. Evident, istea is chestii sensibile ce tin de work-flow si alte de. Dar consider ca, dupa atat timp de activitate pe acest teren cinematogirafic independent, a primi increderea cuvenita din partea colaboratorilor, un lucru de bun simt si ca heirupismul atitudinii respingatoare entuziasmului (heirupist) nu isi are locul, in zona asta.
Pe dealta parte, inteleg ca si eu am gresit. Si unde am gresit. De aceea merit sa fiu unde is si... premiera proiectului meu de lungmetraj si debutul acestuia poate sa astepte. Eu is aici, lucrand, neasteptand.
Melodia momentului
Cartea pe care o citesc: Cu ochii-n 3,14
