Am avut dreptate...

Am avut dreptate sa spun
Ca intre noi certa nu va fi;
Nimic nu conteaza pentru mine
Afara de Dumnezeu si dragoste.

Am avut dreptate sa impart totul cu tine
Pentru ca acum imi e dor sa fac asta.
Sa te fac sa zambesti.
Desi amintire, imi insenineaza ziua...

Incredere in tine sa-ti dau
Acum vad, nu profiti de forta,
Nu intorci energia ta impotriva-mi
Doar accepti ceea ce pentru tine e nimic.

Am avut dreptate sa-ti dau dreptate,
Sa las viata mea, in ale tale maini,
Privind, tu cu nimic si intregul prin El
Lasi totul sa treaca prin viata...

Am avut dreptate sa te fac doctor de suflete
Eu, un mecanic de tren, in el, spre casa
Si te-ai urcat, peisaj s-admiri,
Peisajul meu ai devenit.

Ai avut dreptate sa-i dai dreptate,
Celui ce cu drept si-o atribuie
Chiar de imaginatie intru apararea ta,
Scop suprem, dreptatea lui - apararea mea.

Am avut dreptate sa gandesc
Ca rau n-am cum sa-ti fac,
In preajma mea, inima ta spre
Dragostea mea, negata.

Am avut dreptate sa deschid
Universul meu complet. Disectie spirituala
Spre salvarea puritatii. Ce comoara.
Ce comoara...

Am avut dreptate...
Sa ne imbratisam, tu cu un brat
Iar bratul tau - mai mult ca fiinta mea.
Am avut dreptate... sa fim!

TIFF si peste putin timp...

Acum, ca niciodata, am doua proiecte inscrise in programul festivalului TIFF de anul acesta. Au fost trei. Pentru primul proiect primiram raspuns, nu a fost unul pozitiv.
Cele doua proiecte inscrise in festival.
Decizie
MUG

Doamne ajuta!

Ieri am fost in vizita la parinti. O mini vacanta de odihna pentru ca perioada din urma a fost extrem de aglomerata, cu cele doua proiecte pe umerii mei si apoi si jobul. Nu exista nimic mai relaxant decat sa-ti vizitezi parintii, familia. Este clar, nucleul acestui intreg de frumos il reprezinta prezenta nepotelei Iris. Acest inger plin de dragoste. Te face sa zambesti doar privind-o. Si cum eu ma contectez cu copiii, ii ador, devin usor un hohot de ras in prezenta ei.

La un moment dat, si-a luat Ursuletul pe care-l iubeste nespus, l-a pus in carucior si s-a indreptat spre poarta - sa merg cu ea in parc. Am intrebat-o daca a cerut voie mamei si a dat din cap ca nu. Apoi ne-am dus impreuna sa-i cerem voie mamicii. Aceasta si-a exprimat si ea bucuria cu privire la initiativa Irisucai insa pentru ca ma stie ocupat si (mereu) pe picior de plecare m-a intrebat din privire daca e ok iar eu i-am zis ca nu e nicio problema, lucrul mai poate astepta putin. Pana sa iesim din curte, un trandafir inflorit ne-a atras atentia si ne-am oprit sa-i aflam mireasma. L-am rupt, am multumit trandafirului, apoi l-am asezat langa Ursulet, iar Ursuletul ne-a multumit si el.

In drum, am gasit o pitao (pisica) si am fost mai mult ca bucurosi s-o alintam. Apoi am vazut doi minunati hum hum (catei) si nu ne-am lut privirea de la ei pana nu au disparut din vedere. Fascinanti acesti hum humi.

In parculet, l-a scos pe Ursulet din carucior, a lasat trandafirul acolo si principala activitate a fost aceea de a da Ursuletul in toate jucariile de distractie pentru copii. Nu a omis niciuna. Acum am inteles de ce era Irisuca atat de grabita sa mearga in parc.

In timp ce Ursuletul era dat in leagan, un beietel, tot de 2 ani, s-a apropiat de caruciorul Irisucai, a luat trandafirul si l-a mirosit. Irisuca nu l-a observat inca. Apoi baiatul a luat caruciorul si a inceput sa plimbe trandafirul. Eu si mamica ne-am interesectat privirile razand. Mamica s-a grabit sa-l roage pe baiat sa-i ceara voie Irisucai si cand aceasta a aflat de intentia baietelului, si-a luat Ursuletul in graba, s-a indreptat hotarata spre carucior, a pus Ursuletul inauntru si i-a luat caruciorul, ferindu-l de baiat, in spatele ei. Atunci eu si mama am intrat in actiune, fiecare cu ceea ce trebuia sa facem. Mama i-a spus frumos baiatului ca Irisuca nu vrea sa-i dea jucaria si ca trebuie sa inteleaga iar eu i-am explicat fetitei ca frumos e sa imparti jucariile cu cei din jur apoi mamica l-a rugat pe baiat sa se prezinte, in tot acest timp Iris nu si-a luat privirea plina de curiozitate de la baiat; baietelul s-a prezentat Andrei. Aici Iris a lasat din ziduri jos si zambind s-a prezentat si ea. Cand am redeschis eu subiectul caruciorului, sa-l lase si pe Andrei sa se joace, Iris a ridicat iar zidurile din otel, si-a dus caruciorul intr-un loc ferit si greu de ajuns (sub topogan) si a plecat sa-l distreze iar pe Ursulet. Eu si mama am inceput sa radem iar si mama mi-a zis ca asa sunt fetele. Eu eram pe fuga s-o ajung din urma pe Iris sa nu pateasca ceva si am aprobat-o din mers. Pentru ca Iris era prea ocupata sa dea Ursuletul in leagan, Andrei a putut plimba caruciorul in voie. Am vrut s-o fac pe Iris sa inteleaga faptul ca e ok sa-i dea ea voie baiatului sa se joace cu al ei carucior si m-am gandit sa o fac sa se apropie de el. Am intrebat-o daca vrea sa faca poze cu Andrei si s-a oprit, a spus un "da" hotarat. Ne-am dus sa-l intrebam pe micut daca vrea sa faca poze. Baiatul s-a bucurat si el iar eu si mamica ne-am grabit sa le facem poze. Apoi, intradevar, usor usor Irisuca a lasat zidurile jos iar Andrei s-a plimbat cu caruciorul ei iar Iris cu motocicleta lui.

Intre timp eu scriam adresa de email a mamicii ca sa-i trimit pozele. Acasa am constata ca n-am scris bine adresa si aceasta nu a functionat. Atasez aici pozele in speranta ca, peste putin timp, mama le va descoperi... sau poate chiar Andrei. :)

          

                                                         Filmuletul prieteniei.

                                   

Teaser trailer MUG

La implinirea a patru ani de la nasterea scenariului "Decizie", ce cadou mai frumos decat materialul prezentare al urmatorului proiect de film...?

Mica istorie a scenariului "Decizie"... spre making.
-in septembrie 2010 Temple Film a actizitionat drepturile de producator. S-a retras la scurt timp dupa aceasta. A urmat proiectul After School.
-in primavara lui 2011, imediat dupa terminarea proiectului After school, m-am prezentat cu scenariul pentru pitchuit la Media Pro. Din pacate, conditiile propuse de ei n-au fost avantajoase pentru proiect.
-in toamna lui 2011 Libra film ajuta doar cu aparatura proiectul.
-in toamna lui 2012 Domino Film primeste scenariul iar in martie 2013 "Decizie" se clasa pe locul noua (din 49) in concursul organizat de CNC si doar primii 4 au primit finantare.
...to be continued!

Proiectul MUG are deja Co-producator ceea ce inseamna ca are aparatura necesara pentru a fi filmat. Deoarece se doreste a fi un proiect cu Buget 0, desi incercari de a obtine cumva o finantare, cat de mica, se fac, filmul are sa fie gata undeva la inceputul lunii septembrie. Sa ne rugam pentru el.

Aici este un clip de prezentare, de 30 de secunde. 
MUG - movie teaser


Domnul cu noi!

Metrorex...and my heeeerooo movieeee!

Azi a fost o zi destul de plina. La prima ora m-am ocupat de flori. Acesta e luna in care rasadurile trebuie mutate in pamant nou, la distanta de 20 cm intre ele. Le-am taiat frunzulitele semi-uscate. Sunt multumit. Se pare ca au supravietuit momentului. Am emotii cu florile istea, trebuie sa recunosc, floarea din borcan a trebuit mutata pe gemuletul de la baie, ca doar acolo mai ajunge soarele dupa-masa si sper sa reziste. E cam slabuta. Doamne ajuta!

Apoi am fost la biblioteca. Am imprumutat o carte dar am sa scriu despre ea cand voi termina acutala carte scrisa de Ilie Tanasache si care poarta numele "Metroul romanesc si metrourile Terrei", documentarista - titlul e clar. Mai am o carte, de acelasi autor, un roman -  "Dulce disperata melancolie", ambele carti sunt imprumutate de la colegul de apartament care le-a primit cadou, cu dedicatie, chiar de la autor. Frumos :). Domnul Tanasache este un scriitor cu o istorie frumoasa in spate, cu activitate prolifica. Cautand pe net, am descoperit ca a fost chiar si scenarist, la un singur film ce-i drept insa regizat de nimeni altul decat Mircea Veroiu  (cu al sau divin "Nunta de piatra", achizitionat de Muzeul de Arta Moderna din New York. :)  ). Din pacate, prin roman nu am putut trece mai departe de primele 30 de pagini si... chiar am incercat. Nimic nu ma doare mai tare decat sa nu pot trece de momentul paginilor test ale unei carti, cu atat mai mult cu cat incercarea autorului de a aduce in lumina o poveste puternica este dusa pe culmi inalte. Si intradevar, isi aduce personajele pe culmi inalte. Dar le tine acolo. Cum spune un amic drag mie, daca o carte nu ti-a placut, nu spune ca nu ti-a placut, spune ca n-ai avut tu cele necesare s-o intelegi asa ca... intradevar, nu cred ca am avut eu cele necesare interoare ca sa termin cartea si sper ca cei de citesc aici... sa-i dea o sansa. Sau mai multe.

Cartea despre metrouri este o excelenta si amanuntita, documentarista istorisire a metroului bucurestean si nu numai. Imbinand cu maiestrie informatii despre inceputurile Cetatii lui Bucur, denumirea draga, acordata evident actualei capitale romanesti, autorul scoate in lumina aventurile geniilor care au format sufletul constructiei metroului bucurestean si prin aceasta ceea ce toate celelalte orase ale lumii au de oferit in materie de transport in comun subteran (denumit metrou peste tot pe glob),  cu pasiune si dragoste pentru subiect. Cu multa emotie. Nu ai cum sa nu simti fiorul autorului in timp ce citesti, chiar pe pielea ta pentru ca nu e usor sa faci tunele subterane prin unul dintre cele mai dificile soluri ale lumii. Iar capitala se afla pe a 7-a pozitie (din cele 200 de orase ale lumii care detin transport in comun subteran)cu sol extrem de dificil, pe prima pozitie aflandu-se Roterdamul, urmat de Amsterdam ca dificultate. Mai aflam ca Romania s-a aflat printre putinele state din lume care si-au construit linia de trasee subterane fara import de proiecte, licente, tehnologii, materiale/ utilaje, echipamente si vagoane. Impresionant nu? Totul a fost facut de mana noastra. :) Pentru statia Titan, unde solul este de tipul celui mai instabil sol de pe terra, au recurs la metoda plantarii sondelor in pamant pentru a ingheta apa si a inainta cu sapaturile. Asta da ingeniozitate tehnologica. Mult mai multe informatii extrem de interesante si necesare oricarui, ca vorba aia, si bebelusii, insotiti de parinti ce-i drept, iau metroul dar cand vor creste, isi vor dori sa afle ce anume a facut posibila aceasta minune, se pot gasi in carte unde, cum spuneam, autorul nu ezista sa spuna... tot! Mult succes proiectului actual prin care se incearca realizarea altor doua magistrale  spre care privesc cu multa emotie...

Iar pe seara, din toata saracia, mi-am permis un bilet la film. Si l-am dat pe un film de categorie B, asta e, am si eu o slabiciune pentru eroul meu favorit - Spider man, desi ironic, sufar de arahnofobie (chiar azi, in timp ce-mi puneam rufele la uscat, cantand frumos dupa melodiile sountrackului Frozen, un paianjen cu picioare enorme se plimba ca in codri pe firul de intins rufe; mi-a inghetat sangele in vene si m-am trezit in secunda unu in capatul celalalt al balconului - si balconul e imens :))). Am facut cunostinta si apoi l-am rugat sa urce pe matura despre care pot preciza ca, pentru prima oara, am regretat ca nu are coada lunga. Am vrut sa-l dau afara pe geam dar n-am apucat ca n-a vrut sa urce pe matura, a alunecat pe panza dupa o cutie si n-am mai dat de el. Am stat vreo jumatate de ora in afara balconului citind articole artistice, pana mi-a trecut fiorul si gandul ca as putea sa dau iar nas in nas cu el. ). Amazing Spider Man 2. O sa spun si aici ca... poate nu l-am inteles eu desi aici ar fi de spus ceva de genul... "ok... e doar un film de categorie B, cu eroi, bla bla" Da. Corect. Dar de ce seria lui Sam Raimi e atat de buna, ma face sa empatizez cu eroul, sa ma simt in mijlocul actiunii prin soundtrack, ma aduce in minunata lume a oamenilor de stiinta si multe alte calitati...? pe cand seria lui Marc Webb are doar personaje puternice si foarte bine folosite...si atat. De ce? Nu tu muzica, desi e pusa in joc muzica unuia dintre cei mai bun compozitori de muzica cinematografica [daca nu cel mai bun - Hanz Zimmer], nu tu actiune care sa ma fac sa ma simt acolo, nici macar dialogurile nu mai sunt ce au fost odata si ca sa fiu sincer, au preluat pur si simplu mesajul din episodul 2 al seriei lui Raimi si l-au introdus aici. Fara pic de simtamant narativ. Na. Am spus-o. Dar poate ca intradevar, am crescut eu si nu mai sunt asa copil. Ce-i drept...arahnofobia inca o am. Tobey Maguire facea o treaba excelenta. Ok. :)) Acum chiar devin nostalgic.
In amintirea seriei lui Raimi, las aici 2 dintre liniile melodice preferate, din OST-ul seriei din deceniul trecut. 
Poti sa simti emotia eroului
Intelegi personajul, angoasa lui si... ceea ce ia nastere

Abia astept sa-mi vad florile mari si implinite!