Contact

Contact
Alexandru Zepciuc
ilustra.films@yahoo.com
!This blog is using cookies !




Jurnalul proiectelor Decizie, After School, Piscu - Glasul Frumosului.

joi, 31 iulie 2014

Trezire sociala

In plină dezvoltare prin trezire socială... îmi dau seama că, în cazul meu, trezirea socială a început mai tîrzior nițel. Dar a început....
Cred că e nevoie să explic ce înteleg eu prin trezire socială. Ni s-a spus de atîtea ori cînd eram mai mici "nu sta pînă tîrziu", "întoarce-te acasă la ora n", "ai grijă cum te porți". Unii dintre noi avem în instinct acest power mood parental și anume.. facem aceste lucruri fără să ni le ceară cineva. Venim acasă cînd trebuie, nu înjurăm, ne comportăm exemplar pe oriunde mergem (atît cît intră în sfera noastră de percepere și întelegere a ceea ce înseamnă exemplar pentru că ceea ce se întîmplă din motive neîntemeiate și anume... ceea ce se întîmplă de la sine fără ca noi să conștientizăm... se întîmplă pur si simplu). Toate is la pachet. Facem ceea ce trebuie. Și mai sunt cei care ascultă de aceste sfaturi sau porunci (depinde de parinți) pur si simplu. Intre cei care ascultă și cei care fac lucrurile din instinct se poate observa o diferență clară. E ca și cu credința; smerit e cel care nu face lucrurile pentru că nu le face si smerit nu e cel care nu le face pentru că așa i se spune. Dasta luptă pentru smerenie e atît de aprigă; cînd caștigi lupta, pur si simplu nu mai faci ceea ce nu trebuie nu pentru că ți se cere (ori ești amenințat cu iadul ori etc) dar pur si simplu nu le faci. Asa e și aici. Diferența e deci semnificativă. Dar, chiar si cei care "ascultă" de parinți, din instinct, am să-i numesc Alfa, ajung la un moment dat sa faca ceea ce nu-i mai defineste pe ei ca ceea ce sunt - puri. Si nu e de dat vina pe societate, anturaj sau educatie. Vine un moment in care tanarul spune - acum sunt eu cel care are de invatat de responsabilitatea pe care mi-o atribui singur pentru ceea ce ma arat fata de societate. Adica de aici incepe sa isi asume riscuri gandind in timp ce acela care gandea (adica asculta)- Am sa-l numesc Omega, de timpuriu ajunge sa faca lucrurile fara sa le mai gandeasca. Diferenta dintre acestia doi din urma este iar mare si observabila. Alfa,(care incepe sa-si asume riscuri gandite  [construite de intuitie si subconstient]) inca pastreaza caracterul de valoare, inca e acolo dar experimenteaza, se joaca, incearca sa se inteleaga pe cand Omega (care face pur si simplu actiunile)... se afla pe margine de prapastie fara ca macar sa stie ca e acolo. De indata ce folosesc termenul "risc", si anume cel care-si asuma riscul gandit, se poate afla si el, bineinteles, pe margine prapastioasa. Insa riscul este cu mult mai mic. Omega insa poarta eticheta la gat si poate fi observat cu foarte multa usurinta. Si de aici pot concluziona definitia trezirii sociale; momentul de constientizare a unei actiuni savarsita in preajma unui om sau grup de oameni, analizata in subconstient ca find zona sigura de manifestare. Trezirea sociala pentru tanarul Alfa inseamna descoperire (de sine), intelegere (de sine) si acceptare de sine. Pentru acesta, trezirea sociala se realizeaza in trepte si se poate intinde pe o perioada foarte mare de timp ce poate dura chiar si o viata intreaga.  Pentru Alfa, trezirea sociala aduce intelegerea individului in societate, perceprea acestuia, pozitionare de sine la persoana a doua (punere in unghi subiectiv fata de persoana de langa [prieten/a, amic/a, familie]), vizualizarea luptei cu sine a individului si intelegerea anvergurii luptei (motiv pentru care ajunge sa nu mai critice, si accepta, acorda intelegere, etc. Toate acestea sunt realizate in trepte. Ordinea este aleatorie, in functie de experientele prin care trece individul. Alfa nu se multumeste cu putin si doreste sa fie exemplu, in primul rand fata de el insusi si apoi fata de societate. Dar, este clar, Alfa ajunge si el in stagiu de "a face lucruri fara sa le gandeasca" din cand in cand iar Omega, lafel, ajunge si el din cand in cand in zona de trezire sociala, atat de rar incat el insusi nu are habar ce se intampla cu el iar in societate... nici nu se simte ca Omega a trecut, in mini vizita, prin zona de trezire sociala. Omega, aparent, arata condamnat pe vecie. Din fericire, nu este asa. Cum spuneam, trezirea poate parcurge o intindere foarte mare de timp in viata individului dar poate sa si inceapa tarziu in viata - 40, 50, 60 de ani. Trezirea sociala in cazul lui Omega, aparand mai tarziu, mintea, datorita experientei spirituale totusi acumulate, in subconstient, arata o dezvoltare mult mai puternica si fructuoasa de parca nu a pierdut nimic in tot acest timp cand defapt... a pierdut destul de mult; Omega ajunge in preajma celor ca el iar asta spune tot. Deci, in tot acest timp a pierdut intelegere, compasiune, dovotament etc. Evident, trezirea este importanta si binevenita la orice varsta. In cazul tanarului Alfa, totul se arata clar, ii este usor sa accepte si sa inteleaga situatiile iar oamenii is toti prieteni, de is cunoscuti sau necunoscuti. Alfa priveste optimist. Asculta si se afla in armonie cu sine. Iubeste zona de trezire sociala pe cand Omega priveste a disconfort spre aceasta, o poate chiar nega si ura - in cazuri extreme.
Trezirea sociala are legatura cu oamenii. Cum ii privim si cum ne comportam fata de ei. Ii respectam pe toti? Ne respectam pe noi respectandu-i pe ceilalti? In trezire sociala, in mare parte, facem ceea ce trebuie din instinct. In trezire sociala... o ultima treapta este accea de a iubi neconditionat tot ce se afla in jurul tau. Trezirea sociala te aduce in punctul in care... iti traiesti viata cu adevarat. Trezirea sociala (pentru cei care o inteleg)nu se incheie niciodata. Poti invata etape din viata ta, sa urci trepte... dar scara merge spre infinit! Cel aflat in trezire sociala isi va putea permite sa zambeasca, sa se joace, etc... stiind ca el ramane in stare de adevar. Nu se va minti pe el si nici persoana de se afla langa el! Pentru Alfa... dragostea e totul! Dumnezeu ii lumineaza calea!


Exista un om

Pentru fiecare dintre noi
Exista-un om care
Serpuieste tot ceea ce suntem!
Intra-n case, si vorbeste cu vecinii,
Merge la al nostru magazin,
Si ajunge chiar si-acolo unde muncim.
Sa-l iubim chiar si pe el!!
Ce anume face viata 
Transformare spre descoperirere
Daca nu acela care face rau
Crezand ca face bine!
Diversificare spirituala,
Sufletu-i pus la-ncercare!
Oare putem cu adevarat iubi
Sau ne prefacem zi de zi
Ca intradevar...
Viata e ceea ce traim!
Sa-l lasam sa spuna lucruri,
Sa le inventeze-n coltul gurii,
Caci intradevar, la final,
Numai dupa foarte mult timp...
Adevaru-i va iesi in cale!
Sa-l iubim! Sa-l iubim!
Si sa-i multumim! - 
Chiar si el este sincer cu sine,
Este el! Dar nu stie a trai
In adevaratul adevar!
Sa-l lasam sa fie...
Sa-l iubim!
Caci doar dragostea-i leac
Pentru orice are suflare!
Exista un om Tata Ceresc!
Iti multumesc ca el exista,
Stiu ca totu-i doar in voaia ta!
Si nimic nu-i-ntamplator!
Sa-l iubim!




marți, 29 iulie 2014

Oare cum?

Cum sa-ti demonstrez
Dragostea mea...
Cand te afli la o asa distanta?

E oare suficienta starea vremii...
Cand in interiorul meu
E mereu senin?

Sunt suficiente rugaciunile mele,
Oh, si El stie clar ce simt!
Cum sa-L fac sa iti sopteasca?

Si esti ceea ce-mi doresc, gandind acum
Ca versul ista-i un cliseu! Oare cum
Transform ceea ce-avem... in ceva original?

Oare cum, daca-s tot doar dragoste,
Sa-ntelegi ca te ador... adevarul
Sa ramai, omul cu adevarat de esti?

Cand te bagi in pat,
Zambetul sa-l ai pe chip,
Oare cum?









duminică, 27 iulie 2014

Fratelui meu...

Om, om special,
Om bun iti spun,
Om esti!

Am deschis ochii
Si tu ma invatai deja
Ce inseamna binele!

Dar binele tau arata altfel,
Gand curat al vietii cercetator;
M-a facut sa inteleg raul...

Iesit erai mereu din a ta cutie,
Iar cutia mea avea zece mii de ziduri.
Ai spart zidul cel mare!

Multe ziduri inca is acolo
Iar tu doar le privesti acum,
Ca un intelept pe varf de munte.

Port semne pe corp,
De tine facute.
Le port cu dragoste!

...intram in camera ta
Iti ascultam muzica
Si-mi dadeam cu parfumul tau...

Ma uitam prin cartile tale de scoala,
Opere moderne desenam pe ele
Nu ma certai niciodata pentru asta.

Plangeam cu orele cand plecai
Fara sa ma iei cu tine la joaca
"Si ce daca sunt mai mari!"

Dar, calatoria singur
A adus armonia.
Multumesc pentru lacrimi!

Inveti viata prin munca
Si munca e totul pentru tine!
Acum e lafel si pentru mine...

Cand cresteam, iti purtam blugii
Si eram mandru de asta...
Inca port hainele tale!

M-ai invatat sa merg pe bicicleta,
Si are doar doua roti
Le iubesc cand se invart!

Mergeam in timpul vacantei
In cladirea scoli si ne jucam
De-a v-ati ascunselea...

Intram la film pe gratis
Atunci cand inca mai era Flamura.
Si acum mai visez acele momente.

Ne udam cu sticlele pe strada,
Toti erau fleasca si tu
Erai in echipa mea!

Ce ne mai zbenguiam in pauzele
De reclama ale filmelor de actiune
Deveneam personajele din film apoi...

Ardeai cauciuc cu baietii,
In cartier, ca sa alungi tantarii...
Totul era fascinant!

Ma fereai de glumele porcoase,
Iar eu taceam si nu vroiam
Decat sa fiu unde erai si tu!

Mi-ai deschis cartile tale,
Ai citit din ele,
Mi-am imaginat...

Te iubesc frate drag!
Zambesc cand zambesti,
Rad atunci cand razi si tu!

Iar acum, cand am crescut,
O noua viata, esti aici
Stii de inima mea,
Intelegi gandul meu,
Vorbesti cu interiorul meu,
Asculti sufletul meu...
Toate is ale dragostei
Si smereniei!

Iti multumesc pentru incredre!
Toate acestea-s binecuvantari,
Toate te fac fratele meu!



marți, 22 iulie 2014

Poezia jobului

Din cele 160 de ore lucrate pe luna
Ma aflu tot pe pamant,
Cu o chirie de plata
Si vise spulberate.

Cele 1920 de ore lucrate pe an,
Si tot ajung la acea secunda,
De ma face sa-mi doresc
Mai mult ca oricand jobul de-l am.

Si Doamne, is 28.800 de secunde
Intr-o zi de lucru. Si caut cu tot
Ce am sa nu existe aceasta secunda,
Cea in care eu gresesc...

Ce relatie intre artist si jobul sau,
O minune la final de zi
Cand totul e in ordine si nimic
Nu e gresit! O zilnica minune...

Apoi e fericirea pe care o aduce munca,
Cea munca de binecuvanteaza,
Care te zdrobeste si te intoarce spre tine
Cel care iubeste munca.

Si e depresia, momentul de irealizare,
Ca visul si drumul tau
Is tot mai departe de tine...
Ca si cum nici nu au fost.

Si visul asteapta,
Iar tu odata cu el...
Aceasta rasplata
A timpului lafel.

 © Ionut Caras





joi, 17 iulie 2014

Simt, te simt

Te simt oriunde esti
Si oriunde sunt.
Te vad chiar daca nu ma vezi
Si inteleg ce te sperie.

Si zimbesc
Pentru ca si eu am acelasi frici;

Iti este frica sa nu ma strici,
Pentru ca ai un suflet pur, curat.

Iti este frica sa nu mint
Si tu mai faci asta fara sa vrei,

Iti este frica sa pierzi
Oh... ce sentiment. Dar
Cateodata, esecul inseamna
A castiga!

Si intelegi, deci simti,
Ca e vorba doar despre a simti.

Apoi, daca eu te simt
Si tu ma simti
Atunci
Nu ai de ce sa-ti fie frica.

...te simt!


marți, 15 iulie 2014

Metafora spirituala

In drum spre casa, intr-o discutie filosofica pe care Stefan (prietenul Anitei, sora mea) a binevoit s-o poarte cu mine, am gasit un termen interesant pentru acelasi "totul se intampla cu un motiv" - metafora spirituala. La ce se refera exact? La acelasi totul e intampla cu un motiv, bineinteles dar traditia spune ca daca descoperi un termen inseamna ca aceasta noua forma de intelegere, acest nou unghi are ceva mai mult de spus decat o face vechea formula. Da, corect. E mai scurta exprimarea. :)

Venim pe pamant cu un bagaj spiritual. Avem un tasc comun si unul personal, doar al nostru. Tascul comun, il stim cam toti - sa iubim si sa fim iubiti. Tascul personal - eh, aici e aici.

Am fost vrajit dintotdeauna de acest ceva pe care-l patim toti undeva in jurul varstei de 11 - 15 ani; pierderea puritatii. Evident ca mi-am pus intrebarea normala, necesara si importanta: de ce? Am reusit cu timpul sa vin cu ceva raspunsuri dar deloc multumitoare. Nu si acum. Analizand termenul de metafora spirituala, coreland ideea cu ideea de Tasc Personal pe care-l primim la debarcarea pe acesta planeta, am putut extrage un posibil foarte adevarat raspuns pentru acest "De ce?" Tascult personal pe care-l primim este considerat extrem de important. In functie de el... intreaga noastra viata se contureaza, de la nastere pana in ultima secunda. Datorita lui, traim difereite intamplari inca de la nastere... si care ne pot urmarii pana in ultima secunda, daca nu acordam atentie interiorului nostru, spiritualitatii (unde, in final, daca atentia chiar a fost indreptata in alta parte, acest Tasc nerezolvat ne poate aduce in punct de reincarnare) - unii se nasc in Africa, unde nivelul de saracie e mare, altii se nasc intr-o familie de tigani, altii intr-o familie unde unul din parinti e alchoolic sau presedinte. Tot ceea ce ni se intampla are legatura cu acest tasc personal. Si e foarte dificil de descoperit si apoi inteles. Acest lucru face pentru majoritatea dintre noi foarte dificila viata. Din cauza acestui tasc pe care refuzam sa-l descoperim ajungem sa simtim criza de la 30, 40 sau 50 de ani. Viata incearca sa traga din cand in cand semnale de alarma.

Un suflet armonios are sa-i fie usor observe, sa inteleaga sa mearga spre intelegere, spre lumina. Iar armonia se poate castiga. Acesta e motivul pentru care religia (biserica in genere) ajunge sa fie atat de criticata. Nu reuseste sa-i trimita pe oameni spre adevarata spiritualitate intru corecta directionare a sufletelor spre Rai. Vreau sa spun ca Dumnezeu este dragoste si nu ca el uraste (ceva) sau ca, mai rau, e gelos. Nu! E ca si cum am spune, "daca El uraste inseamna ca oricine poate sa urasca sau sa fie gelos, cu un motiv" si spun NU! Niciun suflet nu are voie sa urasca sau sa simta gelozie. Aceasta nu e calea spre armonie! Iar biserica/religia promoveaza aceste pacate. Aici se afla buba. Nu ai nevoie sa urasti. Punct. Nu este nevoie sa fii gelos sau sa urasti indiferent care e motivul. Cu dragoste poti orice! Schimbi orice! Ajuti totul! Sunt multe de zis despre aceasta zona insa ma abat de la subiect...

Si deci... cum reusim sa vedem acest Tasc personal? Aici se complica lucrurile. Ista e motivul pentru care termenul de metafora spirituala ajunge sa fie greu de inteles; in spatele unei intamplari, actiuni venita din partea unui apropiat, se afla un inteles spiritual. O idee de care interiorul nostru se poate agata pentru a mai face un pas inainte intru descoperirea Tasclui Personal. Poate sa fie doar o mica, farama din intreg, ca idee, dar care odata observat, in timp, prin alte mici actiuni si intamplari, sa intelegem mai departe spre descoperirea Tascului Principal. Cam dificil sa stai cu ochii-n patru non-stop nu-i asa? E nevoie! :)

Intorcandu-ma la momentul pierderii puritatii. Pentru mine, spiritual vorbind, este momentul Prim, extrem de important din viata spirituala dar foarte putin inteles, chiar cercetat daca nu chiar ignorat. Acesta este startul bataliei. De aici incepe lupta. Aici e startul. In acest punct. Aici ti se spune "de aici ai nevoie sa tii ochii deschisi cat poti de mult si sa privesti atat catre trecut cat si catre viitor intru descoperirea Tascului". Si pot fi, inca odata, un cumul de mini Tascuri spre Tascul cel mare sau unul singur si important. Dar el este. De aici... esti aruncat in lupta fara sa-ti dai seama macar de faptul ca se intampla asta. De aici... lupti sa fii al dragostei sau... al pierderii, pentru ca da, sunt unii care lupta pentru a fi a-i pierderii. De aici, nu conteaza cine esti (mandru, timid, straight, gay, bi, democrat, liberal, fiu de presedinte, alb, negru, cu chi albastri etc), de aici conteaza sa fii al dragostei si sa tii ochii deschisi. Pentru ca totul de aici, tot ce vine in calea ta... totul are legatura cu descoperirea Tascului. De ce te afli aici. Iar motivul nu e niciodata negativ. Tascul are legatura cu ceea ce ai tu de adus ca si contributie la cresterea ta spirituala. Poate e nevoie sa invati sa ierti, poate e nevoie sa nu mai propovaduiesti ura, poate ca e nevoie sa accepti cine esti, sau sa spui da casatoriilor intre acelasi sexe pentru ca tocmai ai aflat ca si fiul tau este gay, poate ca ai nevoie sa accepti (ca si pocait) ca a dona sange este important, deoarece copilul tau tocmai a avut un accident si are nevoie sa sange. Iar lista e infinita. Acestea au nevoie sa fie descoperite, intelese si rezolvate. Aceste Tascuri ne vor aduce  zambetul pe patul de moarte si vor deschide calea spre lumina sau...

Cred ca este clar ca din momentul pierderii puritatii... tine de noi, prin El, s-o recastigam. Metafora spirituala ne va urmarii mereu. Ca un clopotel, va suna din departare, ne va intampina dur cateodata, brutal, dar sunetul are sa ne spuna ca e vorba de dragoste pe care ai nevoie s-o aprinzi in interiorul tau pentru a te apropia de puritate si eventual... a o pastra pentru totdeauna acolo!




duminică, 13 iulie 2014

Daca

Daca iti este frica,
Te rog sa-ti aduci aminte
De dragoste!

Daca nu stii ce e dragostea
Te rog sa privesti furnicile.
Sau soarele...

Daca natura ta o vezi minciuna
Te rog sa deschizi fereastra
Spre ale tale vise...

Daca ale tale vise nu exista
Te rog sa privesti copiii -
Ai sa le descoperi! Rand pe rand...

Daca nu iubesti copiii
Te rog asculta melodia Domnului
El este tot un Copil!

Daca

Ai sa intelegi ca
Defapt ma iubesti
Eu am sa fiu tot aici
Si

Am sa
         Ma sperii, nu!
         Te iubesc mai mult
         Vad natura ta adevarata,
         Cred in visele tale!
         Vad copilul de esti si...
         Ma rog pentru noi!



joi, 10 iulie 2014

Daca eu sunt...

Daca eu sunt demonul,
De ce vad ingeri fara aripi
Fara aura...
Si ma intristez?

Toata aceasta materie care se crede spirit,
O lupta continua a urei,
A improscarii cu noroi.
Multe suflete pierdude...

De ce iubesc adevarul
Si cred in dragoste?
De ce ma face sa plang apusul?
De ce nu pot sa urasc?

Daca eu sunt...
Toti acesti oameni
Care ma admira
Ce sunt?

Se crede atat de mult
In ura. In dragostea
Ca fiind ura...
Iar ma eu intreb ce sunt...

Ce sunt... daca eu sunt?
Mai pot sa fiu ceea ce simt?
Mai pot sa fiu ceea ce plang?
Mai pot salva pe cineva?

Si ce inseamna a mea salvare
Daca eu sunt...?
Ce inseamna toata lumea a
Manifestarii urei?

Daca eu sunt,
Atunci acesta e mesajul
Secret al minciunii si
Prefacatoriei? Al derutei?

Daca eu nu stiu
Ca sunt...
Ce mai sunt
Fiind...?

Oare vad ce vad
Pentru ca asta imi este
Dat sa vad
Ca sa vad ce sunt?

Nu cred in lupta dintre bine si rau
Si atunci asta ma face demon?
Pentru ca el cauta lumina
Cand n-ar trebui s-o urmeze?

Defapt, nu cred in rau!
Daca eu sunt...
Atunci ce sunt ingerii
Care urasc si fac pe demonii?

E ca pamantul in univers.
Nu are nord si nici sud.
Nimic nu are un sens si totul
Se imbina cu totul.

Binele face rau cu mandrie
Crezand ca il anihileaza
Si se bucura ca...
Macar a incercat!

Binele a preluat prefacatoria
Toata... si munciuna de la rau...
Cu dorinta de a-l anihila.
Dar lupta cu arma infrangerii?

Iar raul a preluat din bine,
Adevar si dragoste?
Luptand si el a nimic
Pentru esec?

Unde mergem?
De ce luptam?
De ce uram?
Ce iubim?

Daca eu sunt...
Atunci El ne-a lasat
Sa luptam in intuneric
Fara sa stim cine ce e

Pentru ca unii ingeri-mi par demoni
Iar demonii nu exista!
Si atunci daca eu sunt...
Atunci ce sunt?



joi, 3 iulie 2014

Urmatorul curent cinematografic... spre arta!

Am avut de multe ori sansa de a lua pulsul mecanismului artistic actual. Mici intalniri cu oameni care fac cinemaul sa fuctioneze pana la cei mari ai cinemaului independent. Am avut sansa sa cantaresc cele doua lumi si sa le trec prin universul academic, vizualizand totul prin functionalitatea sau non-functionalitatea acestuia. Am auzit pareri despre, citit pareri, contrazis pareri si chiar eu am criticat-o; atmosfera artistico-cinematografica. Mi-a parut rau cand am criticat-o pentru ca simteam ca ma pun pe mine in centrul acesteia, centrul unic, fara de care cinemaul nu poate continua sau chiar exista. Bazaconii. Sunt o mica veriga.Sistemul prea mare, lanturile de toate tipurile. Lantul din care fac eu parte... dar mai bine sa las pe altcineva sa vorbeasca despre lantul din care face parte veriga mea.

Eu sunt aici sa vorbesc despre sansa, posibilitatea de a crea un nou curent cinematografic. Si am inceput cum am inceput pentru ca de noi toti depinde in ce directie o luam. Noi cei care mai furam nitel de la cnc, noi cei care tinem mainile in san, fluieram si ne facem ca ploua, noi cei care privim din afara si criticam, noi cei care innebunim muncind, cei care ne tocim creierii in cautarea ideii, noi cei care ne bucuram de fiecare clipa, multumiti ca avem un cinema/vis, ca avem ce iubi, noi... noi, noi. Dar despre care noi nu e vorba aici oare?

Avem nevoie sa sustinem mereu noi valori interioare; si ma refer aici la a descoperi acei oameni care vad altfel lucrurile si a-i promova. Chiar daca asta implica unele riscuri. E nevoie sa ne asumam anumite riscuri si sa tragem de maneca viziunea acestei fiinte care priveste printr-o lupa lumea din jur, ajunge la dimensiuni micro, absoarbe dimensiunea si apoi o elibereaza, transformand-o in perceptabil. Oameni acestia exista azi. Aceste spirite au nevoie de un Mesia al descoperirilor... acest Mesia care priveste neinfricat prin gaura cheii spre tabloul neterminat aruncat intr-un colt prafuit, unde straturile de vopsea fac ca tencuiala insasi sa crape si sa cada, sa priveasca prin fereastra sculptura perfecta si neterminata, sa vada prin vizor ochiul ce priveste curios ochiul Mesiei si sa afirme "sunt atat de aproape de marginea universului".

Curentele artistice sunt extrem de importante pentru toate artele. Acestea aduc nu numai inspiratie pentru creator dar reinventeaza procesul de creatie si in acelasi timp. Ele expanda timpul artei si-l fac usor de vizualizat, extrag necesitatea existentei temei si importanta ei. Curentele artistice stiu dinainte necesitatea epocii, scoate in evidenta ceea ce e important de aratat, cum sa fie aratat si cum se poate realiza asta. De aceea e foarte important sa nu asteptam sa se nasca un curent de la sine. Dar sa cautam cu totii sa crem mereu si mereu noi curente, sa le culegem din aer, sa le asezam pe masa, sa le udam, sa le ajutam sa creasca astfel ca acestea sa se dezvolte si apoi natura sa-si intre in drepturi. Ceea ce e necesar sa ramana iar ceea ce nu e necear acum, lasat iar in aer sa pluteasca. Insa curentele au nevoie de noi sa le... descoperim.

Am vazut cat de frumos a crescut minimalismul. Cum a luat nastere. Pe ce culmi a ajuns. Si cum toti am anticipat sau incercam sa anticipam moartea acestuia. Cred ca un curent, odata nascut, nu moare niciodata. E unic si pe veci are sa existe cineva care sa-l duca putin mai departe. Poate nu in urmatorii 5 ani sau 10 sau 50. Dar cineva, candva se va naste special ca acel curent unic, ce a avut viata, sa mai faca un mic pas inainte. Si asta chiar de se va spune... din x curent s-a nascut y curent. Are sa fie defapt Xy curent artistic. Asta ar trebui sa ajute la o mai usoara clasificare a curentelor artistice ale istoriei.

Toti acesti oameni de i-am ascultat si citit m-au facut sa inteleg cat de mult se cauta acest ceva ce nu are legatura cu arta in acest mediu artistic romanesc de la noi. Cat de mult se cauta rationalul. Sau mai bine zis IQ-ul. Aproape toti fac ochii cat cepele daca stau in fata unuia ce arata altfel, in cautarea firului care sa-i duca spre rational si IQ. Cu multa lacomie fac asta. Ce i-a adus aici? Ce se intampla cu ei? De ce privesc ca zidul... aerul ce poate avea oxigen si care trebuie respirat prin spiritualitate pentru a-l identifica...? Cum au ajuns aici? Ce mediu bolnavicios ar fi putut crea astfel de roboti care inca din geneza sunt defecti?

Plang dupa taria lor de a vizualiza in campl larg, coerent necesarul. Ceea ce e foarte important intru dezvoltarea mediului artistic. Acceptarea tuturor formelor de exprimare indiferent de sursa lor. Distrugerea perceptiilor vechi de analiza si inlocuirea lor cu viziuni noi;

-artistul este artist indiferent cine este sau de unde provine
-artistul poate fi mut sau orb sau ciung.
-artistul poate fi sarac lipit pamantului si e mare nevoie sa fie asa
-artistul respecta spiritualitatea si intelege importanta ei
-artistul il are pe Dumnezeu langa indiferent ce iar Dumnezeu e primul sau raspuns in orice
-artistul nu fumeaza si nu bea dar nu se fereste de acestea
-artistul este adevar chiar de acest adevar e perceput a prostie.
-artistul evita sub orice forma sa critice iar daca face asta... o face plangand.
-artistul iubeste si respecta orice coleg, provenit din orice latura artistica.

Aici is doar cativa pasi spre intelegerea noului ca venind spre crearea crearii.
Care este noul curent? Cine de astartul? Care NOI facem sa creasca si sa se dezvolte corect, curat si pur... al nostru cinema?