Patefon...

Exista o melodie in fiecare dintre noi. Si un patefon. Din cand in cand dealungul vietii, patefonul este pus in functiune. Este melodia... Melodia intregului. Al echilibrului. Melodia Domnului. Sunt momente cand o auzi atat de bine, fiecare nota, armonia... armonia... armonia... si e incredibila. Simti cum totul are sens. Cum totul face parte din tot. Nu este nimic mai frumos. Nimic mai placut. Dumnezeu. Aici. Acum. Te rogi sa ramana... Rugaciunea ta...

Apoi ceva se intampla si melodia se schimba. Si aceasta melodie... se aude. Si se aude incet. Abia ...abia reusesti sa auzi. Abia... Iti tii respiratia. Pentru melodie. Fiecare nota e cruciala pentru a intelege. A percepe. A simti. E ceva care doare. Si o sa fie mereu ceva care doare. Si continui sa asculti... fara sa mai auzi. Si apoi, dintr-o data... melodia se aude clar. Apoi... apoi...

Melodia se schimba iar. Era un timp in care auzeai melodia unui moment. Un moment pe care parca-l vrei inapoi. Si n-ai sa-l mai reaudici niciodata. Acest moment pe care-l vrei inapoi e unic. Pentru tine! Si Ii simti iar prezenta. Te bucuri pentru prima oara ca melodia se schimba. Pentru ca ceea ce asculti acum e lafel de frumos... Si esti prins. Esti prins in magie...

Magia. O magie reala. Careia nu mai vrei sa-i dai drumu'. Si n-ai s-o faci niciodata. Ai mers prea departe acum. Ai mers atat de departe incat stii si intelegi. Cunosti. Si poti folosi ceea ce ai. Ceea ce au cumulat. Ceea ce nu stii ca ai. Intelegi din mers si fiecare pas de-l faci te aduce mai aproape... cu mult mai aproape de ceva. Acest foarte important ceva. Dar acest ceva continua si va continua sa fie... un mister. Un adevarat mister...

Misterul mult prea greu de descifrat pentru minti si interioare atat de haotice. Si intelegi ca nu ai sa cunosti misterul. Nu acum. Dar poti cunoste mici mici franturi din acesta. Mici... mici...mici...

Dumnezeu in final. Te reintorici la El mereu si mereu ca la o oaza. Apa rece si pura. Si stii ca ai sa faci asta toata viata... in timp ce melodia se aude si... nu se mai aude. Dumnezeu. Doar El in final... pe veci...

Infricosator

De ce este atat de infricosatoare lumea asta? Serios. Pe la varsta la care incepem sa vedem realitatea lucrurilor nici macar nu avem toti dintii de lapte schimbati. Exista oameni care ucid, violeaza, profita de oamenii inocenti, bat copiii, le vorbesc urat, incearca sa-i schimbe in oameni "maturi" prin violenta. Si biserica este suficient de naiva cat sa lupte cu toate istea in felul in care lupta (Ca sa nu vorbesc de metoda). Frica. Este ambsolut ca sufletul uman are nevoie sa functioneze pe mai multe niveluri insa care este forma corecta de functionalitate a spiritului uman astfel incat acest teren pe care se joaca de mai bine de o suta de ani sa ramana istorie? Prin ce se manistefa frica? Bomba atomica (asta prin anii '50), creditele (prezent) etc. Mereu si mereu e nevoie sa apartimen. Sa fim legati de ceva. Sa fim ai cuiva. Si daca nu suntem ai lui Dumnezeu...suntem impotriva Lui. Gandire de comunist. Manipulare tot sub forma de frica. Cam dificil sa mai stii azi cand esti cu Dumnezeu cu atatea religii, fiecare cu ura pentru restul de religii. O ura ascunsa bineinteles ca daca iei liderul suprem de religie o sa iti fake-uiasca un zambet ironic daca-i vorbesti de ura sa pentru alulalte religii dar daca intri in paine.. observi. Observi care e adevarata propaganda. Deci...daca nu esti al lui Dumnezeu esti impotriva Lui. Acesta e alt strat de foarte luat in seama. Spiritualitatea. Pentru ca spiritualitatea este Dumnezeu ( si viceversa) si nu spiritualitea este religie. Exista deci un strat foarte important de agatat in cui. Ajungem sa ne casatorim, crestem copii..dintr-o data sufletele noastre nu mai sunt importante. Copiii nostri devin mai importanti decat noi. <Excelent>. De ar fi asa! Doar ca nu e. E o ameteala generala. Cand sunt copiii importanti cand suntem noi. Copiii sunt cele mai importante suflete de pe pamant. Dar uitam sa le aratam ca ele pentru ele sunt importante. Aceste suflete micute au nevoie sa invete inca din inceput (inceputul cel mai inceput) ca au o foarte mare nevoie sa-si indrepte privirile micute spre ele insile. Ca bunatatea si sinceritatea sunt aspecte foarte importante ale dezvoltarii. Am folosit doua semne cand am scris "Excelent". Asta pentru ca e mai putin excelent decat pare. Nu ajungem nici macar in gradul 1 de progres spiritual si noi facem copii despre care sunem apoi , mai sincer, mai putin sincer, ca sunt cele mai importante fiinte. Si noi... Noi continuam sa nu intelegem nimic din ceea ce se intampla cu adevarat in jurul nostru. Credem ca noi crestem copiii dar defapt ajungem in animalicul proces de a hrani niste corpuri despre care nu avem habar ca in interiorul corpurilor niste suflete au nevoie de adevarata hrana. Dar avem copii. Suntem mandria societatii. Copii care au sa faca o facultate pentru ca asa se face, copii care au sa se angajeze intr-o intreprindere si au sa faca doar ceea ce le dicteaza seful cu o incredibila supunere ca apoi, cand seful intoarce spatele, acest copil isi da voie siesi ca suflet sa-si spurce gura cu cele mai oribile cuvinte. Acesti copii care ajung in final sa se marite sau sa se insoare si ei la randul lor crezand ca au inteles, crezand ca nu stiu ce religie i-a salvat cu adevarat, crezand ca sfatul mamei sau al tatalui cu tigarea in mana a reusit sa-i aduca cu picioarele pe pamant. Ajung unde nu le este locul - departe de ei. Mai departe... Mult mai departe. Si Dumnezeu sta si priveste tot. Acest mic, minim de progres intru dezvoltare spirituala doar atat poate sa-mi spuna : Dumnezeu sta si priveste. Si ne iubeste mai mult decat pe fiul Lui pentru ca in 2000 de ani (de la 'salvare') reusim singurei sa ne directionam cu minime progrese. Minime. Singurei dar prin El. Prin El dar prin noi. Pentru ca noi luam decizia. Noi luptam sa mentinem decizia in picioare. El doar ne priveste si unde vede decizie si ambitie... pune si El mana. Adica pare ca pune. A face copil clar nu poate fi un strat. Dragostea pe care o naste copilul da. Dragostea. Este clar un strat de luat in calcul. Salvarea vine prin dragoste. Dar cu siguranta nu e nevoie sa facem un copil ca ajungem sa iubim cu adevarat. Cu siguranta nu e nevoie sa sacrificam un suflet pentru a ne binecuvanta pe noi insine cu dragoste. Pentru a descoperi dragostea. Dragostea are nevoie sa fie inteleasa mai intai. Sa fie simtita cu tarie. Credem ca ne-am gasit jumatatea si apoi credem ca stim ce e dragostea. Si cand credem ca s-au intamplat acestea doua... credem ca suntem gata pentru un copil. Si aceste concluzii sunt defapt gresite. Nu suntem nici macar pregatiti pentru noi insine. Cum putem fi pregatiti pentru niste suflete care au nevoie de o adevarata indrumare? Sau poate ca proaspatul parinte are undeva in gena aceeasi credinta ca si Tatal Ceresc: copiii se cresc singuri. Cea mai buna educatie pe care o poate avea un suflet e cea pe care si-o da el insusi. Perfect deacord. Dar e nevoie de un inceput pentru aceasta educatie si acest inceput vine doar de la parinte. In cei mai importanti ani ai copilului. Primii trei ani. Ori, copilul atunci, in majoritatea cazurilor, marea majoritate... este neglijat. Copilului sa i se vorbeasca cu foarte mare seriozitate despre sinceritate si smerenie, bunatate si daruire inca de la acesti primi trei ani. Nu. Nu ne permitem sa riscam viata, sufletul sansa unui inger pentru ca noi credem ca stim ce e dragostea sau... vrem sa intelegem dragostea facand un copil. Dar dragostea este un strat de privit. A darui. A fi sclav. Acest termen e foarte incarcat de importanta privind inapoi in trecut. Pentru ca sclavii erau (si sunt) cele mai curate suflete din cate au putut sa existe pe pamant. Forma de sclavie pe care omenirea a manifestat-o pentru foarte mult timp (si inca o manifesta, insa la alt nivel) era foarte necurata. Asta nu facea sufletele mai putin curate. Cum poate scalvia atunci sa existe, sa continue in existenta pentru a forma suflete curate? Sclavia prin dragoste este raspunsul. Scalvia prin daruire. Gaseste aceasta persoana, aceasta persoana care are nevoie de tine si daruieste-te! Fii sclav. Fii cu adevarat necesar societatii si timpului tau. Pentru ca a fi sclavul copilului tau nu are sa functioneze. Sub nicio forma. Copilul tau are nevoie de o cu totul alta forma de sclavie din partea ta. Lafel si persoana daca este vorba de o persoana ce indeplineste un numar mai mic de ani petrecti in acest loc numit pamant. Dar copilul tau are nevoie de sclavia ta spirituala! Este infricosator cat de putin din sclavia spirituala ofera parintii de azi si cat din sclavia materiala. Infricosator!