Ca artist si ca om ce se doreste a fi al spiritualului, nu imi permit sa fiu subiectiv. Si totusi, adesea introduc acest 'dupa parerea mea' in fraze pentru a reusi, cel putin la suprafata si de scurta durata a ma feri de remuscarile pacatului de a fi subiectiv. Oricine isi poate da cu parerea, maiestru devine cel care reuseste sa ramana in totalitate obiectiv pe toata durata unui discurs sau al unei conversatii. Cred ca aici greseste deci politica. Uita sa fie obiectiva. Incercari maiestoase sunt cu duiumul, slava Domnului si inca se merge in aceasta directie. Cu mici exceptii Trumpiene unde individualismul si parvenismul is la rang inalt.
Nu cu mult timp in urma, m-am vazut cu un amic, T pe care nu-l mai vazusem de foarte mult timp. Un om cu scaun la cap care mi-a picat la inima inca din prima secunda de cand l-am vazut si acolo a ramas pana in prezent. Iar T. si-a adus amicul, un vienez, A., politician cu acte in regula in tara sa de origine. Evident ca discutiile au fost deci extrem de bogate in continut iar subiectul principal, politica, nu s-a sfiit din a trona timpul pe care eu l-am petrecut cu cei doi. Ca om abia intors din Anglia, cu Brexitu-mi pe cap, nu am putut decat sa incerc sa inteleg cat mai multe lucruri de la un om din breazla despre subiect. Remarcabila din toata discutia a fost simplitatea cu care A. si-a dat cu parerea privind 'a fi sau a nu fi'-ul Brexitului. Acel aer increzator pe care rar mi-a fost dat sa-l intalnesc la oamenii cu carte - "Forget about it! Brexit will never happen" a spus. Si a subliniat lafel de simpu "Never!". Trebuie sa recunosc aici ca acest fapt a adus o oarescare energie pozitiva in vene si pe care mi-o doream dealtfel cu ardoare. Apoi a continuat prin a etala frumos toate argumentele si ideile pe care le-am tot citit in presa Engleza de calitate despre Brexit , in care nu reuseam sa ma incred deoarece observam, pe strazi, in magazine, la job... atmosfera adusa de Brexit - Nori de ploaie urati si (aparent) eterni. Dar ceva ma facea sa-l cred si sa am incredere in opinia lui A. Pana ce s-a adus in discutie, mai tarziu, un alt subiect clocotitor.
De mentionat despre A., si foarte impoartant, faptul ca partidul din care face parte e cel Conservativ. Exact. Nici mai mult nici mai putin. Lucru pe care l-a mentionat cu o oarecare sfiala initial spunand ca el e cumva intre liberalism si conservationism. M-am uitat cu ochi strambi, in sinea mea, la el si am asteptat, ca un om la pescuit, ca fiecare pestisor graitor de adevar cu privire la adevarata sa infatisare... sa imi pice in clestisor. Iar apogeul capturilor mele a avut punct central in aducerea in discutie a subiectului clocotitor: practicabilitatea politicii. Pentru ca da, politica inseamna lidership intr-o foarte mare masura dar fara practicalitate, lidershipul devine invisibil sau chiar inutil. Oamenii vor sa bea apa potabila, vor sa mearga in siguranta pe strada etc. Fara existenta acestor factori de existenta, si de nivel normal, politicul devine inutil. T. sustinea sus si tare ca oamenii trebuie sa munceasca pentru ceea ce vor sa obtina. Ca au nevoie sa lupte pentru dorintele lor, pentru a obtine ceea ce-si doresc si ca nimeni nu ar trebui sa primeasca nimic pe gratis pentru ca daca s-ar intampla asta, oamenii ar ajunge sa ceara si mai multe (gratuitati) si s-ar ajunge intr-o zona de implozie sociala unde statul nu ar mai fi in stare sa ofere nimic nimanui. A. era complet deacord cu el. Eu am spus ca oamenii orisicum vor cere dar au nevoie si de ajutor. Nu ne putem culca frumos pe perna cu faptul ca, pentru a se evita aceasta implozie, avem dreptul sa le cerem oamenilor sa nu ceara nimic. Uita-te la familiile cu (doar) un singur copil. Care nu au avut sansa sa primeasca mostenire de la parinti o casa din n motive. Ei ajung sa plateasca trei sferturi din amele salarii pe care cei doi le pun laolalta (acolo unde ambii soti muncesc) pe CHIRIE si facturi iar un sfert se duce pe mancare. Cum sa cresti un copil astfel? Este cel putin imposibil. Oamenilor astora ar trebui sa li se ofere o casa. Atat. E un drept normal. Absolut. Un inceput de drum. Da. Exista programul prima casa dar care si acesta e extrem de scump, pentru care ai de platit eu stiu cati ani apoi si in final ajungi cu banii in acelasi loc. A. era deacord cu T. iar T. nu imi putea da dreptate in aceasta privinta. Ceea ce ma scosese din armoniile mele interioare a fost faptul ca T. mentionase ca el nu mai platise chirie de nu stiu cate luni, datorita bunavointei unei amice de-ale sale. Si l-am intrebat "Do you afford to sustain this kind of statements, as somenone who hasn't paied rent for some time now?" Nu a mai putut spune nimic, evident. Momentul ciudat a aparut insa datorita interventiei lui A. care, vazandul pe T. pus usor in colt a trimis discutia intr-o zona similiara dar fara de vreo legatura directa cu subiectul nostru "Not everyone can afford to have an University degree. If that would be the case (and he nocks in the table)... we wouldn't have tables to eat on anymore.". Si asta a facut din el portretizarea naturala a politicianului din prezent. Argumentul meu - "sunt oameni acolo care iubesc lucrul cu lemnul. Daca oamenii ar avea (si) o facultate facuta, te asigur ca mesele tale ar fi cu mult mai rezistente si mai frumoase". Dar apoi am realizat ca sistemul de azi scolar e putin cam sensibil si ca da, poti face facultate dar pentru asta ai nevoie de profesori de inalt grad pentru a scoate cel putin minti frumoase cu dorinta de progres spiritual. (...)
Iata cateva valori si principii ale partidului Conservator:
Partidului Conservator declara următoarele elemente ca valori fundamentale:
- manifestarea liberă a personalității umane prin exercitarea deplină a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;
- responsabilitatea umană, factor de armonizare a aspirațiilor individului cu interesele generale ale societății;
- cunoașterea, mijloc de dobândire a libertății individului și condiție de asumare a responsabilității;
- proprietatea privată, factor de garantare a protecției economice și sociale, condiție de manifestare a libertății și responsabilității individuale;
- minimizarea intervenției statului în economie și reducerea acestei interventii la menținerea și consolidarea respectării legii și a competiției loiale;
- promovarea și consolidarea statului de drept;
- asigurarea dezvoltarii durabile, ca mijloc optim de realizare a bunăstării sociale;
- protecția socială a categoriilor net defavorizate (bătrâni, minori, persoane cu handicap) ca etalon al unei societăți avansate din punct de vedere al civilizației;
- încurajarea societății civile și a dialogului între stat, organizații non guvernamentale și cetățeni;
- asigurarea accesului liber și egal la educatie, educarea cetătenilor Romaniei în spiritul democrației și încurajarea acestora de a participa la viața publică;
- promovarea și susținerea tinerei generații în spiritul valorilor și principiilor democrației europene;
- respectarea angajamentelor asumate de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene și al NATO.
Pot spune ca tot ce se afla aici, suna extrem de bine. Dar ramanem sa punctam doar practicabilitatea unei institutii si nu... vorbele.
Cum reusesti sa te feresti de politica? Cred ca cel mai usor mod de a face asta e sa nu devi membru activ al vreunui partid. Dar asta ramane o decizie de nivel subiectiv. Iar eu nu sunt membrul de (vreun) partid.
