Venim pe pamant cu un bagaj spiritual. Avem un tasc comun si unul personal, doar al nostru. Tascul comun, il stim cam toti - sa iubim si sa fim iubiti. Tascul personal - eh, aici e aici.
Am fost vrajit dintotdeauna de acest ceva pe care-l patim toti undeva in jurul varstei de 11 - 15 ani; pierderea puritatii. Evident ca mi-am pus intrebarea normala, necesara si importanta: de ce? Am reusit cu timpul sa vin cu ceva raspunsuri dar deloc multumitoare. Nu si acum. Analizand termenul de metafora spirituala, coreland ideea cu ideea de Tasc Personal pe care-l primim la debarcarea pe acesta planeta, am putut extrage un posibil foarte adevarat raspuns pentru acest "De ce?" Tascult personal pe care-l primim este considerat extrem de important. In functie de el... intreaga noastra viata se contureaza, de la nastere pana in ultima secunda. Datorita lui, traim difereite intamplari inca de la nastere... si care ne pot urmarii pana in ultima secunda, daca nu acordam atentie interiorului nostru, spiritualitatii (unde, in final, daca atentia chiar a fost indreptata in alta parte, acest Tasc nerezolvat ne poate aduce in punct de reincarnare) - unii se nasc in Africa, unde nivelul de saracie e mare, altii se nasc intr-o familie de tigani, altii intr-o familie unde unul din parinti e alchoolic sau presedinte. Tot ceea ce ni se intampla are legatura cu acest tasc personal. Si e foarte dificil de descoperit si apoi inteles. Acest lucru face pentru majoritatea dintre noi foarte dificila viata. Din cauza acestui tasc pe care refuzam sa-l descoperim ajungem sa simtim criza de la 30, 40 sau 50 de ani. Viata incearca sa traga din cand in cand semnale de alarma.
Un suflet armonios are sa-i fie usor observe, sa inteleaga sa mearga spre intelegere, spre lumina. Iar armonia se poate castiga. Acesta e motivul pentru care religia (biserica in genere) ajunge sa fie atat de criticata. Nu reuseste sa-i trimita pe oameni spre adevarata spiritualitate intru corecta directionare a sufletelor spre Rai. Vreau sa spun ca Dumnezeu este dragoste si nu ca el uraste (ceva) sau ca, mai rau, e gelos. Nu! E ca si cum am spune, "daca El uraste inseamna ca oricine poate sa urasca sau sa fie gelos, cu un motiv" si spun NU! Niciun suflet nu are voie sa urasca sau sa simta gelozie. Aceasta nu e calea spre armonie! Iar biserica/religia promoveaza aceste pacate. Aici se afla buba. Nu ai nevoie sa urasti. Punct. Nu este nevoie sa fii gelos sau sa urasti indiferent care e motivul. Cu dragoste poti orice! Schimbi orice! Ajuti totul! Sunt multe de zis despre aceasta zona insa ma abat de la subiect...
Si deci... cum reusim sa vedem acest Tasc personal? Aici se complica lucrurile. Ista e motivul pentru care termenul de metafora spirituala ajunge sa fie greu de inteles; in spatele unei intamplari, actiuni venita din partea unui apropiat, se afla un inteles spiritual. O idee de care interiorul nostru se poate agata pentru a mai face un pas inainte intru descoperirea Tasclui Personal. Poate sa fie doar o mica, farama din intreg, ca idee, dar care odata observat, in timp, prin alte mici actiuni si intamplari, sa intelegem mai departe spre descoperirea Tascului Principal. Cam dificil sa stai cu ochii-n patru non-stop nu-i asa? E nevoie! :)
Intorcandu-ma la momentul pierderii puritatii. Pentru mine, spiritual vorbind, este momentul Prim, extrem de important din viata spirituala dar foarte putin inteles, chiar cercetat daca nu chiar ignorat. Acesta este startul bataliei. De aici incepe lupta. Aici e startul. In acest punct. Aici ti se spune "de aici ai nevoie sa tii ochii deschisi cat poti de mult si sa privesti atat catre trecut cat si catre viitor intru descoperirea Tascului". Si pot fi, inca odata, un cumul de mini Tascuri spre Tascul cel mare sau unul singur si important. Dar el este. De aici... esti aruncat in lupta fara sa-ti dai seama macar de faptul ca se intampla asta. De aici... lupti sa fii al dragostei sau... al pierderii, pentru ca da, sunt unii care lupta pentru a fi a-i pierderii. De aici, nu conteaza cine esti (mandru, timid, straight, gay, bi, democrat, liberal, fiu de presedinte, alb, negru, cu chi albastri etc), de aici conteaza sa fii al dragostei si sa tii ochii deschisi. Pentru ca totul de aici, tot ce vine in calea ta... totul are legatura cu descoperirea Tascului. De ce te afli aici. Iar motivul nu e niciodata negativ. Tascul are legatura cu ceea ce ai tu de adus ca si contributie la cresterea ta spirituala. Poate e nevoie sa invati sa ierti, poate e nevoie sa nu mai propovaduiesti ura, poate ca e nevoie sa accepti cine esti, sau sa spui da casatoriilor intre acelasi sexe pentru ca tocmai ai aflat ca si fiul tau este gay, poate ca ai nevoie sa accepti (ca si pocait) ca a dona sange este important, deoarece copilul tau tocmai a avut un accident si are nevoie sa sange. Iar lista e infinita. Acestea au nevoie sa fie descoperite, intelese si rezolvate. Aceste Tascuri ne vor aduce zambetul pe patul de moarte si vor deschide calea spre lumina sau...
Cred ca este clar ca din momentul pierderii puritatii... tine de noi, prin El, s-o recastigam. Metafora spirituala ne va urmarii mereu. Ca un clopotel, va suna din departare, ne va intampina dur cateodata, brutal, dar sunetul are sa ne spuna ca e vorba de dragoste pe care ai nevoie s-o aprinzi in interiorul tau pentru a te apropia de puritate si eventual... a o pastra pentru totdeauna acolo!
