"O despartire" in [post-]productie

Scenariul pe care l-am scris in primavara, cat am stat in Bucuresti inainte de a ma intoarce pentru inca o luna in UK ca sa inchei socotelile, se afla in (post) productie.

Pot spune cu mana pe inima ca acesta este clar cel mai dificil proiect la care am lucrat vreodata. Si cand spun dificil ma refer la: lacrimi, durere, picioare si maini inghetate, ploaie, oameni care m-au privit urat, oameni care au tipat la mine (nu din echipa proiectului), oameni care n-au mancat toata ziua de filmare, iar lacrimi, frica, eu singur, zbatere, ganduri cum ca sunt cel mai prost regizor de pe fata pamantului si multe alte ganduri si trairi...


Directorul de imagine e la master la Unatc! Acesta a adus echipamentul profesionist de inalta clasa pe care-l l-am vazut pe platou si oamenii de inalt grad cinematografic. Si cand spun echipament, ma refer la Arri Alexa Mini si lentile anamorfice cu tot ceea ce inseamna acestea. M-am simtit pentru prima oara cu adevarat pe un platou de filmare, proiect de film independent romanesc. Adevarat e faptul ca am fost clar departe de cea ce inseamna un adevarat platou de filmare dar... chiar am avut ce a trebuit de data asta. Un camion de lumini si grip si unul doar pentru camera cu tot ceea ce camera a avut nevoie.
Multumesc inca odata tuturor celor implicati! Ma inclin!

Proiectul se afla in acest moment in faza de vizualizare a materialului filmat. Mai avem o zi de filmare. In curad, mai multe detalii despre proiect. Las aici cateva poze de la filmari.

Asistent regie sau... doar prezent pe platou

Am avut sansa, dealungul anilor, sa colaborez cu cativa dintre cei mai pasionati si dedicati filmakeri independenti de pe meleagurile noastre. Imi aduc aminte ca am chiar fost nevoit sa merg pana in Craiova ca sa ajut la un proiect de film independent, prin 2005. Ce scandal au facut ai mei atunci!!

Meseria de asistent regie e una destul de complicata. Lasand la oparte cerintele unui asistent de regie din manualele de cinema, un om asezat pe o astfel de functie poate ajunge sa faca nitel mai mult decat i se cere, in genere, in manual, cand vine vorba de filmele independente. Iar eu faceam tot ce mi se cerea ajungand astfel sa nu mai practic in mod corect si concret mesaria care mi se cerea initial si anume cea de asistent regie.
In mare, asistentul regie are urmatoarele indatoriri:
Organizarea platoului de filmare, cere liniste si coordoneaza scenele in care apar mai multi oameni (extra), pregateste actorii pentru a intra la cadru, ajuta regizorul la organizarea zilei de filmare.
Proiectele de film la care am fost trecut pe generic ca asistent regie sunt urmatoarele:
2005 - Suspectii
2007 - Macho Kebab
2008 - Ispas
2009 - Omega Rose
2012 - Suspense 101
2017 - Torn

In 2005 nu aveam niciun habar ce inseamna regia. Regizorul care ma invitase sa ii fiu asistent regie, ma cunoastea (daca nu ma insel) de pe forumul cinemagia unde, in perioada aia, lasam pe forum o impresie destul de vasta asupra ideii de om care stie ce vrea si ce nu vrea. Regizorul era si el invatacel. Imi aduc aminte ca a trebuit sa calatoresc pana in Craiova atunci ca sa-l ajut pe tipul care era regizorul proiectului. Afara de jobul de asistent regie am avut si rolul de: luminist, sunetist si cateodata porneam camera (regizorul juca si el in film).
In 2007, foarte complexul proiect Macho Kebab. Imi aduc aminte ca facusem planul de filmari pentru proiectul meu Narcotice iar regizorul, Tedy Necula, imi spusese cu ceva timp in urma ca vrea sa filmeze proiectul lui si ca vroia sa ma ia asistent regie. Eu uitasem de acest fapt asa ca, intamplarea a facut ca eu sa-mi plasez perioada de filmari in acelasi interval cu cel al proiectului lui Tedy. Pentru ca ii promisesem ca il ajut, am anulat filmarile pentru proiectul Narcotice si... "mergi pe platourile lui Tedy Necula, Alex!". Proiectul lui Tedy m-a ajutat insa destul de mult intradevar in a ma dezvolta pe plan regizoral. Din pacate, la fel, nu am meitat titulatura de asistent regie din simplul motiv ca nu aveam habar ce ineamna regia de film. In schimb, am fost nevoit si pe platoul lui sa sa bat clacheta, sa tin boomul si sa asist camera. Nu am meritat titlul de asistent regie.
In 2008 Alexandru Capatoiu, bunul meu amic de atunci filma proiectul lui de final de semetru unatecist, Ispas. Alexandru intelegea foarte mult ce inseamna lucrul cu imaginile. Dupa proiectul Narcotice, eu aveam o oarecare idee cu privire la ceea ce ar fi trebuit sa fac deja ca asistent regie dar chiar si asa, eram departe de a intelege ceea ce inseamna lucrul cu imaginile. Alex intelegea situatia mea si incerca sa ma ajute astfel ca, pe platoul lui, am primit una din cele mai zdravene lectii de regie. Ce a mai trebuit sa fac: am montat lumini, am tras sunetul si ajutat camera in general plus ajutat la constructia diferitelor platouri pentru filmare. Nu am meritat titlul de asistent regie.
2009 a insemnat mult pentru cineamul romanesc independent. Cu un an in urma, George Dorobantu se facea ramarcat cu filmul indepedent Elevator - dramo-comedie cu simt al camerei super dezvoltat. Iar in 2009 Dorobantu filma Omega Rose, primul SF post-apocaliptic de lungmetraj romanesc. Din pacate, filmul nu a putut nici pana azi sa iasa in lumina reflectorului datorita complexitatii proiectului si a efectelor de au nevoie sa se intample pe ecran. Pe platoul lui Dorobantu insa am primit cea mai mare lectie de regie din viata mea. Si cand spun mare, ma refer la faptul ca tot ce facea Dorobantu pe platou imi parea pur si simplu "regia in spledoarea-i desfasurare" sau "regizorul in actiune, pe platou". Analizasem tot ce se filma si filma Dorobantu pe toata perioada productiei care a durat trei sau patru saptamani. Din pacate pentru George, nu cred ca si-a ales asistentul regie cu foarte multa inspiratie. Adica da. Am facut absolut tot ce mi-a cerut el pe platou. De la dus in carca tot ce era de dus pana la clacheta, asistent camera ba chiar productie (obtinusem pentru el o foarte dificila locatie de gasit si obtinut) insa ... de rolul de asistent regie nici nu cred ca m-am atins. Eram doar 5 oameni in echipa oficiala: Regizorul, producatorul (care facea de toate), sunetistul, cameramanul si eu!  La terminarea filmarilor, am negociat cu el numele de mi-l doream pe generic si pentru ca vroiam (si vreau sa fac filme, sa fiu regizor, sa regizez) i-am zis ca cel mai bine mi s-ar fi potrivit titulatura de asistent regie. El bineinteles ca vroia sa ma noteze pe generic pentru tot ce am facut pe platou. Am renuntat la toate titlurile pentru numele de asistent regie. Nu vroiam sa fac asistenta camera pe viitor, nu vroiam sa fac location scaunting. Din pacate, nu am meritat aceasta titulatura, iar. George se multumea doar sa-mi dea lectii la filmari dar nu se consulta cu mine in mod direct. Prin 2015 l-am rugat sa nu ma mai treaca nicium cum pe generic deoarece intelegeam situatia: nu fusesem asistent regie cu adevarat iar pentru restul tascurilor de le indeplinisem nu vroiam sa ma aflu pe generic.
In 2012 acelasi Dorobantu filma inca un proiect ambitios, de data asta scurtmetraj, Suspanse 101 pentru care la fel, a fost nevoie sa negociez titulatura de asistent regie desi faceam asistenta camera, sunet si racorduri plus alte mici joburi (gen, extraterestul de dupa usa :))  ) Nu am meritat titulatura de asistent regie iar.
Anul 2017 a fost revelator insa in acest sens. In Londra am participat la una din multele intalniri intre realizatori de film independenti, in centrul orasului. Printre multi realizatori de film (regizori, scenaristi sau chiar entuziasti) am dat si peste un roman. :) Nu ii mai tin minte numele dar stiu ca era indragit de toti cei aflati acolo, din toate tarile. Apoi am dat peste un tanar care calatorise peste mari si tari pentru a veni la aceasta intalnire si a gasi talente. Cred ca era din china sau Japonia ori Corea de Sud. Era foarte timid ce-i dreppt. Am facut o poza cu el deoarece mi s-a parut minunat momentul. Revelatia a inseamnat intalnirea cu Samson Ibitoye, un om cu un caracter incredibil, cu picioarele pe pamant, cu umilinta si respect pentru oameni. Dintre toate discutiile de le-am purtat acolo (unele politice cu privire la Brexit chiar unde am pus urmatoarea intrebare unui engluz mandru ca a votat pro-brexit ..."avand in vedere ca Marea Britanie este ea insasi o Uniune, ce te-a facut sa crezi in final ca este bine sa iesi dintr-o alta Uniune?" la care raspunsul lui a venit, dupa o pauza extrem de lunga de gandire "Nu eram pregatit pentru o astfel de intrebare! Nu am inca un raspuns, imi cer scuze!" apoi a continuat sa se gandeasca. Atitudinea lui a inseamnat cu mult mai mult decat orice raspuns pe care mi l-ar fi dat. In secunda imediat urmatoarea, respectul meu pentru el a trecut de limita normalului) cea cu Sam a fost cea mai revelatoare pentru mine. M-am exprimat in felul urmator: "Particip intr-un cineclub ai scenaristilor (independenti) aici in Londra. Am cunoscut la cineclub un domn (alb) care a scris un scenariu despre al doilea Razboi Mondial (scenariu foarte bun dealtfel) avand ca personaj principal un om de culoare. Nu faptul ca persoana care a scris scenariul este de culoare alba este important aici insa ceea ce e important e faptul ca regizorii de culoare par sa nu aiba niciun fel de tragere de inima in a se afirma pe acest domeniu. De ce, avand in vedere ca ati demonstrat cu mult timp in urma, ca rasa, ca detineti unele din cele mai frumoase si mai virtuase calitati, de ce lasati pe altii sa va scrie istoria si... personajele, eroii?" Raspunsul lui a fost simplu dar complex in simplitatea-i: "...In momentul in care pe listele de casting vor disparea specificatiile: personaj de culoare alba respectiv personaj de culoare [neagra], atunci vom fi facut cu adevarat un progres in ceea ce priveste rasismul. (...)Insa ai dreptate!" Acesta a fost momentul care ne-a ajutat sa ne intelegem si sa plecam la drum pe aceasi carare. Era acolo pentru proiectul lui TORN, de scurtmetraj. Am facut schimb de contacte. Apoi mi-a trimis un proiect de-al sau si am ramas usor dezamagit ca ceea ce imi trimisese arata chiar mai rau decat cele la care lucram in 2007 (proiectele mele de inceput Testament, Greseli etc). Eram dezamagit si pe mine. Mi-am zis "bravo Alex! Te intorci in timp acum...!" Vroiam sa lucrez in Londra dar in acelasi timp nici nu vroiam sa ma implic intr-un proiect care ar fi insemnat pierdere de vreme. In mintea mea se invarteau deja multe propozitii dezamagitoare "renunta Alex, nu o sa vina prea curand urmatorul proiect. Fa-ti ordine in inima si in viata mai intai. Te ocupi alta data de proiecte!" asa ca i-am trimis niste mesaje destul de dure cu privire la movie making si responsabilitatea regizorului si riscurile de le aduce un proiect de film precum "(...) and art comes with a price - price of time and effort, non-art comes with the same price---sometimes a bit more expensive" (stiam ca un proiect de film l-ar fi putut da peste cap cu totul in sensul in care, din ceea ce vedeam eu din ceea ce-mi trimisese[si-l rugasem sa-mi trimita ce crede el ca are mai bun] ceea ce-mi trimisese nu arata deloc bine) imaginandu-mi ca o sa renunte el la mine, crezandu-ma usor sarit de pe fix. I-am pus o intrebare simpla "Ce anume te face sa plangi?" Si el mi-a zis, pur "(...)". I-am enumerat rand pe rand tot ce vedeam gresit. Apoi i-am zis ca are nevoie sa-mi demonstreze ca vrea sa nu mai faca acelasi greseli daca ma vrea in echipa lui. Din acest momentul, a inceput sa ma consulte cu cat de multe aspecte posibil. De la alegerea actorilor, la scenariu, locatii, lucrul cu imaginea, cum sa abordeze oamenii plus tot ce inseamna jobul sau titulatura de asistent regie in plina-i desfasurare pe platou. Pot spune cu mana pe inima si mandru ca pentru proiectul ista am fost cu adevarat asistent regie. Insa, evident, am mai batut si clacheta si am fost si sunetist. :P Am fost implicat intr-un proiect de film independent la urma urmei. Proiect pentru care sunt mandru de rezultat! Sunt mandru sa fi avut sansa a lucra cu Sam!! Un om care a fost nevoit sa lupte cu sotia lui ca sa faca film. Un om care a fost nevoit sa se gandeasca la ce pune pe masa copilului lui, inainte de a face filmul! Kudos Sam pentru vitejia ta!

Daca mi-au luat 10 ani sa pot spune curat ca am fost cu adevarat asistent regie pentru un proiect, oare cati ani imi vor mai trebui sa pot spune... am fost regizor pentru proiect(ul) de film de lungmetraj...

E o zicala interesanta care umbla printre regizorii de film independent (din cercul meu cel putin) si care se exprima in felul urmator: Spielberg nu-l alege asistent regie pe x regizor pentru ca e mai prost decat el. Il alege pentru ca e mai bun. Insa asistentul regie nu are work-flowul lui Spielberg. Astfel ca se completeaza unul pe altul.

                                Poza de la filmare: sunetist on the edge

Heirupismul filmakingului sau al... atitudinii

Heirupism: acest cuvant a fost intalnit de mine de curand, introdus intr-o formulare construita de un fost amic pentru a ma ajuta a deveni mai (cel putin) profesionist. Si iata-ma, cautand pe internet sensul cuvantului (pe care il dedusesem singur oaresicum dar de care vroiam sa fiu sigur) si nu mica mi-a fost mirarea sa aflu ca acesta se poate gasi in DEX(ul online).
Cand vine vorba de filmaking, pot recunoaste sincer acum ca nu sunt atat de profesionist pe cat... credeam ca sunt. Adica formula e simpla: o invers proportionalitate in sensul... cu cat inaintezi in varsta si nu ai reusit sa te - cel putin - faci remarcat, cu atat profesionalismul se arata mai scazut sau dispare de tot(in ochii oamenilor). In sensul ca, daca la inceput de drum iti permiteai sa jonglezi cu idea de profesionalism si ajungi din eu stiu ce miracol divin la varsta de treizeci de ani si (sa te fereasca sfantul) calci nitel stramb... pai 'ai c-am pus-o!', cum se exprima amicul prietenar de cartier.
Cam asta s-a intamplat cu proiectul meu ultim (experimental) 'O scurta istorie a viitorului' - am fost sabotat de heirupismul care cu ceva timp in urma ma transorma intr-un (Robert) Rodriguez al Romaniei sau... you name it! si care m-a ajuta sa progreses (la trecut si prezent), dealtfel. Se pare ca dintr-o data, fara sa stiu ca ma aflu in aceasta zona, tot ce vreau sa intreprind din punct de vedere cinematografic trebuie sa arate cel putin de un profesionalism de inalt grad. Si evident ca sunt dezamagit de apucaturile neasteptate (neinvitate) ale colaboratorilor mei. Sunt tot Alex, cel pe care l-au stiut ei dintotdeauna, cel care are visuri mari si mijloace minuscule daca nu chiar invizibile.  Tot Alex care cauta sa isi mentina principiile in picioare (cinematografice) si sa adune altele noi in timp ce munceste... adica in timp ce face proiecte de film nu in timp ce viseaza la infinit ca va debuta in lungmetraj scriind la nesfarsit scenariu dupa scenariu... cautand in vidul universului... idee dupa idee.
Mi-ar fi usor sa spun acum 'as vrea sa ma intorc in timp, la acea perioada cand puteam sa fiu oricine si sa fac orice' (cinematografic) dar nu am sa fac asta. Nu e cazul din simplul motiv ca totul se intampla cu un motiv. Adica, imi dau seama ca si experienta asta ma aduce si m-a adus defapt deja in zona in care sunt nevoit sa mai fac niste calcule, poate chiar sa inventez ecuatii noi in viata mea si a spune 'no more mister nice guy' in ceea ce priveste relatia mea cu ceilalti si, de ce nu, relatia mea cu mine chiar.
Heirupismul insa are sa ramana aici chiar si din simplu motiv ca inca is un copil si nu ma vad prea curand sa trec la urmatoarea etapa, acea maturitate pe care societatea de azi o ridica in slavi la vedere insa pe ascuns... nici macar nu o baga in seama. Pentru ca asa am functionat si asa am sa functionez. De ce sa ma fi intins cu pre-productia proiectului After School pe o perioada de eu stiu cate luni cand am putut sa ma organizez foarte bine, cu foarte multa munca ce-i drept, in doar doua saptamani (desi recunosc ca ar fi fost bine venita inca o saptamana :P ). Si deci, sensul cuvantului heirupism primeste aura acum - nu pierde vremea cand poti sa mucesti efectiv si sa folosesti timpul cum trebuie. Evident, istea is chestii sensibile ce tin de work-flow si alte de. Dar consider ca, dupa atat timp de activitate pe acest teren cinematogirafic independent, a primi increderea cuvenita din partea colaboratorilor, un lucru de bun simt si ca heirupismul atitudinii respingatoare entuziasmului (heirupist) nu isi are locul, in zona asta.
Pe dealta parte, inteleg ca si eu am gresit. Si unde am gresit. De aceea merit sa fiu unde is si... premiera proiectului meu de lungmetraj si debutul acestuia poate sa astepte. Eu is aici, lucrand, neasteptand.
Melodia momentului
Cartea pe care o citesc: Cu ochii-n 3,14

Lucruri pe care Trump nu le stie si pe care probabil... nu le va afla niciodata...

Imi cer scuze ca deschid subiectul Trump inca odata. E ceva ce nu am vrut sa fac. Acest individ a ocupat vietile multor americani care acum poarta in carca responsabilitatea de a protesta, un protest virtuos dealtfel. Da, e clar, Trump a unit multi oameni dar i-a unit impotriva lui insusi. Un adevar trist de care Trump, din fericire pentru el, e ferit de, datorita mandriei sale, incapatanarii sale de a se considera genial, perfect, un 7 ( a seven, cei care nu tin cu el se numesc six/ 6, denumire inventata de el ca sa manipuleze chiar si ultimul american care nu tine cu el dar care e crestin) etc.
Dar sa revin la ceea ce nu stie el si nu va afla niciodata: in drum spre casa azi, cu bicicleta, am trecut prin parcul Tineretului asa cum fac deobicei. Acolo avea loc un eveniment super frumos (unul din multele evenimente culturale de au loc in Bucuresti in fiecare vara si carora le-am dus dorul cat am fost in UK) pe nume "Sport pentru inima capitalei", unde diferite activitati sportive aveau loc pentru toti oamenii de toate varstele din capitala. In timp ce pedalam, am vazut si terenul de voilei amenajat frumos pentru iubitorii acestui minunat sport. In secunda unu' a revenit amintirea dorului pentru acest sport, odata cu amintirea si dorul si m-am oprit si (gandindu-ma ca e gratis ceea ce intradevar acesta a fost cazul) i-am rugat pe cei de pe teren daca mai au nevoie de un om. Cu bucurie, m-au acceptat pe teren, tot ce a trebuit sa fac a fost sa ma inscriu pe o foaie ca organizatorii sa aiba la cunostiinta cati oameni au participat ca pe viitor sa diminueze activitatile sau sa aduca altele noi/ in plus. Chestii organizatorice de bun simt si necesare si evident, m-am gandit cu mandrie ca promovez activitatile de acest gen punandu-mi numele pe hartie deoarece; cu cat participa mai multi oameni la astfel de evenimente cu atat siguranta ca acestea sa se repete la anul creste.
Pe teren, cativa tineri, baieti si fete cu varste cuprinse intre 15 si 25 de ani (aproximativ). M-am bucurat enorm sa observ conceptul de spirit de echipa si intelegere fata de oameni in general, pe teren concept pe care l-am vazut si revazut de atat de multe ori in tineretile mele adolescentine unde oamenii contruiesc un respect sincer pentru cel de langa indiferent de beckgroundul sau chiar educatie. Eu, mi-am dat seama de ceva timp, is nitel mai ciudat; artist, regizor, neinsurat, fara dorinta  urgenta de a gasi jumatatea (sau auto-recunoscut ratat in acest sens), pe terenul de volei, in prejma acestor tineri simpli, cu bun simt dar crescuti de preconceptii romanesti (mai mult sau mai putin), jucand voilei cu o placere si savoare in a lovi mingea perfect... si evident, ajung sa fiu privit ca atare de cei de langa mine: jucatorii din echipa mea incep sa-si ceara scuze cand gresesc, comunica cu mine si inteleg pozitia mea in teren iar cei din echipa adversa contruiesc jocul cel mai fair play posibil, incercand in acelasi timp sa demonstreze acelasi gen de implicare in joc. La un moment dat, bunica unuia din baietii de 15 ani ii aduce apa acestuia. Jocul e oprit pentru putin. Eu imi intorc privirea spre jucatorul care avea sa serveasca si simt ca sunt privit; imi intorc imediat privirea direct spre bunica cu privicina, zambind frumos a "toti copiii de pe acest teren sunt in siguranta cu mine aici" si apoi observ si eu privirea ei care spunea geva de genul "ce cauta baiatul asta pe teren cu pustanii, pare destul de in varsta si totusi parca vrea sa joace bine pentru a demonstra ceva si nu pentru a savura voileiul. Si pe deasupra parca l-am vazut uitandu-se putin mai insistent la unul din baietii mai tineri de pe teren, dar daca stau sa ma gandesc mai bine cred ca era nepotul meu. Da, sa am grija sa stau cu ochii pe nepotul meu!" tot acest discurs intr-o fractiune de secunda apoi, dupa ce mi-a vazut zambetul "oh, inteleg!"(un inteleg pozitiv) si totusi arunca apoi o privire nepotului gen "ai totusi grija!", privire necesara, la locul ei si cu bun simt la care nepotul ei, cu un zambet frumos, a demonstrat acest ceva pe care Trump nu-l va cunoste niciodata dar pe care incearca sa-l imite fata de sustinatorii lui; puritatea decizionala in a accepta intelegerea idei de maturitate convietuitoare intr-un spatiu si timp limitat care tine de normala desfasurare a vietii - eu eram din gresala in trecere in acel punct, cu ceva timp in urma a renascut in interiorul meu dorul de a juca voilei, azi am avut sansa sa-mi satisfac si aceasta nevoie - si bunavointa nascuta din bunatate atunci cand ti se ofera sansa sa faci un bine - toti m-au acceptat pe teren. Iar acest baiat de 15 ani s-a bucurat de jocul meu de voile de cate ori am avut sansa sa punctez frumos. Acest gen de admiratie pe care il cunosc de la varsta mica privind acest gen de situatii unde atrag atentia si unde fac oamenii sa spuna "baiatul asta o sa ajunga mare" (profesoara de matematica) sau pur si simplu sa ma priveasca cu bunatate. Pentru cineva care pune foarte mult accent pe concretul rezultatului, ultima parte a acestui articol poate suna cel putin nerusinos dealtfel, eu, fata de mine am nevoie sa-mi cer scuze, inainte de toate. Insa acesti tineri de pe terenul de volei au contribuit la a ma ajuta a avea incredere in mine, acest ceva ce spusele oamenilor sau privirile pozitive spre mine au ajutat in timp, sa se intample. Baiatul de 15 ani m-a intrebat daca mai vin pe teren si weekendul viitor. I-am spus ca incerc.
Trump e un om rau! Un om rau nu poate sa inteleaga ceea ce e firesc de inteles. Care se naste in interior de la varsta frageda, in preajam unor situatii umane normale prin care oamenii de rand trec aproape zilnic. Din pacate, pentru el, toate aceste au trecut iar acum e mult prea tarziu. Felul acesta al lui de a se comporta rasist nu are defapt legatura cu un anumit grad de rasism. Nici pe departe. Are legatura cu ideea de a fi impotriva omului. Omul in general. Omul care munceste. Omul care are copii. Omul care incearca sau greseste. Traim timpuri grele dar nu putem decat sa privim la rasaritul din ziua urmatoare. Pentru ca va veni. Acest rasarit e aproape. Nu sa-l uram, merita Trump dar sa-l lasam sa ia viata in piept. Se pare ca a evitat pentru mult, mult prea mult timp sa faca asta. Iar viata ii va arata calea. Un lucru e cert. Nu pare ca se vor intampla lucruri rele acum insa toate indiciile cum ca Trump pregateste terenul unui si mai rau om is acolo. A schimbat multe scaune in decursul a cateva luni, punand in locul oamenilor simpli, corecti, virtuosi... oameni fara de talent, suspecti in comportament si gandire. Si aceste scaune is intradevar scaune cheie pentru ce poate sa urmeze.

Proiectul de film a trecut print-un test, mini proba pentru actorul amator.  Urmeaza sa analizez imaginile si sa extrag o concluzie.

Acesta nu e sfarsitul

Copiii care
Se intorc impotriva parintilor lor!
Parinti care
Nu si-au crescut bine copiii!
Religia care
Se bucura de venirea a Doua!

Acesta...
Nu este sfarsitul!
Oamenii sa inceteze
A inscena semnele
Biblice ale celei
De-a doua veniri
Iar Pamantul se va
Bucura iar de Lumina!

Cat timp Lumina e acoperita
Vom cauta orbi semnele!
Ele nu sunt acum! Nu sunt
Aici! Nu sunt acum! Nu sunt!

Totul pare politic! Totul merge
Spre o repetare a istoriei!
Totul merge indarat,
Drum creat de... oameni?

Pamantul aceste e frumos!
Aceasta lume e minunata...
Ce facem din ea? Ce facem
Din pamantul nostru?
Ce facem?

Suntem curati si cautam
Iar, sa ne murdarim!
Acestea nu sunt
Semnele. El e departe...
Ascultati soaptele,
Aici nu e raspunsul,
Viata e frumoasa! Iar
Acesta nu e sfarsitul!

Bucuria renaste,
Viata e aproape
Imi pare rau!
Vreau sa fac bine!
Imi cer scuze,
Vreau sa repar
Greselile!
Acolo nu e aici
Aici e Pamantul!

Aici e Omenirea!
Ajutor! Si il primim!
Ajutor, sa oferim!

Inca te iubesc!

Ma bucura faptul
Ca inca te iubesc!
Si te rog sa continui
Sa-ti faci jobul
Dar vreau sa stii:
Cand ultimul geniu
Va murii
Demonii vor juca
Pe masa Sfanta
A Pamantului!
Deja se intampla asta
In +1 si +44...!
Continua sa faci
Ceea ce stii a face!
Nu poti decat sa castigi
Sau sa pierzi...
Nimic mai mult...
Continua te rog
Si vei juca
Pe aceasi masa
Si ma bucura faptul
Ca inca te iubesc,
Pentru ca de asta, doar
De asta ai nevoie!
Ai nevoie sa vezi
Cu ochii tai...
Mi-ai zis mereu
'Iubeste-te ca sa poti
Iubi!' Iti sunt dovada vie ca
N-ai avut dreptate!
Ti-ai facut treaba bine,
Sa nu ai dubii! Iata-ma
Ingreunat si impovorat
Iata-ma! Calauzindu-ma
Mi-ai aratat calea ta
Si asa am inteles...
E a ta, nu a mea!
Dar si eu mi-am facut
Treaba bine: Te-am iubit si
Inca te iubesc!

New project! "O scurta istorie a viitorului"*

Oficial, am inceput lucrul la urmatorul meu proiect de film.
Proiectul se va desfasura in trei etape (sau doua):
etapa 1: crearea personajului principal, testarea actorului ce va interpreta personajul principal (actor amator - gasit)
etapa 2 (daca actorul esueaza in a aduce actoricesc vorbind ceea ce proiectul are nevoie): gasit actor profesionist, productia proiectului de scurtmetraj de maxim 10 minute.
etapa 3: scurtmetraj in festivaluri, gasit finantatori pentru proiectul de lungmetraj.

Titlu de lucru: "O scurta istorie a viitorului"*
Melodia momentului (Regina Spektor - One More Time With Feeling)
Carti: Insemnarile unui diplomat de altadata [lectura lenta] Contele de Saint-Aulaire
Ioana Em. Petrescu, citindu-l pe Eminescu. Note, Arhive, Documente de Silviu Mihaila

Multumesc Doamne!
*cartea "Scurta istorie a viitorului" nu are nicio legatura cu acest proiect alta decat titlul aproape identic. Ma gandeam fix la titlul "Scurta istorie a viitorului" fara sa cunosc despre existenta cartii, astfel ca am adaugat ''o'' la inceput. Indiferent cum, acesta este titlul de lucru pentru proiect.

Conversatie cu un pocait

F: Stii ca Obama e Anticristul... nu?
Eu: Cine zice asta?
F: Foarte multi oameni zic asta. Iar eu cred in ceva ce mai multi oameni zic.
Eu: Daca era Anticristul, crede-ma ca rasturna pamantul cat a avut Casa Alba.
F: Da dar Biblia spune ca Anticristul va fi lider mondial adica... deci presedintele Americii!
Eu: Obama nu mai e de cateva luni bune presedintele Americii deci automat nici lider mondial.
F: Nu stiu, eu zic ce zice lumea...
Eu: Inteleg... Ce cred eu insa e ca Obama e mult prea diplomat astfel ca prea multi, mult prea multi oameni profita de bunatatea si rabdarea lui.

Fapt: Obama a continuat sa primeasca injurii si acuzatii din partea actualului presedinte al Americii (Trump) chiar si dupa terminarea mandatului sau prezidential, Obama refuzand eroic a da ascultare sau a actiona impotriva injuriilor sau a acuzatiilor.
Gandul meu: Obama continua sa ramana un om de o inalta calitate spirituala chiar si dupa terminarea mandatului sau prezidential ceea ce demonstreaza ca nu a fost diplomat pentru ca trebuia insa a fost diplomat pentru ca asta este el. Kudos domnule Obama.

Religii

Sunt biserici numai cu albi inauntru,
Sunt biserici nu mai cu negrii...
Sunt musulmani care ataca minoritati
Si exista competitie intre religii
In scest sens!

Crestinii penticostali ataca persoanele gay,
La fel vor face si ortodoxi
Ca sa nu decada in ochii credinciosilor
Ochi care sunt influentati tot de ei!
Cerc vicios...

Politicienii se spala pe maini in oalele religioase
Si le baga in tarana imediat apoi
Pentru ca nu si le vor curate!
Cum mai pot face lucruri murdare altfel?
Tacerea Domnului!

Oare toate aceste religii care tin
Negrii departe de albi,
Albii departe de adevar
Adevarul in afara bisericii
Vor putea plange vreodata
Pentru raul de-l fac?

Lasa viata sa se desfasoare!

Intrebare...

"De ce ne tinem de mana?"
Ar putea veni o intrebare pura
Cand pe strada un copil
Doua maini gay iubind, priveste .

Raspunsul e simplu
Si poate veni doar sincer:
Pentru ca traim,
Simtim,
Dorim,
Visam,
Dansam,
Scriem,
Zambim,
Intelegem,
Deducem,
Gandim...

Este simplu sa ii punem gratii unui copil,
Dintracelea de pot fi purtate o viata intreaga!
Dar oare cea dintai responsabilitate
E aceea de a planta ura in oameni?

... Lumina

Lumina poarta numele tau,
Iar sufletul,
O faclie spre dragoste!
                                Lumina pura,

Ti-am multumit mereu pentru
Esti aici, si am sa continui
Sa fiu recunoscator pentru asta!
                                 Lumina esti!

Lectiile pe care le-ai invatat langa mine
Sunt binecuvantarile sufletului tau pur
Iar eu caut conservarea puritatii tale!
                                O stea in univers.

Si te rog sa nu-mi multumesti!
Totul a venit ca dar, rasplata a
Infinitelor tale daruri!
                                 Razele tale...

Nu ne-am certat vreodata
Si totusi toate tensiunile
Au adus si mai multa armonie,
                                 Prin puterea lectiei!

Iti multumesc ca esti aici
Desi ne despart multe mile
Eu tot langa tine is,
                                  Lumina draga!

Te rog sa ti dorul si sa-l pastrezi
Ca un dar frumos al pacii
Si sa continui sa te rogi
                                  Toate au sens!

Ma calauzesti pentru ca afara e zi
Iar noaptea ma ajuti sa visez frumos
Chiar si asa ascuns, in spatele pamantului,
                                   Esti present!
                                                                      Lui Lucian...!

Da' ce e cu acest scenariu Sci-Fi, dom'le?

Sunt indreptatit sa spun ca tensiunile brexitare nu ajuta prea mult artistul spre dezvoltare, in special cea spirituala, aici in UK. Poate ca am trecut demult de acele vremuri in care ceea ce se prezenta ca fiind energie negativa, sa mai ajute la dezvoltarea vreunei virtuti. Acum, pare sa ne impacam cu faptul ca raul exista si ca el nu poate fi inlaturat prea usor. Si-a infipt bine coltii si acum... nu putem sa privim decat pofta cu care ne devoreaza. Iar monstrul ista e nemancat de aproape 100 de ani. Sunt de parere ca monstrul ista nu ar trebui sa mai manance niciodata. Spre asta sa mergem.

Si cu toate astea, am reusit sa scriu un scenariu la care tin, aici in UK. Un scenariu de 192 de pagini, lipsit cu siguranta de trasaturile pe care le intalnim atat de des in filemele romanesti mult premiate in prezent dar cu siguranta... cu virtuti cel putin spirituale. Vreau sa fac clara urmatorea idee aici: la unele din ideile prezente in acest scenariu lucrez de foarte mult timp. Mult timp chiar inainte sa realizez ca sunt patriot si ca nu am sa parasesc niciodata Romania. Aceasta naivitate... cu care purtam dupa mine idea de a nu parasi niciodata Romania  in masura in care, realizez acum, patriot poti sa fi si peste hotare, iubind, ajutand si zambind semenilor de pe alte meleaguri si cateodata, chiar aceste actiuni pot dovedi cu mai multa forta dragostea pentru tara natala. Altfel spus, am realizat cu repeziciune ca oamenii in general, nu numai artistii, au nevoie de a schimba mediul, atmosfera, peisajul cateodata... pesimismul cotidian.

Dar ce e cu scest scenariu ce are 192 de pagini pana la urma? Urmatoarea relatare se conecteaza destul de bine cu aceasta intrebare; am cautat sa umblu pe cat mai multe strazi ale melagurile natale bucurestene pentru a ma reconecta nu numai cu amintirile pure ale nasterii mele artistice dar si cu orasul, acest oras de care vroiam sa scap la un moment dat, dar nu-mi imaginam ca avea sa fie... chiar un sat din inima Marii Britanii. Mergand astfel pe aceste strazi, un vechi amic regizor m-a oprit din gandurile mele "Unde mergi asa repede, Alex?" Era Emilian. Vesnic zambitor. Si recunosc, poate ca asta imi place cel mai mult la el. Are festival de film deschis in orasul P. Am incercat amandoi sa recuperam cei 9 ani care ne despart de ultima noastra intalnire; Cineclubul Lumiere si prezent. Am aflat cu tristete ca amicul (comun) din adolescenele mele cinematografice, Co-fondator cu mine al Cineclubului Lumiere de atunci, a renuntat la a mai face filme. Nu mi-a venit sa cred defapt. Nu imi inchipuiam ca C. avea sa renunte vreodata la a mai face filme. Mi-am exprimat cu repeziciune regretul si am incercat sa nu exagerez in a-mi exprima acest regret, datorita merirarii de ma cuprinse, tocmai pentru a nu parea fals. Apoi, am discutat despre proiectele mele prezente care, intradevr dintr-o data par multe la numar. Poate ca daca as fi fost in locul lui Emilian, m-as fi uitat si eu putin crucis la baiatul din fata mea care nu a mai filmat nimic concret in ultimii 4 ani si intr-o data, insiruie acesta lista interminabila de proiecte. Dar era adevarul. Adevar pe care Emilian s-a hotarat sa-l lege de un alt amic de-al nostru (tot din perioada cineclubului) care, spune el "se lauda mai mult decat face" iar lui <nu-i prea plac astfel de oameni> intr-o subtilitate frumos invelita in zambetul lui sincer. Credeam ca imi va pune mai multe intrebari despre scenariul acesta cazut din cer al meu, care e Sci-Fi. Dar nu a facut asta. S-o fi intrebat macar -ce e cu acest scenariu de 192 de pagini?-

Poate ca intrebarea asta e doar pentru mine. Pentru ca intradevar, am un producator acum de ii calculeaza bugetul, un compozitor mai mult ca nerabdator sa inceapa lucrul la muzica si cativa actori pe care-i vad in rorurile principale. Si nu vreau sa ma opresc aici cu aceasta intrebare: am inscris scenariul intr-un program de scenaristica din Londra unde are sa fie criticat si in care am participat si cu scenariul "Decizie". Si pot spune despre prezenta mea in program ca am reusit sa le atrag atentia cu scenariul de scurtmetraj. Din 7 scenarisiti la masa, doar unul a adus critici mai puternice asupra micului scenariu, ceilalti putandu-se bucura de cursivitatea si naivitatea ploturile tesute cu ata solida. O poveste curata! Iar acum, ma vor gasi langa un scenariu Sci-Fi iar eu... nu is Kubrick.

Am citit:

Arthur C. Clarke - Sfarsitul Copilariei (recomandarea compozitorului care facut conexiune intre carte si scenariul "Moon's Testament")

Charles Darwin - Viata mea

Citesc:

Radu Beligan - Intre acte

...

...deci, esti bolnav. Crezi ca poti sa treci peste asta? Daca plangi, asta nu o sa te ajute atat de mult. Imi curata sufletul. Nu e atat de grav ce ai. Are sa adauge inca un strat de suferinta. Atata tot! Acest ceva cu care esti atat de obisnuit. Voaim sa vorbim despre altceva... de ceva vreme. Spune! Crezi ca am facut mai mult rau comunitatii de care apartin? Am daunat comunitatii mele, LGBT? Faptul ca esti sincer cu tine nu poate inrautatii nimanui situatia. Esti intradevar o fire sensibila si are sa fie mereu asa. E despre a da mereu ce ai mai bun. Fara sa impingi sau sa ataci pe cel din comunitatea celalalta. Pentru ca atunci cand ataci comunitatea de care nu aparartii, defapt ataci comunitatea de care apartii tu. Iar tu nu ai facut asta niciodata. Asta ma bucura. L. este in viata mea si asta ma va ajuta mai mult. Nu uita ca tot ceea ce trebuie sa faci e sa fii singur. Si sa fii singur langa cineva este de doua ori mai greu. Nu te speria de oamenii care-ti vor raul. Si-ti fac rau! Cauta sa cunosti, sa intelegi. Sa pleci pur de aici. Are sa fie mai usor apoi! Promit!

Frica si Adevar

Evident ca si eu is prins la mijloc, in lupta crancena dintre cei doi lupi ce poarta numele de Frica si Adevar. Si sunt multumit de rezultat. Este o lupta epuizanta dar necesara pentru oricine vrea sa creada cu inima si spiritul in ceea ce numim arta. Dar nu exclusiv. Insa omul de rand, observ cu tristete, e din ce in ce mai preocupat de binele personal sau/ si comun (ca facand parte dintr-o societate) si nu binele unei idei (fii bun), al unui concept (ajuta)... al unei trairi (iubeste). Si da, nu vreau sa fac din acest articol inca un articol care sa palmuiasca felul de a merge spre ceva... al acestei lumi. Oamenii care inca traiesc si cred in toate acestea... exista si vor exista mereu.
Ceea ce articolul ista este despre, are legatura cu decizia mea de a ma intoarce in UK. Imi este clar deja, o forta nevazuta, poate rea voita, imi controleaza viata. Ma manipuleaza, dezorienteaza astfel incat ajung sa uit cat de minunate is drumurile drepte prin viata unde scopul pentru care traiesti si e stiut si batut in inima ta... e clar. E viu. Exista in interiorul tau precum inima care-ti bate. Si vreau sa cred ca aceasta nu este o scuza. Pentru ca altfel... scopul nu numai ca ar fi blurat dar poate ca nici nu ar mai exista.
Sunt ca un pheonix. Numai eu stiu de cate ori m-am trezit la viata din moarte. Nu mai eu stiu cat de puternica imi era lumina in urma trezirii, cat de clar puteam observa Universul. Cat de curat! Aceasta dragoste continua pentru existenta prin dragoste.
Nu pot sa spun 'sunt iar in depresie' fara sa realizez ca toata viata am fost in depresie. Inca din primul moment al vietii mele, foarte posibil. Vreau sa evit aceasta ignoranta a falsei interpretari cu privire la felul in care spiritul meu se prezinta. Sustinuta de oamenii care nu cred in mine dar vor cu atata ardoare sa ma aiba in preajma lor iar cei care cred in mine... fac acelasi lucru. Aceasta realizare a faptului ca niciun mentor nu-mi mai poate fi de ajutor acum. Aceste suflete la care tin atat de mult. Trebuie sa inteleg insa cum sa transform viata intr-un mentor iar.
Anul 2017 acum. Anul trecut a fost nemilos cu mine din punct de vedere al muncii si creatiei. Multimea vida m-a inconjurat din punct e vedere al rezultatelor concrete insa anul 2017 a inceput fulgerator din acest punct de vedere; am inceput clar cu dorinta si energie mai impunatoare de a munci, m-am inscris intr-un club de ciritica de scenaristica unde proiectul Decizie a primit calificative pozitive (de 8 si 9), am gasit producator pentru Moon's Testament, sunt asistent productie (de la distanta) pentru un proiect de film independent, Moon's Testament urmeaza sa fie criticat in acelasi club de critica, am scris un scenaiu de scurtmetraj. Si pot spune ca 2017 este devina pentru toate aceste reusite, ca am reusit sa fac ca planeta sa se invarta nitel mai armonic in avantajul meu sau ca... pur si simplu am fost norocos dar nu e nimic din toate acestea din simplul motiv ca rezultatele sunt masurate prin realitati concrete, palbabile, care se reprezinta vizual si nu imaginativ sau de suprafata. Anul 2017 este un an frumos pentru mine. Dar nu anul 2017 ma va defini peste 5 sau 10 ani. Rezultatele muncii mele vor face asta. Si e nevoie sa-mi repet ce mi-am spus cand aveam 17 ani si am pornit-o pe drumul acesta pe care-l iubesc atat de mult: Keep working or die trying! I want to keep working!

Message to Kim Jong-un

Dear Leader,

   I know you love very much your country. Not long ago, our country was a communist country as well. I still often hear old people saying things like... 'it was perfect back then. It was great!'. I only know what democracy is and I can assure you, I feel secure, happy and... free. And I don't need more.
   I am writing to you to try to make you understand that going into war with a country that proved so MUCH, in all these years that wars are waste of time, by beeing involved in a war more often than a democratic, Leader of the free world country should... is indeed a GREAT waste of time, energy and everything else.
   Also, to try to make you understand that Trump would only want to go to war with a country like yours just to prove to everyone in his country (and not only) his authority. To prove them his force. As you probably heard by now... he is not much of a leader or a president. He is way more focused on stuff like twitter and press and less focused on making his country great! You will fall in his web and put in danger not only your country and America but also... the entire Earth planet!
   Please try to talk more about peace! It is very important to make a president like Trump at least pretending he loves peace and then he will be forced to go on this path of not starting a war.
   I understand you want to protect your country by any invader. And that is a right. But please... do your best to think about all of us before speaking to a man like Trump! As you can see, he doesn't understand much about what this Planet is and why this Planet needs to be protected.

With great respect,
Thank you!

Despre politica

    M-am intrebat adresea cum pot sa ma feresc de aceasta zona mocirloasa a societatii noastre numita politica. Trebuie sa recunosc ca m-am fortat in acest sens destul de mult. Si reusita straduintei mele intarzie sa apara. Indiferent unde intorc capul... dau de politica: abominantul Brexit, psihopatia pe scaunul prezidential (Trump) sau... gaura neagra a Romaniei - coruptia. Acestea sunt subiecte importante pe care un om implicat social, vrea nu vrea, nu le poate ocoli. Dar cum reusesc sa nu fiu un om al politicii vorbind despre politica? Eh... acest articol sper sa elucideze aceasta problema.
    Ca artist si ca om ce se doreste a fi al spiritualului, nu imi permit sa fiu subiectiv. Si totusi, adesea introduc acest 'dupa parerea mea' in fraze pentru a reusi, cel putin la suprafata si de scurta durata a ma feri de remuscarile pacatului de a fi subiectiv. Oricine isi poate da cu parerea, maiestru devine cel care reuseste sa ramana in totalitate obiectiv pe toata durata unui discurs sau al unei conversatii. Cred ca aici greseste deci politica. Uita sa fie obiectiva. Incercari maiestoase sunt cu duiumul, slava Domnului si inca se merge in aceasta directie. Cu mici exceptii Trumpiene unde individualismul si parvenismul is la rang inalt.
     Nu cu mult timp in urma, m-am vazut cu un amic, T pe care nu-l mai vazusem de foarte mult timp. Un om cu scaun la cap care mi-a picat la inima inca din prima secunda de cand l-am vazut si acolo a ramas pana in prezent. Iar T. si-a adus amicul, un vienez, A., politician cu acte in regula in tara sa de origine. Evident ca discutiile au fost deci extrem de bogate in continut iar subiectul principal, politica, nu s-a sfiit din a trona timpul pe care eu l-am petrecut cu cei doi. Ca om abia intors din Anglia, cu Brexitu-mi pe cap, nu am putut decat sa incerc sa inteleg cat mai multe lucruri de la un om din breazla despre subiect. Remarcabila din toata discutia a fost simplitatea cu care A. si-a dat cu parerea privind 'a fi sau a nu fi'-ul Brexitului. Acel aer increzator pe care rar mi-a fost dat sa-l intalnesc la oamenii cu carte - "Forget about it! Brexit will never happen" a spus. Si a subliniat lafel de simpu "Never!". Trebuie sa recunosc aici ca acest fapt a adus o oarescare energie pozitiva in vene si pe care mi-o doream dealtfel cu ardoare. Apoi a continuat prin a etala frumos toate argumentele si ideile pe care le-am tot citit in presa Engleza de calitate despre Brexit , in care nu reuseam sa ma incred deoarece observam, pe strazi, in magazine, la job... atmosfera adusa de Brexit - Nori de ploaie urati si (aparent) eterni. Dar ceva ma facea sa-l cred si sa am incredere in opinia lui A. Pana ce s-a adus in discutie, mai tarziu, un alt subiect clocotitor.
     De mentionat despre A., si foarte impoartant, faptul ca partidul din care face parte e cel Conservativ. Exact. Nici mai mult nici mai putin. Lucru pe care l-a mentionat cu o oarecare sfiala initial spunand ca el e cumva intre liberalism si conservationism. M-am uitat cu ochi strambi, in sinea mea, la el si am asteptat, ca un om la pescuit, ca fiecare pestisor graitor de adevar cu privire la adevarata sa infatisare... sa imi pice in clestisor. Iar apogeul capturilor mele a avut punct central in aducerea in discutie a subiectului clocotitor: practicabilitatea politicii. Pentru ca da, politica inseamna lidership intr-o foarte mare masura dar fara practicalitate, lidershipul devine invisibil sau chiar inutil. Oamenii vor sa bea apa potabila, vor sa mearga in siguranta pe strada etc. Fara existenta acestor factori de existenta, si de nivel normal, politicul devine inutil. T. sustinea sus si tare ca oamenii trebuie sa munceasca pentru ceea ce vor sa obtina. Ca au nevoie sa lupte pentru dorintele lor, pentru a obtine ceea ce-si doresc si ca nimeni nu ar trebui sa primeasca nimic pe gratis pentru ca daca s-ar intampla asta, oamenii ar ajunge sa ceara si mai multe (gratuitati) si s-ar ajunge intr-o zona de implozie sociala unde statul nu ar mai fi in stare sa ofere nimic nimanui. A. era complet deacord cu el. Eu am spus ca oamenii orisicum vor cere dar au nevoie si de ajutor. Nu ne putem culca frumos pe perna cu faptul ca, pentru a se evita aceasta implozie, avem dreptul sa le cerem oamenilor sa nu ceara nimic. Uita-te la familiile cu (doar) un singur copil. Care nu au avut sansa sa primeasca mostenire de la parinti o casa din n motive. Ei ajung sa plateasca trei sferturi din amele salarii pe care cei doi le pun laolalta (acolo unde ambii soti muncesc) pe CHIRIE si facturi iar un sfert se duce pe mancare. Cum sa cresti un copil astfel? Este cel putin imposibil. Oamenilor astora ar trebui sa li se ofere o casa. Atat. E un drept normal. Absolut. Un inceput de drum. Da. Exista programul prima casa dar care si acesta e extrem de scump, pentru care ai de platit eu stiu cati ani apoi si in final ajungi cu banii in acelasi loc. A. era deacord cu T. iar T. nu imi putea da dreptate in aceasta privinta. Ceea ce ma scosese din armoniile mele interioare a fost faptul ca T. mentionase ca el nu mai platise chirie de nu stiu cate luni, datorita bunavointei unei amice de-ale sale. Si l-am intrebat "Do you afford to sustain this kind of statements, as somenone who hasn't paied rent for some time now?" Nu a mai putut spune nimic, evident. Momentul ciudat a aparut insa datorita interventiei lui A. care, vazandul pe T. pus usor in colt a trimis discutia intr-o zona similiara dar fara de vreo legatura directa cu subiectul nostru "Not everyone can afford to have an University degree. If that would be the case (and he nocks in the table)... we wouldn't have tables to eat on anymore.". Si asta a facut din el portretizarea naturala a politicianului din prezent. Argumentul meu - "sunt oameni acolo care iubesc lucrul cu lemnul. Daca oamenii ar avea (si) o facultate facuta, te asigur ca mesele tale ar fi cu mult mai rezistente si mai frumoase". Dar apoi am realizat ca sistemul de azi scolar e putin cam sensibil si ca da, poti face facultate dar pentru asta ai nevoie de profesori de inalt grad pentru a scoate cel putin minti frumoase cu dorinta de progres spiritual. (...)
Iata cateva valori si principii ale partidului Conservator:

Partidului Conservator declara următoarele elemente ca valori fundamentale:

• manifestarea liberă a personalității umane prin exercitarea deplină a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;
• responsabilitatea umană, factor de armonizare a aspirațiilor individului cu interesele generale ale societății;
• cunoașterea, mijloc de dobândire a libertății individului și condiție de asumare a responsabilității;
• proprietatea privată, factor de garantare a protecției economice și sociale, condiție de manifestare a libertății și responsabilității individuale;
• minimizarea intervenției statului în economie și reducerea acestei interventii la menținerea și consolidarea respectării legii și a competiției loiale;
• promovarea și consolidarea statului de drept;
• asigurarea dezvoltarii durabile, ca mijloc optim de realizare a bunăstării sociale;
• protecția socială a categoriilor net defavorizate (bătrâni, minori, persoane cu handicap) ca etalon al unei societăți avansate din punct de vedere al civilizației;
• încurajarea societății civile și a dialogului între stat, organizații non guvernamentale și cetățeni;
• asigurarea accesului liber și egal la educatie, educarea cetătenilor Romaniei în spiritul democrației și încurajarea acestora de a participa la viața publică;
• promovarea și susținerea tinerei generații în spiritul valorilor și principiilor democrației europene;
• respectarea angajamentelor asumate de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene și al NATO.

     Pot spune ca tot ce se afla aici, suna extrem de bine. Dar ramanem sa punctam doar practicabilitatea unei institutii si nu... vorbele. 

     Cum reusesti sa te feresti de politica? Cred ca cel mai usor mod de a face asta e sa nu devi membru activ al vreunui partid. Dar asta ramane o decizie de nivel subiectiv. Iar eu nu sunt membrul de (vreun) partid.     

O despartire (sau mai multe)

Anglia m-a facut sa inteleg nitel mai multe lucruri despre viata in general. Este o tara pe varf de munte din punct de vedere al evolutiei, la urma urmei. Intoarcerea in Romania a inseamnat chiar mai mult si a adus valoare tuturor celor invatate in Anglia. Aceasta revenire la origini deci, este mai mult ca necesara din cand in cand, daca nu se produce la nivel permanent. Si da, imi si era dor de Romania mea plina de oameni buni. Este un dat frumos pentru noi, ca suflete sa putem intelege ceea ce impartim in mod egal la nivel de informatie spirituala si aceasta imparteala este intradevar evidenta, clara. Natura este frumoasa indiferent cum este ea si atunci... noi, oamenii, de ce nu suntem egali in tot ceea ce facem?
Sau poate ca suntem si noi evitam acest adevar.
Au fost toate acele locuri frumoase pe care le-am vazut in Anglia. Acele peisaje care iti hranesc mintea si apoi hrana se transforma in spiritual dupa ce te intorci acasa, in tara ta. Acolo unde este casa in care ai crescut. Pe care ai visat-o, in departare fiind.
Si inca odata, aceasta despartire a inseamnat bine. Despartirea de tara apoi cea de UK.  Pentru ca fix din primele zile de cand am venit aici, am si gasit inspiratie pentru a scrie un scenariu de scurtmetraj, inspiratie aflata in preajma familiei mele.
Tema:  singuratate
Logline: Un imigrant roman se intoarce in tara pentru a avea o posibila ultima conversatie cu sotia lui cu care are un copil. Fratele lui e pe care sa-i opreasca aventura insa.
Titlu scenariului: O despartire
Cartea pe care citesc acum: Cum sa fii singur - Sara Maitland
Melodia prezentului

Message to POTUS#45

#i_am_Earth @realDonaldTrump Dear Mr. President - you are not alone on this wonderful Planet. Please, for the sake of every soul here, stop acting like you are alone on this planet. :) There are 194 other countries (excluding NK and US)! Please please please make sure you have all them countries on your side before any action! I know you feel power is taken from you with a country like NK developing and testing stuff that you so much love, as seen until now but please please do understand that as NK is a threat to you... US is as well a threat to NK and NK, as the US has a right to develop whatever it wants as long as it doesn't interfere with peace and love that you so much struggled to build in America until now! So please, do try to understand America is not the only country on Earth and think about getting approval and support from ALL them other countries before taking any action! If we're going to die, we should all agree with this Great decision! Love, Earth!

Brexitat

I feel sorry now that I've invested
Into a country that doesn't want me!
I feel sorry for all the time a had to smile,
Thinking my smile is worthing!

I had a dream, small being,
And the name of the dream was England!
I had a joy, teenager being
And the name of that joy was English!

And now I see and understand...
People can't live together
And now I pray, for a country
To be as it was again!

I just wish that the Union
Will not perish but will Live
Whether that Union is called
UK Or Europe!

And I wish, one day
All the children of the world
Will look towards One Union
That they will all want to Live together!

And I hope... and pray
This will continue to be
Not Just My Wish!!
Me... a Brexitat!

Lost in power!

It is the time to understand our times. And face it all. Because not with wrong people we lift humanity but with truth and good! With the right people to understand them two.

It is the time to admit... there is a demonized father living in the White House. A father who has children and has a wife but little he understands the meaning of caring. A father who has power brought by money but little he understand what powerless means.

It is the time that people of this planet called Earth start understanding that it is not just white or just black or other colors that rule the Earth. It is love for people. By all mean... this man in the White House has no understanding of love and caring. Because caring is not just for the privileged. A father will not love just the tall soon, the one that beautifully cleans his room, does his duties to the house but he will evenly love his cloud-minded son, his ever in love for life son, his troublesome son. Because life brings meaning with the one that's after dreams also with the one that lives for tomorrow.

A father without love for all his sons will be taken away from father's rights by life. He first must understand the joy of being a father and this joy comes with the pursuit of equally caring to his sons and the understanding in that that other sons have fathers and that those fathers feel the same love for their children.

A father will act rough for the good of spiritual progress but God helps us... he will not use mean force just because he has power.

There is a man in the White House who first has to learn how to be a father, before everything else.

And I am sorry to know that this man learns how to be a father on a Beautiful Nation as America is. But a father who first cares about power before understanding what a Father is... might never learn. He will be lost in power.

Romania - invatam din greseli

Romania este o tara a progresului continuu. De la o dictatura cu o economie prospera dar prost gandita spre sfarsitul ei pana la saracia din anii '90 cand PSD-ul guverna - spre progresul facut dupa 2000 cu ajutorul PDL-ului. E perioada lunga dar semnificativa din punct de vedere al celor intamplate , ca lectii. Nici cu dictatura nu este bine dar nici cu hotii.

Felicit curajul si dragostea pentru tara!
Sustin iesirile in strada din Romania! Sunt alaturi de Romania!