Armura mea a ruginit demult.
Peste ea, valuri de lacrimi,
Oglinda vietii
Eu, nu ma vad!
Oglinda se indoaie,
Sub greutatea ta!
Nu are rost,
Sa suferi tot a gol.
Suntem in prima zi,
Si ultima, lafel va fi!
Unde-am ajuns,
Jules Verne ar fi uimit.
Calatorie interioara
A pacii infinit!
Intre armura mea si-a ta
Doar vata, ma agat in ea,
Spre tine...
Si tu stai pe loc.
