Contact

Contact
Alexandru Zepciuc
ilustra.films@yahoo.com
!This blog is using cookies !




Jurnalul proiectelor Decizie, After School, Piscu - Glasul Frumosului.

luni, 30 decembrie 2013

Intalnire pro spiritualitate

Intr-o lume in care relativitatea isi spune tot mai mult cuvantul e destul de greu sa intelegi daca atunci cand faci bine... faci defapt rau. Si cand totul intra in sfera subiectiva deja totul devine cu mult mai 
complicat decat poate intelege o minte atat de furata de cotidian.
Cum ramane cu sufletele spirituale? Ele intradevar par sa poata intelege nitel mai zdravan ce inseamna binele si raul.
Biserica e pierduta de mult in spatiu cand vine vorba de bine si rau, in ciuda faptului ca se ghideaza dupa Biblie. Iar mintile citite...  reusesc si ele destul de mult sa se apropie de ceea ce poate fi determinat de catre un caracter spiritual, ca fiind bine si rau.
In definitiv are sa fie mereu vorba de individ. Subiectivitate suprema in acest caz.
Iar acolo unde nu se poate intelege faptul ca ograda vecinului e ograda vecinului... exista Biblia. Si daca ajungi la ea, e foarte important sa intelegi deja ca fiecare are dreptul sa-si stabileasca principiile de functionalitate conform binelui si al raului atat timp cat nu-ti face rau direct tie sau altei persoane.
Dar momentan unii par sa aiba in gena o forma mai puternica sau mai putin puternica de bunatate, cu o directie clara, suficienta spre intelegerea binelui si al raului iar altii...viceversa. Iar acest fapt nu tine de culoarea pielii, ochilor, parului sau... al etniei.


Sambata a avut loc prima intalnire dintre echipa documentarului Piscu - Glasul Frumosului si producatorul acestuia - producatorul fiind plecat din tara pe toata perioada productiei.
Moment glorios intru dezbaterea unor idei importante precum supravietuirea artistului prins in ghiarele sistemului capitalist sau progresul spiritual printre care de notat aici urmatoarea idee: Intru rabdare reusim cu adevarat progresul spiritual.

St- dr: Marius [producator], Adi [director de imagine], Emi [regizor], eu, Virgil [compozitor]


Domnul cu noi!

miercuri, 25 decembrie 2013

Note din jurnal personal

10.12.2013
Dumnezeu ma obisnuieste cu iadul aici pe pamant si se asteapta de la mine sa-mi fie frica sa ajung acolo.

13.12.2013 (la 8 dimineata in drum spre job, in cartierul meu)
Tatal ingandurat, cu tigarea in mana, priveste spre sotie care se afla langa masina, la vreo 10 metri distanta. Copilul, 5-6 ani, langa tata, are privirea trista ca si cum ceva important se intampla in interiorul sau. Privirea tatalui exprima tensiune.
-Ai spus ca te lasi de fumat! ii spne copilul tatalui sau cu asprime in voce. Mi-ai promis ca te lasi de fumat! Isi priveste tatal amenintator, autoritar.
Tatal isi vede mai departe de ganduri, cu privirea indreptata spre sotie, care descarca din protbagaj.
-Daca nu te lasi de fumat... pana, si copilul incearca sa gaseasca o data potrivita, care sa vina in sprijinul celui cu adevarat plin de forta si curaj, de are ambitia pentru a savarsi un act atat de necesar, ...pana pe 15 martie... si tatal isi bruiaza fiul strigand spre sotia lui, inventand un subiect de abordare. Si apoi nu am mai putut auzi nimic.

5.12.2013
Avem cele mai frumoase femei din lume! Chiar si fetele urate stiu ce au de facut pentru a scoate in evidenta a lor frumusete! Acum imi este clar. Avem intradevar cele mai frumoase femei din lume. Iar baietii sunt ingeri, acei ingeri ce au sa ramana pe veci ingeri!

10.09.2013
Dragostea e drum spre descoperire, pierzanie, teroare, viata sau Dumnezeu.

24.07.2013
Inveti sa iubesti ceea ce faci dand mereu maximum de potential si cautand sa atingi ceea ce tu poti numi perfectiune.

06.08.2013
Tinerii atei care neaga cu atata vehementa si in gura mare existenta lui Dumnezeu, imi par niste rate macanitoare: mac mac mac

25.07.2013
Fericirea in viata este sa te investesti in altii. Sa-i cauti si sa-i ajuti. Prin orice mijloc. Sa cauti sa-l faci fericit pe celalalt!

01.04.2013
Acest demon care ma urmareste si care-mi spune ca orice vine ca atac asupra-mi e ceea ce sunt cu adevarat in adanc. Si mai e si Dumnezeu care vine si-mi spune ca orice atac venit dintr-o directie e atacul care-mi spune sa merg pe linia corectitudinii supreme, in acea directie. Iar eu ma mint ca oamenii tot ce vor e sa demonstreze cat de pervers (rau) sunt.

E timpul sa filmez! E timpul sa imi las iar mintea sa gandeasca pentru scurtmetraj. Adica..si in directie de scurtmetraj si in directie de lungmetraj. Nu functioneaza doar cu lungmetraj.
1) lucrez la scenariu de scurtmetraj
2)lucrez la adaptarea unui roman, in scenariu de film.

Domnul sa binecuvanteze noul an!

luni, 23 decembrie 2013

Religie

Daca religia (ta) nu a reusit sa elimine raul si sa binecuvanteze aceasta lume atunci nu este adevarata religie.

Intrucat ce anume are de facut religia decat binecuvantarea omenirii? "O sa..." nu incape aici. Religia ta are mai mult de 100 de ani? N-a facut nimic? Nu are scuza! Mai bine fara decat religie falsa!

vineri, 20 decembrie 2013

Tolstoi la 72 de ani

Dupa al meu Infricosator iata ce am gasit inspaimantator in jurnalul lui Tolstoi:

"O problema inspaimantatoare, irezolvabila: cum de pot oamenii destepti, cultivati - catolici, pravoslavinici - sa creada in ineptiile credintei bisericesti, poate fi explicat numai pe baza de hipnoza. La varsta copilariei, si apoi in clipe de depresiune sufleteasca, oamenilor li se insufla idei, care se inradacineaza atat de puternic, incat nu mai sunt pe urma in stare sa se elibereze de ele. Citind anul trecut carti despre hipnoza, n-am gasit in ele raspunsul la intrebarea: cum sa te eliberezi de hipnoza? Cred ca exista un singur mijloc: ruperea legaturii cu hipnotizatorul, un mod de viata firesc si, in primul rand, o crestere in domeniul autoactiunii sufletesti.
(...)
Se spune: hipnotizatorii sunt posibili de judecata pentru insuflarea unor acte ilegale. In schimb insuflarea tuturor grozaviilor credintei bisericesti la varsta copilariei, atat de receptiva la hipnoza, nu numai ca nu e interzisa, ci e interzisa insuflarea. E ingrozitor. /.../" 9. oct. 1900.

joi, 19 decembrie 2013

Patefon...

Exista o melodie in fiecare dintre noi. Si un patefon. Din cand in cand dealungul vietii, patefonul este pus in functiune. Este melodia... Melodia intregului. Al echilibrului. Melodia Domnului. Sunt momente cand o auzi atat de bine, fiecare nota, armonia... armonia... armonia... si e incredibila. Simti cum totul are sens. Cum totul face parte din tot. Nu este nimic mai frumos. Nimic mai placut. Dumnezeu. Aici. Acum. Te rogi sa ramana... Rugaciunea ta...

Apoi ceva se intampla si melodia se schimba. Si aceasta melodie... se aude. Si se aude incet. Abia ...abia reusesti sa auzi. Abia... Iti tii respiratia. Pentru melodie. Fiecare nota e cruciala pentru a intelege. A percepe. A simti. E ceva care doare. Si o sa fie mereu ceva care doare. Si continui sa asculti... fara sa mai auzi. Si apoi, dintr-o data... melodia se aude clar. Apoi... apoi...

Melodia se schimba iar. Era un timp in care auzeai melodia unui moment. Un moment pe care parca-l vrei inapoi. Si n-ai sa-l mai reaudici niciodata. Acest moment pe care-l vrei inapoi e unic. Pentru tine! Si Ii simti iar prezenta. Te bucuri pentru prima oara ca melodia se schimba. Pentru ca ceea ce asculti acum e lafel de frumos... Si esti prins. Esti prins in magie...

Magia. O magie reala. Careia nu mai vrei sa-i dai drumu'. Si n-ai s-o faci niciodata. Ai mers prea departe acum. Ai mers atat de departe incat stii si intelegi. Cunosti. Si poti folosi ceea ce ai. Ceea ce au cumulat. Ceea ce nu stii ca ai. Intelegi din mers si fiecare pas de-l faci te aduce mai aproape... cu mult mai aproape de ceva. Acest foarte important ceva. Dar acest ceva continua si va continua sa fie... un mister. Un adevarat mister...

Misterul mult prea greu de descifrat pentru minti si interioare atat de haotice. Si intelegi ca nu ai sa cunosti misterul. Nu acum. Dar poti cunoste mici mici franturi din acesta. Mici... mici...mici...

Dumnezeu in final. Te reintorici la El mereu si mereu ca la o oaza. Apa rece si pura. Si stii ca ai sa faci asta toata viata... in timp ce melodia se aude si... nu se mai aude. Dumnezeu. Doar El in final... pe veci...

Infricosator

De ce este atat de infricosatoare lumea asta? Serios. Pe la varsta la care incepem sa vedem realitatea lucrurilor nici macar nu avem toti dintii de lapte schimbati. Exista oameni care ucid, violeaza, profita de oamenii inocenti, bat copiii, le vorbesc urat, incearca sa-i schimbe in oameni "maturi" prin violenta. Si biserica este suficient de naiva cat sa lupte cu toate istea in felul in care lupta (Ca sa nu vorbesc de metoda). Frica. Este ambsolut ca sufletul uman are nevoie sa functioneze pe mai multe niveluri insa care este forma corecta de functionalitate a spiritului uman astfel incat acest teren pe care se joaca de mai bine de o suta de ani sa ramana istorie? Prin ce se manistefa frica? Bomba atomica (asta prin anii '50), creditele (prezent) etc. Mereu si mereu e nevoie sa apartimen. Sa fim legati de ceva. Sa fim ai cuiva. Si daca nu suntem ai lui Dumnezeu...suntem impotriva Lui. Gandire de comunist. Manipulare tot sub forma de frica. Cam dificil sa mai stii azi cand esti cu Dumnezeu cu atatea religii, fiecare cu ura pentru restul de religii. O ura ascunsa bineinteles ca daca iei liderul suprem de religie o sa iti fake-uiasca un zambet ironic daca-i vorbesti de ura sa pentru alulalte religii dar daca intri in paine.. observi. Observi care e adevarata propaganda. Deci...daca nu esti al lui Dumnezeu esti impotriva Lui. Acesta e alt strat de foarte luat in seama. Spiritualitatea. Pentru ca spiritualitatea este Dumnezeu ( si viceversa) si nu spiritualitea este religie. Exista deci un strat foarte important de agatat in cui. Ajungem sa ne casatorim, crestem copii..dintr-o data sufletele noastre nu mai sunt importante. Copiii nostri devin mai importanti decat noi. <Excelent>. De ar fi asa! Doar ca nu e. E o ameteala generala. Cand sunt copiii importanti cand suntem noi. Copiii sunt cele mai importante suflete de pe pamant. Dar uitam sa le aratam ca ele pentru ele sunt importante. Aceste suflete micute au nevoie sa invete inca din inceput (inceputul cel mai inceput) ca au o foarte mare nevoie sa-si indrepte privirile micute spre ele insile. Ca bunatatea si sinceritatea sunt aspecte foarte importante ale dezvoltarii. Am folosit doua semne cand am scris "Excelent". Asta pentru ca e mai putin excelent decat pare. Nu ajungem nici macar in gradul 1 de progres spiritual si noi facem copii despre care sunem apoi , mai sincer, mai putin sincer, ca sunt cele mai importante fiinte. Si noi... Noi continuam sa nu intelegem nimic din ceea ce se intampla cu adevarat in jurul nostru. Credem ca noi crestem copiii dar defapt ajungem in animalicul proces de a hrani niste corpuri despre care nu avem habar ca in interiorul corpurilor niste suflete au nevoie de adevarata hrana. Dar avem copii. Suntem mandria societatii. Copii care au sa faca o facultate pentru ca asa se face, copii care au sa se angajeze intr-o intreprindere si au sa faca doar ceea ce le dicteaza seful cu o incredibila supunere ca apoi, cand seful intoarce spatele, acest copil isi da voie siesi ca suflet sa-si spurce gura cu cele mai oribile cuvinte. Acesti copii care ajung in final sa se marite sau sa se insoare si ei la randul lor crezand ca au inteles, crezand ca nu stiu ce religie i-a salvat cu adevarat, crezand ca sfatul mamei sau al tatalui cu tigarea in mana a reusit sa-i aduca cu picioarele pe pamant. Ajung unde nu le este locul - departe de ei. Mai departe... Mult mai departe. Si Dumnezeu sta si priveste tot. Acest mic, minim de progres intru dezvoltare spirituala doar atat poate sa-mi spuna : Dumnezeu sta si priveste. Si ne iubeste mai mult decat pe fiul Lui pentru ca in 2000 de ani (de la 'salvare') reusim singurei sa ne directionam cu minime progrese. Minime. Singurei dar prin El. Prin El dar prin noi. Pentru ca noi luam decizia. Noi luptam sa mentinem decizia in picioare. El doar ne priveste si unde vede decizie si ambitie... pune si El mana. Adica pare ca pune. A face copil clar nu poate fi un strat. Dragostea pe care o naste copilul da. Dragostea. Este clar un strat de luat in calcul. Salvarea vine prin dragoste. Dar cu siguranta nu e nevoie sa facem un copil ca ajungem sa iubim cu adevarat. Cu siguranta nu e nevoie sa sacrificam un suflet pentru a ne binecuvanta pe noi insine cu dragoste. Pentru a descoperi dragostea. Dragostea are nevoie sa fie inteleasa mai intai. Sa fie simtita cu tarie. Credem ca ne-am gasit jumatatea si apoi credem ca stim ce e dragostea. Si cand credem ca s-au intamplat acestea doua... credem ca suntem gata pentru un copil. Si aceste concluzii sunt defapt gresite. Nu suntem nici macar pregatiti pentru noi insine. Cum putem fi pregatiti pentru niste suflete care au nevoie de o adevarata indrumare? Sau poate ca proaspatul parinte are undeva in gena aceeasi credinta ca si Tatal Ceresc: copiii se cresc singuri. Cea mai buna educatie pe care o poate avea un suflet e cea pe care si-o da el insusi. Perfect deacord. Dar e nevoie de un inceput pentru aceasta educatie si acest inceput vine doar de la parinte. In cei mai importanti ani ai copilului. Primii trei ani. Ori, copilul atunci, in majoritatea cazurilor, marea majoritate... este neglijat. Copilului sa i se vorbeasca cu foarte mare seriozitate despre sinceritate si smerenie, bunatate si daruire inca de la acesti primi trei ani. Nu. Nu ne permitem sa riscam viata, sufletul sansa unui inger pentru ca noi credem ca stim ce e dragostea sau... vrem sa intelegem dragostea facand un copil. Dar dragostea este un strat de privit. A darui. A fi sclav. Acest termen e foarte incarcat de importanta privind inapoi in trecut. Pentru ca sclavii erau (si sunt) cele mai curate suflete din cate au putut sa existe pe pamant. Forma de sclavie pe care omenirea a manifestat-o pentru foarte mult timp (si inca o manifesta, insa la alt nivel) era foarte necurata. Asta nu facea sufletele mai putin curate. Cum poate scalvia atunci sa existe, sa continue in existenta pentru a forma suflete curate? Sclavia prin dragoste este raspunsul. Scalvia prin daruire. Gaseste aceasta persoana, aceasta persoana care are nevoie de tine si daruieste-te! Fii sclav. Fii cu adevarat necesar societatii si timpului tau. Pentru ca a fi sclavul copilului tau nu are sa functioneze. Sub nicio forma. Copilul tau are nevoie de o cu totul alta forma de sclavie din partea ta. Lafel si persoana daca este vorba de o persoana ce indeplineste un numar mai mic de ani petrecti in acest loc numit pamant. Dar copilul tau are nevoie de sclavia ta spirituala! Este infricosator cat de putin din sclavia spirituala ofera parintii de azi si cat din sclavia materiala. Infricosator!

marți, 17 septembrie 2013

Poti sa faci ce vrei din mine!

Poti sa faci ce vrei din mine...!


Lumea intreaga vrea o monstra,
O demonstratie
Ca te iubesc!

Cui sa demonstrez?
Ce?

Tu mi-ai spus ca ma iubesti
Printre picaturi. Eu n-am vrut doar picaturi,
Vreau sa stiu ca ma iubesti!

Si nu pot trai cu tine si nici fara tine!
Ma vedeam mai puternic, mai stapan pe mine,
Dar ceea ce ma stapaneste e dragostea.
Acest demon. Dumnezeu insusi chiar.

Dar damn. Aceasta dragoste e pura,
Si zambesc pentru ea desi ma doare ingrozitor
Dorul de tine! Zambetul tau, privirea ta! Aura ta!
Iti multumesc pentru ele!

Ii multumesc Lui pentru aceasta dragoste,
Iti multumesc tie ca accepti oceanul meu de dragoste.
Si nu ma inchizi pentru el desi ai tot dreptul s-o faci!

Printre amintiri ma plimb acum,
Si-am ajuns sa scriu...
Sa-ti scriu desi tu n-ai habar ca tie-ti scriu.
Si nici eu nu stiu ce fac.
Dar e ok, pentru ca acum inteleg si intradevar,
Poti sa faci ce vrei din mine!

Caci un dar este sa iubesti, mai ales cand dragostea e pura.
Si vreau sa cred ca e mai mult de atat.
Dar am sa mor... si nu e timp,
Nu e timp sa n-am pe umarul cui sa plang,
Nu e timp sa-mi refuzi dragostea,
Nu e timp sa demonstrez lumii imposibilul.
Desi acesta e imposibilul pentru mine!
Fix acest moment.

Acum,
Refuz!
Si nu mai poti
A face ce vrei din mine!
Gata!

Nu ma intereseaza daca te gandesti la mine
Ca la un monstru!
Sau poate ca vezi un inger cu aripi cazute.
Nu ma intereseaza! Chiar nu ma intereseaza!
Stiu ca te iubesc!
Si ma bucur ca e altfel acum
Cand poti sa faci ce vrei din mine!
Iar.

Gata!
Poti sa...
Faci ce vrei din mine
Pentru ca eu ti-am zis pa
Si tu lafel!

Poti sa razi de mine acum.
Si ma bucur ca faci asta deoarece
...

This is it!
Si voila
Poti sa faci ce vrei din mine!

luni, 16 septembrie 2013

O coborare in infern

Prezent la Sibiu pentru piesa de teatru a lui Silviu Purcarete. Foarte aproape de a nu se intampla asta. Calitatile organizatorice ale fratelului si-au spus inca odata cuvantul insa. Si ma bucur enorm ca a venit cu ideea si a dus pana la capat initiativa in cele mai placute conditii. Nu am trait doar o experienta extraordinara pe toata durata calatoriei ci...doua.

Mai intai piesa de teatru: Faust - scrisa J.W.Goethe. Piesa, pusa pentru prima oara in scena de catre Purcarete in anul 2007, acesta a reusit sa (re)atraga atentia criticii internationale. Pentru ca Purcarete este un artist complet, demn de recunoastere internationala si prin aceasta punere in scena merita sa primeasca acest titlu. Este o coborare in infern datorata degradarii spirituale. Mizeriei interioare in care omenirea se scalda. Iar regizorul coboare la propriu publicul sau in infern; efectele speciale folosite mi-au cam mutat atentia perceptiva spre un cu totul alt nivel. Sunt rar uimit de ceva la acest nivel. Acest nivel special unde cu adevarat am putut sa simt si frica de a ma afla in acel loc si necesitatea de a ramane conectat cu mine si a privi spre interiorul meu spre intelegere spirituala. Pentru ca intradevar, spiritualitatea ceea ce doreste regizorul sa sublinieze (bineinteles ca e vorba de text in definitiv) si e ceea ce reuseste sa realizeze din prima secunda a piesei pana in ultima clipa.

Jocul actoricesc de inalta clasa m-a facut sa inteleg ce inseamna calitatea in teatru.
Un decor dar si o coregrafie care se completeaza intru cele mai fine detalii, ajutandu-ne sa mergem cu usurinta prin padurea de idei.

Sunt bucuros pur si simplu ca am fost prezent la acest eveniment care cu siguranta nu trebuie ratat. Sau cum spunea prietena scenografa M. cu care m-am intalnit acolo in sala (culmea, nu ne-am intersectat nicicum drumurile in Bucuresti desi amandoi locuim aici), la 3 scaunde departare de mine: "it's a must!"

Al doilea moment are legatura cu un site construit special pentru cei ce iubesc aventura. Couchsurfing se numeste si putini stiu despre acest site. Eu l-am descoperit printr-un amic si l-am folosit pentru prima oara acum trei ani cand am fost cu After Schoolul la festival, la Cluj - cand impreuna cu Cody, partenerul de aventura, am fost nevoiti sa gasim un loc de dormit pentru o noapte si am cunoscut atunci un cuplu super mega ultra dragut.

First: ce e cu acest Couchsurfing - este un site pentru turisti si nu numai prin care acestia pot primi ajutor constand in simplu un loc in care sa poata puna capul jos peste noapte. Daca iti doresti sa cunosti oameni noi, sau nu ai bani sa platesti o camera la hotel sau pur si simplu... iti place aventura atunci acest site iti poate fi de foarte mult ajutor. E de subliniat parte frumoasa a totului: siteul este international. Daca se intampla sa ajungi in Chile si n-ai unde dormi, deschizi frumos Couchsurfing si ceri ajutor. In acelasi timp, si tu poti oferi ajutor - de exemplu cineva din Chile, luat pe nepregatite, ajuns in Romania, are nevoie de o canapea. Daca ai cont, tu il/o poti ajuta.

Asa m-am vazut si eu in situatia in care, la Sibiu mergand pentru piesa, a trebuit sa rezolv cu cazarea. Bineinteles ca as fi putut sa impart o camera de pensiune cu cineva din grupul de 11 oameni cu care am fost la piesa, asa cum au facut ei, insa gandindu-ma la experienta de data trecuta, eram pur si simplu nerabdator sa folosesc iar couchsurfingul. Astfel, Nicu si prietena lui - un cuplu incredibil, doi oameni extrem de speciali, doi oameni pentru care cel de langa este un om foarte foarte important - au oferit cu bunatate spatiul pe care il detin in apartametul lor. Am putut discuta atat de deschis cu acesti oameni. I-am simtit imediat ca pe niste foarte foarte buni prieteni. Discutiile cu ei, intinse pe o durata de cateva ore bune au avut aplicativitate sociala, religioasa dar si morala. Obiectivitatea la ea acasa. Nu m-am simtit nicio clipa strain sau cumva pus la colt de nu stiu ce idee pe care o aveam, cu care ei n-au putut rezona. Ea studiaza felul in care ecologia poate transforma lumea noastra intr-un loc mai bun si mai frumos iar el a intrat la facultate in Germania. Le multumesc din inima!

Titlul acestui articol are legatura si cu Faust insa din intamplare are legatura si cu titlul cartii pe care o citesc acum si care e acelasi - cartea e scrisa de Doris Lessing - castigatoare a premiului Nobel pentru literatura, intamplatoooor, tot in 2007. Iar cartea m-a prins. Desi destul de dificila, m-a prins. Imi place cum e scrisa, pur si simplu imi place. :)

Abia astept sa couchsurfez iar si are sa se intample cat mai curand.

joi, 12 septembrie 2013

disparitie...

Mi se demonstreaza a nu stiu cata oara ca deciziile interioare nu sunt ale mele de luat. Ce inseamna mai exact aceste decizii interioare? Au legatura cu a manca oua in loc de cartofi? A bea bere in loc de vin? Nu. Au legatura cu viata. Cu felul in care aceasta doreste sa se desfasoare. Cu legile pe care Dumnezeu doreste sa le etaleze. Suntem cu totii, chit ca vrem sau nu sa recunoastem, niste pioni pe imensa tabla de sah care se numeste Pamant. Unii sunt regi, altii nebuni, altii...regine. Regine care pot sa faca si sa se miste in orice directie doresc ele. Evident, si pentru ele se aplica aceasi lege. Poate chiar ma drastic aplicata legea. Pentru ca cineva care are libertatea sa faca ce doreste e defapt tinut intr-o cusca. Asa cum bine preciza bunul meu amic E., in cautarile sale dupa idei de scenariu - libertatea ca o cusca. Si o cusca e ceea ce avem cu totii in jurul nostru; din carne sau caramizi, din beton sau aer, din principii sau dorinte, din pofte sau eliberari. Aceasta este cusca. O poate nega cineva? Se poate elibera cineva? Eliberarea prinde forme undeva departe in timp, intr-o Gradina. Da. Atat de departe suntem de eliberare. Absolut toti. Sau poate ca suntem mai aproape de eliberare ca niciodata. Unii dintre noi, crestini fiind, isi doresc cu pasiune aceasta apropiere. Pentru ca se vad atat de pregatiti pentru aceasta Gradina. Atat de pregatiti. La cum am vazut eu lucrurile, din ce am vazut eu caractere pana acum, nimeni nu arata pregatit. Absolut nimeni. Daca portile acestei Gradini s-ar deschide in urmatoarea ora s-ar intampla un lucru din doua. Ori ar ramane goala pentru ca nimeni nu e pregatit pentru Gradina ori Dumnezeu s-ar conecta direct cu felul acestui pamant de a fi (nimic la locul lui, totul o abramburela, intregul o nebunie)si aceasta Gradina ar deveni, mai mult sau mai putin, al doilea Pamant. Sa recunoastem, nimeni nu poate dintr-o data, traind in in cel mai ostil loc posibil, cum pare sa fie aceasta lume, sa se lepede de toate acele trasaturi necurate, micute, dar necurate, care plasate in mici forme de actiuni fata de apropiati sa erupa in groaznice atitudini. O da. N-as dori sa ma aflu intr-o astfel de gradina. Da. Sufletul primeste alt trup. O alta casa - dar sufletul ramane acelasi.
     Este clar ca nu ne ramane altceva de facut decat sa fim, din punct de vedere al caracterului spiritual, ceea ce Gradina are nevoie. Cine stie, poate ca intradevar, o persoana are sa merite sa intre acolo. Si unde e o persoana, cu siguranta ca mai exista si altele. Multe altele.
     Aceasta gradina pentru mine exista deja in interiorul meu. E populata cu tot pamantul, fiecare om prezent aici, asa si acolo, cu ale sale calitati si fecte. Cu ale sale dorinte si principii. Fiecare cu bucata lui de Gradina conform dorintelor sale de trai. Conform felului sau in care simte ca e bine sa traiasca. Unul cu caruta dupa el cutreierand pe ici, pe colo, altul cu al sau cort, altul cu a sa casa in miscare, altul in cutia lui de chibrituri, undeva intr-un bloc dintr-un cartier linistit unde se simte fericit, altul in casa lui de la curte unde se simte lafel de fericit. Toti la locul lor, fiecare in a sa lume, asa cum simte ca se poate dezvolta spiritual, conform alor sale dorinte interioare. Astfel, nimeni nu mai locuieste in custi. Nimeni nu mai e mort. Toti sunt vii.
     Da. Totul are legatura cu acest a fi multumiti cu ceea ce avem. Sensul de mers al omenirii - a fi fericit cu cine esti si ceea ce esti. Si totusi se produce o ruptura, o incoerenta - cu criminalul cum ramane? Si el are voie sa se simta fericit cu cine este? Exact. Cam paici e ipocrizia acestei lumi. Cam pe la acest nivel. Saracul... poate ca el isi doreste sa fie impuscat si lumea il arunca intr-o celula unde, dupa 15-20 de ani care i s-au parut cat 5 ani, e aruncat inapoi in lume si incepe iar sa omoare. Hotul lafel. Toti acesti oameni fac ceea ce fac dintr-o simpla dorinta de a disparea. O frustrare interioara pe care nici ei nu au forta s-o exprime in cuvinte, dar actiunile lor o spun. Si el, individul, o va nega. El va nega totul. Instinctul de om, acest instinct mizerabil de a ramane in viata cand nu mai ai nicio legatura cu viata. Absolut niciuna. Aceasta hotie. Minciuna mai mare ca oricare planeta din univers. Viata inseamna spiritualitate. Nu o ai...

miercuri, 4 septembrie 2013

Treatment scenariu de lungmetraj (fragment)

...............
"Cred ca va trebuie sa ma mai gandesc la asta", ii raspunde Victor dupa o mica pauza,  mimand cu usurinta in exprimare si zambet simplu pe chip, non-existenta incalciturii de ganduri din interiorul sau. Anghel il priveste cu bunavointa apoi se ridica. Poate ca se intampla lucruri putin mai profunde in interiorul acestui tanar, isi spune Anghel in timp ce se indreapta spre fereastra ca intr-o plimbare prin parc, complet picat in capcana zambetului lui Victor si a talentului acestuia de a-si juca personajul. Oricum, continua acesta in minta lui, pentru un tanar de varsta lui ce se poata conecta cu astfel de subiecte, intr-o clara complexitate, aceasta nu poate decat sa evidentieze existenta dorintei de cunoastere spirituala nascuta la o varsta destul de frageda. Poate ca prea frageda. Suficient de frageda incat cineva sa poata dezvolta cu usurinta preconceptii "sanatoase". Aceste calatorii pe taramuri interioare atat de aride si greu de strabatut chiar si de mintile luminate. Pentru ca oricat de multe calatorii ar face cineva spre interiorul lui, calatoria are sa para mereu alta desi poteca pe care merge e aceeasi intotdeauna.(...)
................

luni, 2 septembrie 2013

M-am bucurat

M-am bucurat...
M-am bucurat sa vad ca mai exista si oameni corecti pe lumea asta.
Nu ca nu ar fi existat acesti oameni si ca printr-o minune cereasca, eu as fi fost singura persoana corecta de pe pamant. Ce ne face insa sa afirmam acest fapt? Sunt atat de putini oameni corecti in jurul nostru? Corectitudinea a devenit dintr-o data un lux? Sinceritate...
Percepem viata...
Percepem viata in mod diferit.
Vreau sa cred!
Pentru ca daca fac asta... ceva frumos are sa se intample deoarece nu am sa cred niciodata in lucruri negative. Niciodata.

Producatorul si directorul de imagine si-au dat acordul pentru aparitia in clipul video de are sa fie filmat. Clip video despre care nu pot preciza nimic inca. E cert faptul ca o sa aiba o imensa putere pentru a pune pe picioare proiectul Decizie.

Scenariul merge mai bine decat ma asteptam. Evident ca nu sunt multumit 100%. Nu cred ca sunt nici macar la 75%. Dar... totul are sa prinda contur in final.

Amin!

sâmbătă, 31 august 2013

Final cut - scenografie

Piscu - Glasul Frumosului a ajuns la final. 28.08 a fost ultima zi de montaj.
Multumim tuturor celor implicati!
Multumesc producatorului pentru aceasta sansa de a vorbi despre patrimoniu.

Astazi am stat la un pahar de lapte la discutii cu scenografa pentru Decizie. Urmeaza sa facem niste planse si un decor in miniatura.

Am vorbit cu artistul manga si incepe lucrul la storyboard - cadre selectie

Am inceput lucrul la noul scenariu de lungmetraj.

miercuri, 7 august 2013

Documentarul - Fine cut

Documentarul a intrat oficial pe ultima suta de metri. Azi compozitorul a finalizat lucrul la muzica pentru documentar.

Domnul cu noi.

vineri, 19 iulie 2013

Piscu - documentarul

Rough cutul documentarului a fost finalizat cu ceva zile in urma. In acest moment sunt asteptate pareri de prin toate colturile. Eu si Emi am gasit o rezolvare simpla pentru muzica documentarului chiar la locul cu pricina. Familia (careia nu-i pot da numele aici pentru ca as face spoilere [ totusi n-ar fi greu pentru nimeni sa butoneze oleaca netul ca sa afle informatia, prefer sa n-o divulg eu aici din respect pentru documentar si munca noastra]), ce are grija de Piscu, a dovedit un maret simt al dragostei pentru muzica. Am descoperit acest fapt cu bucurie la (al doilea) cel mai mic mebru al familiei pana la cel ma mare - capul familiei. Asa ca eu si Emi ne-am propus sa invartim bagheta de minusculi dirijori acolo la fata locului. Rezultatul a fost unul pe masura. Muncit si binemeritat - copiii de acolo au talent. Astfel, coloana sonor are sa fie semnata, onorat o spun, (si)de tanarul interpret la fluier de doar 11 ani si tatal lui, la chitara.

Virgil Bugnariu are un imens potential. Stie sa puna notele astfel incat unirea dintre ele sa rezulte un minunat compus de sunete. Un nor plutitor. Un peisaj. Aflandu-ne in situatia de a avea deja muzica compusa din mers, Virgil s-a aflat in pozitia de a aduce cateva note langa fluierul tanarului de la Piscu. Imi place enorm rezultatul. Vedem cum se vor aseza lucrurile. Felicitari Virgil.

"Decizie" este in miscare asa cum se intelege din (inca) existenta jurnalului. Cu aceeasi echipa. Acelasi enuziasm. Sper sa ne iasa de data aceasta.

Domnul cu noi!

joi, 11 iulie 2013

Carti

Carti citite in perioada 25 iunie - 10 iulie a.c.

Agatha Christie
Misterioasa afacere de la Style
Cei cinci purcelusi
10 negri mititei

Mihail Bulcakov
Insemnari pe mansete
Inima de ciine

Dinu Pillat
Asteptind ceasul de Apoi

CITESC
Lev Tolstoi
Jurnal
Sigmund Freud
OPERE IV

Evenimente recente
- m am mutat cu chirie in alt apartament. Cartierul Lacul Tei.
Etajul 7 - peisaj poetic la geam

- caut sponsorizari

- exista El, oamenii, timp si cinema


vineri, 28 iunie 2013

Proiecte in derulare

Piscu - Glasul Frumosului
Documentar - Regie/ (co-regizor cu Emanuel Zainea) [post productie]
2013

Lentila[work title]
Scenariu scurtmetraj fictiune - scenariu [stagiu de idee]
2013

Lasati copiii sa vina la mine
Scurtmetraj fictiune - regia/scenariu (co-regizor/scenarist cu Emanuel Zainea) [fundraising]
2014

luni, 24 iunie 2013

I Ching

Numai atunci cand avem Curajul de a privi lucrurile in Fata, asa cum Sunt,
Fara nicio Autoamagire sau Iluzie,
Din tot ceea ce se intampla va iesi o Lumina
Prin care poate fi Recunoscuta calea spre Biruinta
                                               I Ching

sâmbătă, 22 iunie 2013

Haiku

         acasa, iulie, holul racoros
                muzica tacerii si astept
        unde iti erau adidasii, sa-i vad.

vineri, 21 iunie 2013

Tatal tau este ok...

Tatal tau este ok!


Tatal tau seamana cu-al meu!
Nu se stiu dar se cunosc.
Tatal tau e slab,
Al meu e gras.

Al tau rade cu ochi sinceri
Al meu parca plange-atunci cand rade.
Al tau vrea... si-a obtinut
Al meu nu mai vrea nimic demult.

Al tau mustra cu asprime,
Lafel face si-al meu.
Caci o educatie-i una
Si totala ei o vor!

Al tau stie toata lumea
Si o lume-ntreaga-l stie!
Insa tatal meu, colindand-o pe un vas
Recunoaste, totu'-i doar in mintea sa!

Tatal meu stie-a iubi.
Tatal tau crede ca stie.
Al meu rau spre bine face.
Al tau... bine, mirosind a rau.

Tatal meu e apolitic
Dar se uita la tot circul!
Al tau - din el face parte,
Insa stie a se scoate!

Tatal tau este ok
Pentru ca asa ii si al meu!
Doar o lume este una
Si a lor este comuna.

Pentru ca, orice rau,
Venit din suflet,
Dovedeste a fi bun!
Si ca orice bun venit din minte
Dovedeste a fi rau.
Insa cand credinta le uneste,
Domnul peste toate este,
De aceea dragul meu,
Cu tarie eu iti zic
Tatal tau este ok!

Evenimentele recente m-au adus intr-un soi de prag al disperarii. Desi lucrez la un nou proiect, intreaga-mi energie se risipea pe cu totul altceva. Si nu as fi putut sa o gestionez daca nu faceam ca Django spre finalul filmului. Nu inceputul ca acolo a avut un nebun langa el sa-i salveze pielea :)). Eu l-am avut pe Dumnezeu langa mine. Si evident, a fost suficient - pentru ca necesarul curaj de care am avut nevoie ca sa fac ce trebuia facut nu putea veni decat din binecuvantarea Sa.

Totul a inceput la scurt timp dupa botez. In pline activitati cinematografice cu documentarul, eram cerut spre diferite activitati religioase, chemari carora le-am dat ascultare, atat cat timpul mi-a ingaduit. Insa n-a fost suficient. N-a fost suficienta energia mea. Si nici timpul. Asta din punct de vedere al oamenilor.

Sunt dese situatiile in care eu ca fiinta inspir altceva decat ceea ce se cheama incredere. Mai ales cand stau in fata fiintelor ce detin mine de preconceptii, auto-denumite de catre persoanele ce le detin - experienta de viata. In ce consta aceasta experienta de viata? Citit pe culoarea pielii, numarat firele de ata ce ies in plus din blugul prin timp trecut si muncit, cateva fire de par pe chip neras. Din pacate aceasta este lumea religioasa de azi. Numai oamenii "frumosi" au loc in ea. Si zic frumosi cu ghilimele ca frumusetea din punctul meu de vedere nu e nicidecum cea fizica de luat in calcul dar e cea interioara...evident.

Si am stat si m-am uitat la tot. Hmmm...oare unde s-a dus la plimbare frumusetea interioara a acestor oameni? Un mister intreg. Nu de alta dar ne aflam in prim cerc religios.

Si lucrurle stau in felul urmator:
1. oameni ce se arunca usor spre minciuna (ascunsi sub asa-numitele intentii dumnezeiesti)
2. oameni care ii privesc pe noii veniti cu cea mai mare neincredere (sa nu-i zic paranoia)
3. oameni care spun ca Domnul este peste toate si el are grija de tot, ca niciun copil al Domnului sa nu pateasca nimic si tot ei pleca cu cea mai mare neincredere fata de tot inainte. :l

Si apoi mai sunt si ceilalti. Extrem de putini la numar. Adica:
1. cei care pot da din iubirea lor cu adevarat
2. care stiu cine este Dumnezeu cu adevarat
3. care stiu sa-si puna increderea in El cu adevarat
4. care au Duhul Sfant (cu adevarat :P)

Acestea sunt concluziile mele de om petrecut in prajma Bisericii aproximativ 3 ani jumate si in preajma oamenilor religiosi - incepand cu varsta de 15 ani.

Ortodoxismul are latura ei libertina. Adica si betivii pot ajunge la slujba de Duminica daca au consumat in dimineata slujbei suficienta apa de gura nu numai alchool. Dar poate ca omul acela are o bunatate in interior a lui. Adica, sa ma ierte Dumnezeu, am intalnit oameni care beau, cu un evident simt al bunatatii.

Crestinismul e mult mai strict. Hmm. Nu reusesti sa faci doi pasi de la intrarea pe usa bisericii nu daca esti beat...ci daca esti murdar. Probabil este in regula pana aici. Probabil. Insa cat de strict este si din punct de vedere al dragostei adevarate de care ar trebui sa dispuna un crestin. Ups. Dificil. Din pacate aici nu prea mai poate masura nimeni nivelul de grade in rautate pe care cineva, cu al sau zambet radiant il poate ascunde intr-o fractiune de secunda. Se pare ca haina murdara a sufletului e cam greu de vazut...asa-i? :)

Clasicul NU VREAU SA FIU INTELES GRESIT!
E de folosit aici ;)

Pentru ca si eu sunt pocait de ceva vreme. Hehe. Multumesc Doamne >:D<!

Dar nu vreau si repet, nu vreau sa seman cu extrem de multi frati de-ai mei.
Vreau sa fiu un adevarat copil al Domnului.

Si ce inseamna asta din punctul meu de vedere :P Ii dam drumul?
Fasten your seatbelts!

Prin acestea nu doresc decat sa aduc un mesaj simplu:
Nu este pace in casa Domnului! Cine poate vedea vede.
Versurile de sus vor sa dovedeasca faptul ca NU DORESC sa critic pe nimeni. Desi poate suna a critica...is doar putintel mai dur :). E necesar!

In primul si-n primul rand:
1.Dragostea fata de seaman (nu un zambet pe care il poate reda, cu putina imaginatie la mijloc :p, si un gandacel de bucatarie daca isi arcuieste frumos mustacioarele).
Iubiti. 
Efeseni 5:2
Iertati
Ioan 8:7
A iubi (ca in biserica uni-s foarte vrajmasi pentru altii [mai ales printre tineri])
Luca 6:35
A iubi
Matei 22:39
Ce este iubirea?
Corinteni 13:4-8

Legand toate aceste versete e simplu: e normal sa-i iubim pe toti fara sa facem diferente. Nu mai zic nimic de cei care intra in casa Domnului.

2.Acorda tot sprijinul de care are nevoie cel nou intrat in Biserica. Nu te gandi ca a venit sa iti fure telefonul! Nu te gandi ca a venit sa-i ceara Domnului averea mult visata! Crezi ca Domnul i va da aceasta avere? Pe bune?! Totul, absolut orice gand ascuns e cunoscut de El. Deci ajuta-l sub orice forma! Daca-ti fura telefonul, microfonul sau boxa, domnul ii va lua de 10 ori mai mult si tie iti va da de 20 de ori mai mult. Dar nu uita, nu oricine se apropie de Domnul! Nu oricum.

3. Increde-te in faptul ca noul intrat in Biserica are cu mult inainte scris planul dat de El. Cauta sa intelegi acest plan al Domnului.

Psalmi 34:14
4. Daca vezi printre Copiii Domnului dintraceia care nu prea par curati - nu-i criticati, nu-i priviti urat. Daca nu ti-a pus Domnul pe inima sa-i ajuti sau sa le faci bine, departeaza-te de ei. Nu face ce fac cei care nu au Cuvantul scris pe tablitele inimii; pentru ca ei privesc cu ochi critici, cu minte neincrezatoare. Cauta sa-i identifici pe acestia si nu-i critica. Nu ii privi cu uraciune. Doar stai departe de ei.
Nu uita: Domnul are grija ca orice copil al Sau, de e murdar ...sa devina curat! Se ingrijeste de asta in fiecare secunda. Si aceasta e DOAR treaba LUI! Nu a oamenilor. TREABA oamenilor este aceia de A RESPECTA Cuvantul!
Nu uita: RAUL se propaga si se inradacineaza mai ceva ca cea mai rezistenta buriana. Cei buni nici nu stiu cand au fost strapunsi. E foarte greu sa il constientizezi. Prima ta grija e aceea de a taia...TU pentru TINE raul de la radacina si apoi sa il ajuti pe cel de langa.

5.Fiecare are o misiune de la El. Unii fac misiunea Lui si nici nu stiu c-o fac! Altii n-o fac deloc si ei cred c-o fac! Aveti grija de misiunea voastra principala SPIRITUALA - aceia de a respecta Cuvantul si apoi de a intelege misiunea pamanteana. Cei care au misiuni speciale se pot afla cu un singur pacat in afara Legii. Si nu pot fi intelesi sau vazuti de ochiul uman. De aceia nu incercati sa-i vedeti. Nu-i veti vedea. Nici ei nu se vad pe ei. Nu banuti nici intr-o directie nici in alta. (nici ca e unul din acela cu misiune speciala nici ca nu e.) Caci daca mergeti in directia misiunii speciale si apoi mintea voastra cade spre critica sau spre scepticism [si cat de usor este aceasta] va fi foarte usor sa cadeti in rautate si sa aruncati cu pietre si sa cadeti voi insiva in pacat. Priviti cu dragoste pe oricine. Domnul nu aduce raul in preajma celui bun. Domnul aduce pe cel putin rau, care poate fi corectat in preajma celui bun. Dar si cel din urma are sa fie corectat spre bine de celalalt pentru ca nu exista om fara de pacat si si orice om cu putin rau are si ceva bun - astfel amandoi vor creste in Cuvant si in Domnul.

6. Vegheati asupra cresterii spirituale unul fata de celelalt. Si cand spun a veghea asupra cresterii spirituale ma refer la a fi exemplu PUR pentru celalalt de spirit ce respecta cu forta Cuvantul. Exemplu in Bunatate, in Dragoste, in Iertare, in Intelegere. Aceasta este cea mai mare forta de propagare a Cuvantului: exemplul! Fara sa va indoiti de credinta celuilalt sau cat si cum respecta acesta cuvantul. Domnul are grija de aceasta. Domnul da rasplata pentru oricine si daca Domnul vedere ca cineva are nevoie sa cunoasca mai mult din Cuvant dar acesta nu are tragere de inima, Domnul are sa-l apropie El de Cuvant. Acesta nu este treaba niciunui om. Nici macar al pastorului. Omul vine spre Cuvant cu vointa proprie PRIN Domnul.

7. Cautati pe Domnul in omul bun cat si in omul rau! Domnul este in tot si-n toate! Cat timp veti vedea pe Domnul si-n omul bun si-n cel rau Domnul are sa lucreze cu Duh asupra celui bun CAT si ASUPRA celui rau! Priviti-l in ochi pe Domnul in omul rau si Domnul are sa fie acolo! Caci omul bun in secunda unu poate sa devina rau iar omul rau...omul bun. Domnul este in tot! Priviti pe Domnul in omul rau si El are sa fie acolo negresit ca sa indrepte  totul!

Astfel, usor usor... acesti oameni ai credintei au reusit sa ma aduca in pragul marii depresii avand ca minunata explicatie cu privire la starea mea faptul ca aceasta este voia Domnului fata de cel care pacatuieste.

Ecuatia e simpla:
O rugaciune
Si un act de curaj.
Rugaciunea: L-am rugat pe Domnul astfel:, daca actiunile celui mare credincios al Sau sunt de la El, sa il faca pe acest om sa continue (actiunile omului erau de cea mai cruda rautate aruncata spre mine, ca nou botezat si Copil al Lui).
Rezultat: a doua zi numai mesaje pozitive din partea aceluiasi om. Hmmm.

act de curaj: indepartarea de rau. Am iesit din viata acest om cu toate riscurile implicate fix a doua zi. A trebuit sa "sacrific" oameni incredibili pe care i-am cunoscut in drumul meu religios. Asta ca sa pot sa ies cu totul din cercul acestui om.
Rezultat: nicio depresie. Dragostea Lui varsata intrutotul peste mine.

Mesaj pentru toti: Nu va lasati indusi in eroare de acesti oameni. Domnul este Dragoste! Domnul este Pace.
Pentru cei care nu cred in existenta Domnului din cauza acestor oameni (cum isi permit unii sa intre peste lucrarea Domnului in halul ista? Cum de Domnul le perimite? Atunci El nu exista!)- EL EXISTA!

E in INTERIORUL vostru! Domnul e Dragoste inainte de toate!

Toti gresim. Nu exista om fara de pacat. Important e sa ne pocaim. Chiar daca suntem pocaiti cu numele. Adevarata pocainta incepe in Adevar de sine si fata de aproapele nostru.
Caci Adevarul de sine e Adevarul fata de EL!

Domnul sa va binecuvanteze!
Cautati-L! Are nevoie de voi!
Voi aveti nevoie de El!
Sunteti sau nu pocaiti...
Cautati-L!
Cutati-L cu Adevarat!

Pentru cei care sunt cu Adevarat in Cuvantul Domnului: lasati varsare de incredere in Domnul peste voi. Totala!
Nu va amagiti. Domnul nu pune pe nimeni, pe absolut NIMENI SA FACA RAU in Numele Sau! De la a pune bombe sau a discrimina in Biserica nu e absolut nicio distanta.
Domnul e Dragoste!

Domnul NU pune pe nimeni sa faca rau in Numele Sau :)

Suntem la cateva opere cinematografice departare de Rai!




joi, 20 iunie 2013

Imi e dor...Sa iubesti

Sa iubesti!


Sa iubesti cu o pasiune
Cu un nor sau luna,
Sa privesti zambind spre lume
A iubi, sa-ncerci cu mine.

Sa iubesti cu gandul,
O, ce furt! Minciuna!
Sa intrebi despre iubire,
Poti s-astepti sa-ti vina randul!

Sa iubesti c-o inima,
Ai si mila, toti o au!
Sa faci gestul, sa fii sincer,
Devenit-ai!- Fiinta sublima!

Sa iubesti cu-n suflet!
Tot ce-'xista ai cuprins!
Sa iubesti totul si toate!
Dumnezeu in tine-i Suflet!

Sa iubesti este o cusca,
In ea toti ostasii pier
Spre renasterea dorita!

Sa iubesti, sa iesi Afara,
Si iubirea s-o pastrezi,
Sufletul iubit pazesti!
Sa iubesti!


Imi e dor!


...Si n-am sa mor!
Imi e dor!
De-a ta tacere...
Imi e dor!
Ale tale vii culori,
Imi e dor!
Si tin iubirea
Imi e dor
Si vreau sa mor...




vineri, 10 mai 2013

Decizie- la 3 ani dupa nastere - RENASTERE

In urma cu 3 ani, azi, incepeam lucrul la primul scenariul in care am reusit sa cuprind, pentru prima oara, progresul meu cinematografic. De atunci... enorme alte reusite filmice.

Sunt actiuni pe care le realizezi cu stil. Altele pur si simplu se intampla. Incerci sa intelegi rostul si te descoperi dintr-o data intr-un univers cu totul aparte. Esti autoabsorbit in acest al tau ceva care pare sa aiba legatura cu o anumita formula de functionalitate a vietii. Si iti dai seama ca indiferent cine esti si ce faci...ceea ce faci faci cu stil. Pentru ca urmarste un demers. Exista un scop. Insa exteriorul are mereu o cu totul alta parere. Si e cu mult diferita fata de a ta. Dar iti dai seama ca exterirorul este exteriroul. Exista o enorma legatura intre exterior si acest "totul e trecator". Si intradevar. Totul trece. Nimic nu ramane aici si acum dar aici si acum exista pentru totdeauna. Totul e spiriualitate.

Sunt cateva proiecte importante de s-au derulat de la ultima mea postare. Dar cel mai important dintre ele e clar de mentionat aici: ultima incercare de a realiza Decizie s-a soldat cu inscrierea proiectului la concursul CNC de anul acest, prin Domino Film - Cristian Comeaga. Reusita participare... nereusita realizare. Proiectul a iesit doar pe locul 9 din vreo 49 si doar primii 4 au luat finantare. Cu inima batanda, nu?

Ultimul scenariu scris se numeste "Lasati copiii sa vina la mine" si e scris impreuna cu bunul amic Emanuel Zainea. Are 20 de pg si am inceput sa cautam finantare. Imaginea are sa fie semnata de un mare maiestru intr-ale captarii imaginilor pe pelicula si ne bucuram mult sa-l avem in preajma.

Pe Emi l-am cunoscut pe scarile facultatii de film. Nu, nu este student la film. Cauta sa primeasca aceasta titulatura. Ceea ce si facea in momentul in care l-am cunoscut. I-am vorbit despre film si asta am facut de atunci incoace. Din septembrie anul trecut. Insa s-a intamplat mai mult de atat. Eu l-am ajutat sa inteleaga ceva mai multe lucruri despre cinema iar el m-a ajutat sa inteleg ceva mai multe despre spiritualitate. Tragand linie, cred cu tarie ca el m-a ajutat cu mult mai mult decat l-am ajutat eu. Si astfel...duminica de vine ma voi pocai. :) Cel mai important pas pe care-l fac in viata mea. Cel mai pur si curat pas. Si-i multumesc lui Dumnezeu pentru binecuvantarea de a-l fi cunoscut pe Emi, pentru faptul ca mi-a dat curajul sa-l abordez si el sa-mi asculte parerile cu privire la religie. Si majoritatea parerilor mele despre religie si modul in care oamenii interpreteaza biblia... nu is deloc pozitive. El a avut rabdare :). Sunt enorm de zis despre acest subiect si daca este cineva ortodox sau ateu de citeste aici atunci pe primul il rog sa citeasca cu inima si pe cel de-al doilea cu ratiunea. Pentru ca existenta Lui are legatura si cu ratiune si evident...si cu inima. Si daca reusesti sa combini inima si ratiunea...iese sufletul. Si daca reusesti sa il mantuiesti, sa mantuiesti sufletul atunci esti pe drumul cel bun spre imense realizari. Dar un lucru e cert - mantuirea vine si fara pocainta. Dar adevarata mantuire vine clar prin pocainta. Prin RENASTERE.

Multe carti citite, multe amandonate, multe melodii, filme.
Suntem la cateva opere cinematografice departare de Rai.