Contact

Contact
Alexandru Zepciuc
ilustra.films@yahoo.com
!This blog is using cookies !




Jurnalul proiectelor Decizie, After School, Piscu - Glasul Frumosului.

duminică, 30 aprilie 2017

Frica si Adevar

Evident ca si eu is prins la mijloc, in lupta crancena dintre cei doi lupi ce poarta numele de Frica si Adevar. Si sunt multumit de rezultat. Este o lupta epuizanta dar necesara pentru oricine vrea sa creada cu inima si spiritul in ceea ce numim arta. Dar nu exclusiv. Insa omul de rand, observ cu tristete, e din ce in ce mai preocupat de binele personal sau/ si comun (ca facand parte dintr-o societate) si nu binele unei idei (fii bun), al unui concept (ajuta)... al unei trairi (iubeste). Si da, nu vreau sa fac din acest articol inca un articol care sa palmuiasca felul de a merge spre ceva... al acestei lumi. Oamenii care inca traiesc si cred in toate acestea... exista si vor exista mereu.
Ceea ce articolul ista este despre, are legatura cu decizia mea de a ma intoarce in UK. Imi este clar deja, o forta nevazuta, poate rea voita, imi controleaza viata. Ma manipuleaza, dezorienteaza astfel incat ajung sa uit cat de minunate is drumurile drepte prin viata unde scopul pentru care traiesti si e stiut si batut in inima ta... e clar. E viu. Exista in interiorul tau precum inima care-ti bate. Si vreau sa cred ca aceasta nu este o scuza. Pentru ca altfel... scopul nu numai ca ar fi blurat dar poate ca nici nu ar mai exista.
Sunt ca un pheonix. Numai eu stiu de cate ori m-am trezit la viata din moarte. Nu mai eu stiu cat de puternica imi era lumina in urma trezirii, cat de clar puteam observa Universul. Cat de curat! Aceasta dragoste continua pentru existenta prin dragoste.
Nu pot sa spun 'sunt iar in depresie' fara sa realizez ca toata viata am fost in depresie. Inca din primul moment al vietii mele, foarte posibil. Vreau sa evit aceasta ignoranta a falsei interpretari cu privire la felul in care spiritul meu se prezinta. Sustinuta de oamenii care nu cred in mine dar vor cu atata ardoare sa ma aiba in preajma lor iar cei care cred in mine... fac acelasi lucru. Aceasta realizare a faptului ca niciun mentor nu-mi mai poate fi de ajutor acum. Aceste suflete la care tin atat de mult. Trebuie sa inteleg insa cum sa transform viata intr-un mentor iar.
Anul 2017 acum. Anul trecut a fost nemilos cu mine din punct de vedere al muncii si creatiei. Multimea vida m-a inconjurat din punct e vedere al rezultatelor concrete insa anul 2017 a inceput fulgerator din acest punct de vedere; am inceput clar cu dorinta si energie mai impunatoare de a munci, m-am inscris intr-un club de ciritica de scenaristica unde proiectul Decizie a primit calificative pozitive (de 8 si 9), am gasit producator pentru Moon's Testament, sunt asistent productie (de la distanta) pentru un proiect de film independent, Moon's Testament urmeaza sa fie criticat in acelasi club de critica, am scris un scenaiu de scurtmetraj. Si pot spune ca 2017 este devina pentru toate aceste reusite, ca am reusit sa fac ca planeta sa se invarta nitel mai armonic in avantajul meu sau ca... pur si simplu am fost norocos dar nu e nimic din toate acestea din simplul motiv ca rezultatele sunt masurate prin realitati concrete, palbabile, care se reprezinta vizual si nu imaginativ sau de suprafata. Anul 2017 este un an frumos pentru mine. Dar nu anul 2017 ma va defini peste 5 sau 10 ani. Rezultatele muncii mele vor face asta. Si e nevoie sa-mi repet ce mi-am spus cand aveam 17 ani si am pornit-o pe drumul acesta pe care-l iubesc atat de mult: Keep working or die trying! I want to keep working!