Contact

Contact
Alexandru Zepciuc
ilustra.films@yahoo.com
!This blog is using cookies !




Jurnalul proiectelor Decizie, After School, Piscu - Glasul Frumosului.

joi, 26 august 2010

Florin

Adesea ne întâlnim cu oameni. Unii mai interesanti ..altii mai putin. Cei interesanti de multe ori reprezinta o oglinda a ceea ce suntem noi si putem sa-i apreciem. Cei neinteresanti sunt de fapt oameni pe care ii vedem si nu-i putem intelege la prima vedere dar nici nu mai încercam sa-i întelegem la o a doua deoarece ... poate ca nu este timp.

Astazi am întâlnit un om, un actor, pe Florin. Dealtfel... el in sine este un personaj si unul foarte bine conturat si cu foarte multe calitati. Am fost legati de proiect prin  faptul ca el ar fi un candidat potrivit pentru rolul Ion. Din punct de vedere fizici da, si prin ceea ce exprima personajul sau ... zi de zi; din pacate, ceea ce exprima el încercând sa redea personajul Ion intra într-o contradictie totala cu ceea ce este personajul (fictiv). Personajul strica personajul. Exista personaje reale nepotrivite pentru personajele fictive. El este unul din acele personaje ( pentru proiectu "Decizie").

Am fost sa vad si casa si batrânica ( pana acum o vedeam ca pe o doamna [ pentru ca a stat doar la geam când am vorbit cu dansa]) a fost foarte amabila ca sa ma asculte. Este adevarat ca am ascultat-o si eu si am aflat foarte multe despre vecinul din spate care i-a inundat beciul si de vecinul din lateral care i-a dat voi sa repare fatada distrusa de umezeala venita de la vecinul din spate ( portiunea din casa ce se afla pe partea lor) si de oamenii care vin si spala masina in fata portii ei si toata apa ii intra in beci; nivelul apei in beci in 2007 a fost de 1 metru. In ziua de azi, oamenii urmaresc doar interesul propriu. Valori nu mai exista si n-au sa mai existe. Iar oamenii continua sa ramâna nepasatori unii fata de altii. Exista un adevar in toate necajirile acestei batrânici si ceea ce îmi spunea nu erau doar simple suparari ale unui om la batrânete; la urma urmei... toti murim iar casa si valorile noastre, au sa ajunga si ele cândva, mai mult sau mai putin, scrum. Dar supararile batrânicii sunt lacrimi ale universului nostru, ale universului total, cu imperfectiunile sale. Lacrimi ce exista... sunt, ramân.
Nu mi-a placut casa.

Atasez o poza de la sedinta foto pentru banner. Adi, actorul ce interpreteaza personajul principal, tine arma si Adi, dp-ul, face poza.
Putem incepe repetitiile sambata asta! :) Multumim
Muntenita isi poate da aparatul dentar jos pana incepem filmarile.
De câtiva ani buni încoace, am un vis. Un vis ce se repeta cel putin odata pe an. Ca sa întelegeti visul, acum ma simt un fel de John Connor. Dar ceea ce e bine e faptul ca mi-a venit o super idee despre un scenariu de lungmetraj. Daca toate merg cum trebuie, are sa fie acest scurtmetraj, apoi lungmetrajul e debut ( pentru care am scris cam 50% pana acum) apoi lungmetrajul despre razboi ce se naste din proiectul scurtmetraj la care lucrez acum ( si îl fac doar daca simt ca pot scrie scenariul dar e posibil sa n-o pot face având în vedere faptul ca deja stiu ce însemna film de razboi[chiar daca e scurtmetraj]) si apoi scenariul la care m-am gândit azi. Wow. Doamne Ajuta!!!

 Suntem la cateva opere cinematografice departare de Rai.

Cu noi:
Ei
Ei
Ei
si Ei.

Locatie

Am mers la prima ora la muzeul militar ca sa facem pozele pentru banner. Am avut si un mic studio fotografic pus la dispozitie cu amabilitate de catre directorul muzeului si pentru care ii multumim frumos. :)

Astazi la ora 16.00, o sa merg sa vad o casa in care am putea filma. Avantajul principal e ca ... interiorul casei e deja devastat ( o sa incerc sa fac si niste poze). A mai ramas doar sa stabilesc niste termeni cu proprietara ( care este avocat). Doamne ajuta sa imi placa interiorul si sa accepte doamna.

E posibil ca sambata sa nu putem merge sa facem repetitii deoarece spatiul pus la dispozitie... s-ar putea sa nu fie 'disponibil'.:-" Vedem.

Cu noi:
Ei
Ei
Ei
si Ei.

Suntem la cateva opere cinematografice departare de Rai.