Am avut dreptate sa spun
Ca intre noi certa nu va fi;
Nimic nu conteaza pentru mine
Afara de Dumnezeu si dragoste.
Am avut dreptate sa impart totul cu tine
Pentru ca acum imi e dor sa fac asta.
Sa te fac sa zambesti.
Desi amintire, imi insenineaza ziua...
Incredere in tine sa-ti dau
Acum vad, nu profiti de forta,
Nu intorci energia ta impotriva-mi
Doar accepti ceea ce pentru tine e nimic.
Am avut dreptate sa-ti dau dreptate,
Sa las viata mea, in ale tale maini,
Privind, tu cu nimic si intregul prin El
Lasi totul sa treaca prin viata...
Am avut dreptate sa te fac doctor de suflete
Eu, un mecanic de tren, in el, spre casa
Si te-ai urcat, peisaj s-admiri,
Peisajul meu ai devenit.
Ai avut dreptate sa-i dai dreptate,
Celui ce cu drept si-o atribuie
Chiar de imaginatie intru apararea ta,
Scop suprem, dreptatea lui - apararea mea.
Am avut dreptate sa gandesc
Ca rau n-am cum sa-ti fac,
In preajma mea, inima ta spre
Dragostea mea, negata.
Am avut dreptate sa deschid
Universul meu complet. Disectie spirituala
Spre salvarea puritatii. Ce comoara.
Ce comoara...
Am avut dreptate...
Sa ne imbratisam, tu cu un brat
Iar bratul tau - mai mult ca fiinta mea.
Am avut dreptate... sa fim!
vineri, 30 mai 2014
duminică, 18 mai 2014
TIFF si peste putin timp...
Acum, ca niciodata, am doua proiecte inscrise in programul festivalului TIFF de anul acesta. Au fost trei. Pentru primul proiect primiram raspuns, nu a fost unul pozitiv.
Cele doua proiecte inscrise in festival.
Decizie
MUG
Doamne ajuta!
Ieri am fost in vizita la parinti. O mini vacanta de odihna pentru ca perioada din urma a fost extrem de aglomerata, cu cele doua proiecte pe umerii mei si apoi si jobul. Nu exista nimic mai relaxant decat sa-ti vizitezi parintii, familia. Este clar, nucleul acestui intreg de frumos il reprezinta prezenta nepotelei Iris. Acest inger plin de dragoste. Te face sa zambesti doar privind-o. Si cum eu ma contectez cu copiii, ii ador, devin usor un hohot de ras in prezenta ei.
La un moment dat, si-a luat Ursuletul pe care-l iubeste nespus, l-a pus in carucior si s-a indreptat spre poarta - sa merg cu ea in parc. Am intrebat-o daca a cerut voie mamei si a dat din cap ca nu. Apoi ne-am dus impreuna sa-i cerem voie mamicii. Aceasta si-a exprimat si ea bucuria cu privire la initiativa Irisucai insa pentru ca ma stie ocupat si (mereu) pe picior de plecare m-a intrebat din privire daca e ok iar eu i-am zis ca nu e nicio problema, lucrul mai poate astepta putin. Pana sa iesim din curte, un trandafir inflorit ne-a atras atentia si ne-am oprit sa-i aflam mireasma. L-am rupt, am multumit trandafirului, apoi l-am asezat langa Ursulet, iar Ursuletul ne-a multumit si el.
In drum, am gasit o pitao (pisica) si am fost mai mult ca bucurosi s-o alintam. Apoi am vazut doi minunati hum hum (catei) si nu ne-am lut privirea de la ei pana nu au disparut din vedere. Fascinanti acesti hum humi.
In parculet, l-a scos pe Ursulet din carucior, a lasat trandafirul acolo si principala activitate a fost aceea de a da Ursuletul in toate jucariile de distractie pentru copii. Nu a omis niciuna. Acum am inteles de ce era Irisuca atat de grabita sa mearga in parc.
In timp ce Ursuletul era dat in leagan, un beietel, tot de 2 ani, s-a apropiat de caruciorul Irisucai, a luat trandafirul si l-a mirosit. Irisuca nu l-a observat inca. Apoi baiatul a luat caruciorul si a inceput sa plimbe trandafirul. Eu si mamica ne-am interesectat privirile razand. Mamica s-a grabit sa-l roage pe baiat sa-i ceara voie Irisucai si cand aceasta a aflat de intentia baietelului, si-a luat Ursuletul in graba, s-a indreptat hotarata spre carucior, a pus Ursuletul inauntru si i-a luat caruciorul, ferindu-l de baiat, in spatele ei. Atunci eu si mama am intrat in actiune, fiecare cu ceea ce trebuia sa facem. Mama i-a spus frumos baiatului ca Irisuca nu vrea sa-i dea jucaria si ca trebuie sa inteleaga iar eu i-am explicat fetitei ca frumos e sa imparti jucariile cu cei din jur apoi mamica l-a rugat pe baiat sa se prezinte, in tot acest timp Iris nu si-a luat privirea plina de curiozitate de la baiat; baietelul s-a prezentat Andrei. Aici Iris a lasat din ziduri jos si zambind s-a prezentat si ea. Cand am redeschis eu subiectul caruciorului, sa-l lase si pe Andrei sa se joace, Iris a ridicat iar zidurile din otel, si-a dus caruciorul intr-un loc ferit si greu de ajuns (sub topogan) si a plecat sa-l distreze iar pe Ursulet. Eu si mama am inceput sa radem iar si mama mi-a zis ca asa sunt fetele. Eu eram pe fuga s-o ajung din urma pe Iris sa nu pateasca ceva si am aprobat-o din mers. Pentru ca Iris era prea ocupata sa dea Ursuletul in leagan, Andrei a putut plimba caruciorul in voie. Am vrut s-o fac pe Iris sa inteleaga faptul ca e ok sa-i dea ea voie baiatului sa se joace cu al ei carucior si m-am gandit sa o fac sa se apropie de el. Am intrebat-o daca vrea sa faca poze cu Andrei si s-a oprit, a spus un "da" hotarat. Ne-am dus sa-l intrebam pe micut daca vrea sa faca poze. Baiatul s-a bucurat si el iar eu si mamica ne-am grabit sa le facem poze. Apoi, intradevar, usor usor Irisuca a lasat zidurile jos iar Andrei s-a plimbat cu caruciorul ei iar Iris cu motocicleta lui.
Intre timp eu scriam adresa de email a mamicii ca sa-i trimit pozele. Acasa am constata ca n-am scris bine adresa si aceasta nu a functionat. Atasez aici pozele in speranta ca, peste putin timp, mama le va descoperi... sau poate chiar Andrei. :)
Filmuletul prieteniei.
marți, 13 mai 2014
Teaser trailer MUG
La implinirea a patru ani de la nasterea scenariului "Decizie", ce cadou mai frumos decat materialul prezentare al urmatorului proiect de film...?
Mica istorie a scenariului "Decizie"... spre making.
-in septembrie 2010 Temple Film a actizitionat drepturile de producator. S-a retras la scurt timp dupa aceasta. A urmat proiectul After School.
-in primavara lui 2011, imediat dupa terminarea proiectului After school, m-am prezentat cu scenariul pentru pitchuit la Media Pro. Din pacate, conditiile propuse de ei n-au fost avantajoase pentru proiect.
-in toamna lui 2011 Libra film ajuta doar cu aparatura proiectul.
-in toamna lui 2012 Domino Film primeste scenariul iar in martie 2013 "Decizie" se clasa pe locul noua (din 49) in concursul organizat de CNC si doar primii 4 au primit finantare.
...to be continued!
Proiectul MUG are deja Co-producator ceea ce inseamna ca are aparatura necesara pentru a fi filmat. Deoarece se doreste a fi un proiect cu Buget 0, desi incercari de a obtine cumva o finantare, cat de mica, se fac, filmul are sa fie gata undeva la inceputul lunii septembrie. Sa ne rugam pentru el.
Aici este un clip de prezentare, de 30 de secunde.
MUG - movie teaser
Domnul cu noi!
Mica istorie a scenariului "Decizie"... spre making.
-in septembrie 2010 Temple Film a actizitionat drepturile de producator. S-a retras la scurt timp dupa aceasta. A urmat proiectul After School.
-in primavara lui 2011, imediat dupa terminarea proiectului After school, m-am prezentat cu scenariul pentru pitchuit la Media Pro. Din pacate, conditiile propuse de ei n-au fost avantajoase pentru proiect.
-in toamna lui 2011 Libra film ajuta doar cu aparatura proiectul.
-in toamna lui 2012 Domino Film primeste scenariul iar in martie 2013 "Decizie" se clasa pe locul noua (din 49) in concursul organizat de CNC si doar primii 4 au primit finantare.
...to be continued!
Proiectul MUG are deja Co-producator ceea ce inseamna ca are aparatura necesara pentru a fi filmat. Deoarece se doreste a fi un proiect cu Buget 0, desi incercari de a obtine cumva o finantare, cat de mica, se fac, filmul are sa fie gata undeva la inceputul lunii septembrie. Sa ne rugam pentru el.
Aici este un clip de prezentare, de 30 de secunde.
MUG - movie teaser
Domnul cu noi!
vineri, 9 mai 2014
Metrorex...and my heeeerooo movieeee!
Azi a fost o zi destul de plina. La prima ora m-am ocupat de flori. Acesta e luna in care rasadurile trebuie mutate in pamant nou, la distanta de 20 cm intre ele. Le-am taiat frunzulitele semi-uscate. Sunt multumit. Se pare ca au supravietuit momentului. Am emotii cu florile istea, trebuie sa recunosc, floarea din borcan a trebuit mutata pe gemuletul de la baie, ca doar acolo mai ajunge soarele dupa-masa si sper sa reziste. E cam slabuta. Doamne ajuta!
Apoi am fost la biblioteca. Am imprumutat o carte dar am sa scriu despre ea cand voi termina acutala carte scrisa de Ilie Tanasache si care poarta numele "Metroul romanesc si metrourile Terrei", documentarista - titlul e clar. Mai am o carte, de acelasi autor, un roman - "Dulce disperata melancolie", ambele carti sunt imprumutate de la colegul de apartament care le-a primit cadou, cu dedicatie, chiar de la autor. Frumos :). Domnul Tanasache este un scriitor cu o istorie frumoasa in spate, cu activitate prolifica. Cautand pe net, am descoperit ca a fost chiar si scenarist, la un singur film ce-i drept insa regizat de nimeni altul decat Mircea Veroiu (cu al sau divin "Nunta de piatra", achizitionat de Muzeul de Arta Moderna din New York. :) ). Din pacate, prin roman nu am putut trece mai departe de primele 30 de pagini si... chiar am incercat. Nimic nu ma doare mai tare decat sa nu pot trece de momentul paginilor test ale unei carti, cu atat mai mult cu cat incercarea autorului de a aduce in lumina o poveste puternica este dusa pe culmi inalte. Si intradevar, isi aduce personajele pe culmi inalte. Dar le tine acolo. Cum spune un amic drag mie, daca o carte nu ti-a placut, nu spune ca nu ti-a placut, spune ca n-ai avut tu cele necesare s-o intelegi asa ca... intradevar, nu cred ca am avut eu cele necesare interoare ca sa termin cartea si sper ca cei de citesc aici... sa-i dea o sansa. Sau mai multe.
Cartea despre metrouri este o excelenta si amanuntita, documentarista istorisire a metroului bucurestean si nu numai. Imbinand cu maiestrie informatii despre inceputurile Cetatii lui Bucur, denumirea draga, acordata evident actualei capitale romanesti, autorul scoate in lumina aventurile geniilor care au format sufletul constructiei metroului bucurestean si prin aceasta ceea ce toate celelalte orase ale lumii au de oferit in materie de transport in comun subteran (denumit metrou peste tot pe glob), cu pasiune si dragoste pentru subiect. Cu multa emotie. Nu ai cum sa nu simti fiorul autorului in timp ce citesti, chiar pe pielea ta pentru ca nu e usor sa faci tunele subterane prin unul dintre cele mai dificile soluri ale lumii. Iar capitala se afla pe a 7-a pozitie (din cele 200 de orase ale lumii care detin transport in comun subteran)cu sol extrem de dificil, pe prima pozitie aflandu-se Roterdamul, urmat de Amsterdam ca dificultate. Mai aflam ca Romania s-a aflat printre putinele state din lume care si-au construit linia de trasee subterane fara import de proiecte, licente, tehnologii, materiale/ utilaje, echipamente si vagoane. Impresionant nu? Totul a fost facut de mana noastra. :) Pentru statia Titan, unde solul este de tipul celui mai instabil sol de pe terra, au recurs la metoda plantarii sondelor in pamant pentru a ingheta apa si a inainta cu sapaturile. Asta da ingeniozitate tehnologica. Mult mai multe informatii extrem de interesante si necesare oricarui, ca vorba aia, si bebelusii, insotiti de parinti ce-i drept, iau metroul dar cand vor creste, isi vor dori sa afle ce anume a facut posibila aceasta minune, se pot gasi in carte unde, cum spuneam, autorul nu ezista sa spuna... tot! Mult succes proiectului actual prin care se incearca realizarea altor doua magistrale spre care privesc cu multa emotie...
Iar pe seara, din toata saracia, mi-am permis un bilet la film. Si l-am dat pe un film de categorie B, asta e, am si eu o slabiciune pentru eroul meu favorit - Spider man, desi ironic, sufar de arahnofobie (chiar azi, in timp ce-mi puneam rufele la uscat, cantand frumos dupa melodiile sountrackului Frozen, un paianjen cu picioare enorme se plimba ca in codri pe firul de intins rufe; mi-a inghetat sangele in vene si m-am trezit in secunda unu in capatul celalalt al balconului - si balconul e imens :))). Am facut cunostinta si apoi l-am rugat sa urce pe matura despre care pot preciza ca, pentru prima oara, am regretat ca nu are coada lunga. Am vrut sa-l dau afara pe geam dar n-am apucat ca n-a vrut sa urce pe matura, a alunecat pe panza dupa o cutie si n-am mai dat de el. Am stat vreo jumatate de ora in afara balconului citind articole artistice, pana mi-a trecut fiorul si gandul ca as putea sa dau iar nas in nas cu el. ). Amazing Spider Man 2. O sa spun si aici ca... poate nu l-am inteles eu desi aici ar fi de spus ceva de genul... "ok... e doar un film de categorie B, cu eroi, bla bla" Da. Corect. Dar de ce seria lui Sam Raimi e atat de buna, ma face sa empatizez cu eroul, sa ma simt in mijlocul actiunii prin soundtrack, ma aduce in minunata lume a oamenilor de stiinta si multe alte calitati...? pe cand seria lui Marc Webb are doar personaje puternice si foarte bine folosite...si atat. De ce? Nu tu muzica, desi e pusa in joc muzica unuia dintre cei mai bun compozitori de muzica cinematografica [daca nu cel mai bun - Hanz Zimmer], nu tu actiune care sa ma fac sa ma simt acolo, nici macar dialogurile nu mai sunt ce au fost odata si ca sa fiu sincer, au preluat pur si simplu mesajul din episodul 2 al seriei lui Raimi si l-au introdus aici. Fara pic de simtamant narativ. Na. Am spus-o. Dar poate ca intradevar, am crescut eu si nu mai sunt asa copil. Ce-i drept...arahnofobia inca o am. Tobey Maguire facea o treaba excelenta. Ok. :)) Acum chiar devin nostalgic.
In amintirea seriei lui Raimi, las aici 2 dintre liniile melodice preferate, din OST-ul seriei din deceniul trecut.
Poti sa simti emotia eroului
Intelegi personajul, angoasa lui si... ceea ce ia nastere
Abia astept sa-mi vad florile mari si implinite!
Apoi am fost la biblioteca. Am imprumutat o carte dar am sa scriu despre ea cand voi termina acutala carte scrisa de Ilie Tanasache si care poarta numele "Metroul romanesc si metrourile Terrei", documentarista - titlul e clar. Mai am o carte, de acelasi autor, un roman - "Dulce disperata melancolie", ambele carti sunt imprumutate de la colegul de apartament care le-a primit cadou, cu dedicatie, chiar de la autor. Frumos :). Domnul Tanasache este un scriitor cu o istorie frumoasa in spate, cu activitate prolifica. Cautand pe net, am descoperit ca a fost chiar si scenarist, la un singur film ce-i drept insa regizat de nimeni altul decat Mircea Veroiu (cu al sau divin "Nunta de piatra", achizitionat de Muzeul de Arta Moderna din New York. :) ). Din pacate, prin roman nu am putut trece mai departe de primele 30 de pagini si... chiar am incercat. Nimic nu ma doare mai tare decat sa nu pot trece de momentul paginilor test ale unei carti, cu atat mai mult cu cat incercarea autorului de a aduce in lumina o poveste puternica este dusa pe culmi inalte. Si intradevar, isi aduce personajele pe culmi inalte. Dar le tine acolo. Cum spune un amic drag mie, daca o carte nu ti-a placut, nu spune ca nu ti-a placut, spune ca n-ai avut tu cele necesare s-o intelegi asa ca... intradevar, nu cred ca am avut eu cele necesare interoare ca sa termin cartea si sper ca cei de citesc aici... sa-i dea o sansa. Sau mai multe.
Cartea despre metrouri este o excelenta si amanuntita, documentarista istorisire a metroului bucurestean si nu numai. Imbinand cu maiestrie informatii despre inceputurile Cetatii lui Bucur, denumirea draga, acordata evident actualei capitale romanesti, autorul scoate in lumina aventurile geniilor care au format sufletul constructiei metroului bucurestean si prin aceasta ceea ce toate celelalte orase ale lumii au de oferit in materie de transport in comun subteran (denumit metrou peste tot pe glob), cu pasiune si dragoste pentru subiect. Cu multa emotie. Nu ai cum sa nu simti fiorul autorului in timp ce citesti, chiar pe pielea ta pentru ca nu e usor sa faci tunele subterane prin unul dintre cele mai dificile soluri ale lumii. Iar capitala se afla pe a 7-a pozitie (din cele 200 de orase ale lumii care detin transport in comun subteran)cu sol extrem de dificil, pe prima pozitie aflandu-se Roterdamul, urmat de Amsterdam ca dificultate. Mai aflam ca Romania s-a aflat printre putinele state din lume care si-au construit linia de trasee subterane fara import de proiecte, licente, tehnologii, materiale/ utilaje, echipamente si vagoane. Impresionant nu? Totul a fost facut de mana noastra. :) Pentru statia Titan, unde solul este de tipul celui mai instabil sol de pe terra, au recurs la metoda plantarii sondelor in pamant pentru a ingheta apa si a inainta cu sapaturile. Asta da ingeniozitate tehnologica. Mult mai multe informatii extrem de interesante si necesare oricarui, ca vorba aia, si bebelusii, insotiti de parinti ce-i drept, iau metroul dar cand vor creste, isi vor dori sa afle ce anume a facut posibila aceasta minune, se pot gasi in carte unde, cum spuneam, autorul nu ezista sa spuna... tot! Mult succes proiectului actual prin care se incearca realizarea altor doua magistrale spre care privesc cu multa emotie...
Iar pe seara, din toata saracia, mi-am permis un bilet la film. Si l-am dat pe un film de categorie B, asta e, am si eu o slabiciune pentru eroul meu favorit - Spider man, desi ironic, sufar de arahnofobie (chiar azi, in timp ce-mi puneam rufele la uscat, cantand frumos dupa melodiile sountrackului Frozen, un paianjen cu picioare enorme se plimba ca in codri pe firul de intins rufe; mi-a inghetat sangele in vene si m-am trezit in secunda unu in capatul celalalt al balconului - si balconul e imens :))). Am facut cunostinta si apoi l-am rugat sa urce pe matura despre care pot preciza ca, pentru prima oara, am regretat ca nu are coada lunga. Am vrut sa-l dau afara pe geam dar n-am apucat ca n-a vrut sa urce pe matura, a alunecat pe panza dupa o cutie si n-am mai dat de el. Am stat vreo jumatate de ora in afara balconului citind articole artistice, pana mi-a trecut fiorul si gandul ca as putea sa dau iar nas in nas cu el. ). Amazing Spider Man 2. O sa spun si aici ca... poate nu l-am inteles eu desi aici ar fi de spus ceva de genul... "ok... e doar un film de categorie B, cu eroi, bla bla" Da. Corect. Dar de ce seria lui Sam Raimi e atat de buna, ma face sa empatizez cu eroul, sa ma simt in mijlocul actiunii prin soundtrack, ma aduce in minunata lume a oamenilor de stiinta si multe alte calitati...? pe cand seria lui Marc Webb are doar personaje puternice si foarte bine folosite...si atat. De ce? Nu tu muzica, desi e pusa in joc muzica unuia dintre cei mai bun compozitori de muzica cinematografica [daca nu cel mai bun - Hanz Zimmer], nu tu actiune care sa ma fac sa ma simt acolo, nici macar dialogurile nu mai sunt ce au fost odata si ca sa fiu sincer, au preluat pur si simplu mesajul din episodul 2 al seriei lui Raimi si l-au introdus aici. Fara pic de simtamant narativ. Na. Am spus-o. Dar poate ca intradevar, am crescut eu si nu mai sunt asa copil. Ce-i drept...arahnofobia inca o am. Tobey Maguire facea o treaba excelenta. Ok. :)) Acum chiar devin nostalgic.
In amintirea seriei lui Raimi, las aici 2 dintre liniile melodice preferate, din OST-ul seriei din deceniul trecut.
Poti sa simti emotia eroului
Intelegi personajul, angoasa lui si... ceea ce ia nastere
Abia astept sa-mi vad florile mari si implinite!
marți, 29 aprilie 2014
Priveste cat de departe poti... daca poti!
Aflandu-ma la spital pentru controlul de rutina, am fost nevoit sa astept. Ca tot omul. Asa ca am pus citatul lui Debbie Millman in aplicare si anume faptul de a fi ocupat este o decizie, nu-ti gasesti timpul pentru a face lucruri dar ti-l faci tu si m-am pus sa citesc. ("Aventurile lui Miguel Littin, clandestin in Chile", Garcia Marquez, carte in care m-am bucurat sa aflu informatii noi despre poetul Pablo Neruda, al carui jurnal l-am citit) Ceea ce s-a intamplat a fost ca un nene, care astepta si el lafel ca mine, ma tot privea. Banuiesc ca incerca sa intre in vorba cu mine insa se pare ca nu-si prea gasea cuvintele. Dupa ce mi-am facut norma cu cititul in timpul unui act de asteptare, mi-am deschis manunchiul de foi ca sa notez idei despre scenariu. Cand am inceput sa scriu, tipul deja nu ma mai slabea din priviri. M-am uitat doar o data in directia lui si el continua chiar si atunci sa ma priveasca. Sincer, imi era greu sa incep o conversatie cu el deoarece observasem ce fel de om era si din instinct am avut o reactie conservatoare. Abia mai tarziu, am aflat adevarul intreg cu privire la persoana de era. (...) Atunci... doamna doctor pe care o cunosc foarte bine si pe care o iubesc a trecut pe langa noi si a facut o referire (catre amandoi) cu privire la lumina slaba de pe hol, referire care se pare ar fi avut mai multa legatura cu mine asa ca m-am grabit sa-i raspund ca este ok lumina si asa era. I-a raspuns si barbatul cu bunavointa. Abia acum, domnul, timid, se hotareste sa-mi vorbeasca...
"Banuiesc ca s-a referit la tine, ca tu scrii, ca eu... nu am asa multa nevoie" la care eu i-am raspuns, ca sa nu dau impresia de om cu arfe ca vai de mine, iaca, intradevar eu scriu si de mine, eu, cel care scrie, este vorba desi logic vorbind, intradevar, la mine s-a referit i-am spus ca de lumina buna are nevoie orice om, pentru ochi deoare, lumina poate face diferenta dintre o zi obositoare chiar daca ai zacut toata ziua sau una neobositoare, in care ai muncit suficient timp. Iar el m-a aprobat si, dupa cateva momente, usor sfios, ma intreba "student?" la care eu am vrut sa-i raspund taios cu "da" pentru ca vroiam sa ma lase in pace deoarece tocmai ma simteam plouat de un val nou de idei pentru scenariu dar n-am putut sa-l mint si i-am spus "ah, nu, filmaker independent" la care el a dat din cap si a zis "frumos, si... sa inteleg ca lucrezi la proiect, despre ce e vorba" si atat mi-a fost. Am inceput sa trancanesc ca daca incep... incep. Insa omul m-a ascultat cu buna vointa desi trancaneala mea imi parea si mie la un moment dat, mult prea incalcita si am inceput sa-mi pun eu probleme deca, aflat in fata comisiei de pitchuit, aceasta ar putea intelege despre ce e vorba cu adevarat in film. Salvarea barbatului a fost... ziua lui de nastere.
Doamna doctor a observat in fisa domnului ca azi a fost ziua lui de nastere si a iesit pe hol ca sa-i spuna la multi ani... si acela a fost semnul divin pentru mine cum ca ar fi cazul sa ma opresc. I-am spus si eu la multi ani, cu simpatie iar domnul mi-a multumit, l-am intrebat de varsta si am aflat ca e cu 10 ani mai mare ca mine, a fost cu zece ani mai mare ca mine pana azi. Acum e cu 11 ani mai mare. L-am intrebat daca e casatorit si daca are copii si mi-a zis ca da si i-am zis ca eu nu ma vad intr-o astfel de postura. De fapt, atat de departe vad de mine casatoria ca nici macar intr-o relatie nu reusesc sa ma vad ( nu i-am spus ca imi este extrem de greu sa pot dormi cu cineva in pat, adica, nu pot dormi deloc, ca ar fi fost cu adevarat ciudat) iar omul mi-a explicat cu bunavointa ca aceasta este viata, mersul lucrurilor, atunci, cand s-a casatorit el avea 21 de ani, ii era mult mai usor sa spuna da pentru insuratoare pentru ca "asa erau vremurile. Trebuia sa te insori. Dar stai linistit ca nici eu nu ma simteam pregatit. Asta e. Vroba aia, nevasta inseamna totul pentru tine la un moment dat. Unui prieten poti sa-i spui de o suferinta, de una alta, dar pana intr-un punct. La nevasta te duci si-i spui, ma doare asta, aici, ce zici, ce crezi ca pot sa iau, imi faci o frectie?... e altceva. Cateodata te mai apuca si-ti vine sa-ti dai palme ca te-ai insurat da', asta e. Sunt si lucruri bune si lucruri frumoase. Trecem prin ele, ca deh", imi zice zambind. Eu il aprob. Apoi el continua intr-un lung sir de intamplari si istorioare din viata lui pentru care m-am bucurat ca doamna doctor a iesit pe hol sa ne intrebe de lumina...
Am aflat, printre multe altele, ca omul a fost si bodygoard de familie pentru care a facut cursuri, si-a luat atestate si tot tacamul. Iar una dintre familiile de care a trebuit sa aiba grija, ma rog, membrul pretios al unuei familii de care a trebuit sa aiba grija a fost chiar fiul unui "politician extrem de guraliv, de la noi din parlament, nu-ti dau nume ca banuiesc ca-ti dai seama despre cine e vorba, ca... e guraliv, nu e profesionist sa-i dau numele" si cum politica nu ma intereseaza, vroiam sa spun pas la a afla cine e persoana dar pentru ca tocmai vazusem un posibil subiect de cinema in acest a avea grija de fiul unui politician, l-am ascultat incercand sa gasesc o fereastra prin care sa intru sa pot afla despre cine e vorba. Tipul a continua sa-mi spuna despre fiu detalii semnificative; cum sarea pe geam de la ore, sa mearga cu baietii, in liceul Caragiale, pe unde fuma, ce cumpara... "iti dai seama ca nici sa tip la el nu putem dar nici sa-l gulu gulu, la urma urmei, imi era frica, tipul smecher rau, baiat de bani gata, putea sa aiba un microfon sau ceva si ma facea de nu mai stiam pe unde sa scot camasa. Eh, dar a fost si frumos. Adica, se putea discuta cu omul in anumite situatii si il faceam sa stea la ore cateodata." .M-am oferit sa vin cu un nume, random, in ideea ca poate as fi nimerit insa el a negat numele si a zis "nu vreau sa dau nume pentru ca, nu e profesionist... dar, guraliv, hai ca e usor..." iar eu m-am facut si mai nedumerit pentru ca vroiam sa aflu numele iar el a facut o pauza si cu greu si in soapta, rapid... a spus despre cine e vorba. Aici chiar nu pot sa scriu despre cine e vorba. Dar intradevar, s-au legat lucrurile si am zambit revelator si... intradevar, ai nevoie de atastat sa ai grija de un asemenea om.
Apoi a continuat sa-mi vorbeasca: aflasem deja ca omul era tigan dar nu tigan, tigan cu provenienta nemteasca. Iaca, prestigiul, daca exista, se propaga chiar si in locurile ostile pentru ca am observat la acest om calitati pe care le gasesti cu greu la anumiti oameni si... iata ca m-am aflat in postura de a privi iar departe, spre orizont doar ca de data asta, mi-a fost greu; sunt in cautare de talente mereu. Fie ca e vorba de oameni care gasesc placere in a duce un fir de ici acolo pe platoul de filmare ori ca afla dragoste in a privi prin aparatul de inregistrat 24 de poze pe secunde, acesti oameni pot face diferenta dintre un film foarte bun sau... . Iar cand am aflat ca fiul lui canta la pian, unul din intrumentele mele favorite, nu m-am putut abtine sa nu aflu mai multe. E inscris la liceul de muzica (acolo unde mi-am facut veacul inceputurilor mele cinematografice, acum 9 ani), si ca absolut orice instrument, si nu numai, prinde pe maini, prin ele poate sa scoata cele mai frumoase sunete. Evident ca acestea erau vorbele unui tata despre fiul lui pentru mine si da, baiatul are doar 15 ani, si chiar daca este nevoit, impotriva vointei lui, sa cante manele din cand in cand la nu stiu ce eveniment petrecaret si in special pentru ca nu-i plac manelele (desi, este muzica pentru anumiti oameni, si poate sa ajunga, am credinta, si... fortandu-ma sa privesc obiectv, poate fi vorba si de muzica) pentru mine, faptul ca se fereste de manele este o calitate atunci cand vrei sa privesti spre luminita muzicala de la capatul intrumentului... m-am oferit sa-i dau o sansa baiatului si sa-l contactez pentru o posibila colaborare privind un posibil film cinematografic. Si daca o sa gasesc apa in desert atunci binecuvantarile lui Dumnezeu ajung intradevar in orice colt al lumii si-n orice colt de suflet aflat in cautare de frumos, dragoste fata de oameni si... de ce nu, talente!
"Banuiesc ca s-a referit la tine, ca tu scrii, ca eu... nu am asa multa nevoie" la care eu i-am raspuns, ca sa nu dau impresia de om cu arfe ca vai de mine, iaca, intradevar eu scriu si de mine, eu, cel care scrie, este vorba desi logic vorbind, intradevar, la mine s-a referit i-am spus ca de lumina buna are nevoie orice om, pentru ochi deoare, lumina poate face diferenta dintre o zi obositoare chiar daca ai zacut toata ziua sau una neobositoare, in care ai muncit suficient timp. Iar el m-a aprobat si, dupa cateva momente, usor sfios, ma intreba "student?" la care eu am vrut sa-i raspund taios cu "da" pentru ca vroiam sa ma lase in pace deoarece tocmai ma simteam plouat de un val nou de idei pentru scenariu dar n-am putut sa-l mint si i-am spus "ah, nu, filmaker independent" la care el a dat din cap si a zis "frumos, si... sa inteleg ca lucrezi la proiect, despre ce e vorba" si atat mi-a fost. Am inceput sa trancanesc ca daca incep... incep. Insa omul m-a ascultat cu buna vointa desi trancaneala mea imi parea si mie la un moment dat, mult prea incalcita si am inceput sa-mi pun eu probleme deca, aflat in fata comisiei de pitchuit, aceasta ar putea intelege despre ce e vorba cu adevarat in film. Salvarea barbatului a fost... ziua lui de nastere.
Doamna doctor a observat in fisa domnului ca azi a fost ziua lui de nastere si a iesit pe hol ca sa-i spuna la multi ani... si acela a fost semnul divin pentru mine cum ca ar fi cazul sa ma opresc. I-am spus si eu la multi ani, cu simpatie iar domnul mi-a multumit, l-am intrebat de varsta si am aflat ca e cu 10 ani mai mare ca mine, a fost cu zece ani mai mare ca mine pana azi. Acum e cu 11 ani mai mare. L-am intrebat daca e casatorit si daca are copii si mi-a zis ca da si i-am zis ca eu nu ma vad intr-o astfel de postura. De fapt, atat de departe vad de mine casatoria ca nici macar intr-o relatie nu reusesc sa ma vad ( nu i-am spus ca imi este extrem de greu sa pot dormi cu cineva in pat, adica, nu pot dormi deloc, ca ar fi fost cu adevarat ciudat) iar omul mi-a explicat cu bunavointa ca aceasta este viata, mersul lucrurilor, atunci, cand s-a casatorit el avea 21 de ani, ii era mult mai usor sa spuna da pentru insuratoare pentru ca "asa erau vremurile. Trebuia sa te insori. Dar stai linistit ca nici eu nu ma simteam pregatit. Asta e. Vroba aia, nevasta inseamna totul pentru tine la un moment dat. Unui prieten poti sa-i spui de o suferinta, de una alta, dar pana intr-un punct. La nevasta te duci si-i spui, ma doare asta, aici, ce zici, ce crezi ca pot sa iau, imi faci o frectie?... e altceva. Cateodata te mai apuca si-ti vine sa-ti dai palme ca te-ai insurat da', asta e. Sunt si lucruri bune si lucruri frumoase. Trecem prin ele, ca deh", imi zice zambind. Eu il aprob. Apoi el continua intr-un lung sir de intamplari si istorioare din viata lui pentru care m-am bucurat ca doamna doctor a iesit pe hol sa ne intrebe de lumina...
Am aflat, printre multe altele, ca omul a fost si bodygoard de familie pentru care a facut cursuri, si-a luat atestate si tot tacamul. Iar una dintre familiile de care a trebuit sa aiba grija, ma rog, membrul pretios al unuei familii de care a trebuit sa aiba grija a fost chiar fiul unui "politician extrem de guraliv, de la noi din parlament, nu-ti dau nume ca banuiesc ca-ti dai seama despre cine e vorba, ca... e guraliv, nu e profesionist sa-i dau numele" si cum politica nu ma intereseaza, vroiam sa spun pas la a afla cine e persoana dar pentru ca tocmai vazusem un posibil subiect de cinema in acest a avea grija de fiul unui politician, l-am ascultat incercand sa gasesc o fereastra prin care sa intru sa pot afla despre cine e vorba. Tipul a continua sa-mi spuna despre fiu detalii semnificative; cum sarea pe geam de la ore, sa mearga cu baietii, in liceul Caragiale, pe unde fuma, ce cumpara... "iti dai seama ca nici sa tip la el nu putem dar nici sa-l gulu gulu, la urma urmei, imi era frica, tipul smecher rau, baiat de bani gata, putea sa aiba un microfon sau ceva si ma facea de nu mai stiam pe unde sa scot camasa. Eh, dar a fost si frumos. Adica, se putea discuta cu omul in anumite situatii si il faceam sa stea la ore cateodata." .M-am oferit sa vin cu un nume, random, in ideea ca poate as fi nimerit insa el a negat numele si a zis "nu vreau sa dau nume pentru ca, nu e profesionist... dar, guraliv, hai ca e usor..." iar eu m-am facut si mai nedumerit pentru ca vroiam sa aflu numele iar el a facut o pauza si cu greu si in soapta, rapid... a spus despre cine e vorba. Aici chiar nu pot sa scriu despre cine e vorba. Dar intradevar, s-au legat lucrurile si am zambit revelator si... intradevar, ai nevoie de atastat sa ai grija de un asemenea om.
Apoi a continuat sa-mi vorbeasca: aflasem deja ca omul era tigan dar nu tigan, tigan cu provenienta nemteasca. Iaca, prestigiul, daca exista, se propaga chiar si in locurile ostile pentru ca am observat la acest om calitati pe care le gasesti cu greu la anumiti oameni si... iata ca m-am aflat in postura de a privi iar departe, spre orizont doar ca de data asta, mi-a fost greu; sunt in cautare de talente mereu. Fie ca e vorba de oameni care gasesc placere in a duce un fir de ici acolo pe platoul de filmare ori ca afla dragoste in a privi prin aparatul de inregistrat 24 de poze pe secunde, acesti oameni pot face diferenta dintre un film foarte bun sau... . Iar cand am aflat ca fiul lui canta la pian, unul din intrumentele mele favorite, nu m-am putut abtine sa nu aflu mai multe. E inscris la liceul de muzica (acolo unde mi-am facut veacul inceputurilor mele cinematografice, acum 9 ani), si ca absolut orice instrument, si nu numai, prinde pe maini, prin ele poate sa scoata cele mai frumoase sunete. Evident ca acestea erau vorbele unui tata despre fiul lui pentru mine si da, baiatul are doar 15 ani, si chiar daca este nevoit, impotriva vointei lui, sa cante manele din cand in cand la nu stiu ce eveniment petrecaret si in special pentru ca nu-i plac manelele (desi, este muzica pentru anumiti oameni, si poate sa ajunga, am credinta, si... fortandu-ma sa privesc obiectv, poate fi vorba si de muzica) pentru mine, faptul ca se fereste de manele este o calitate atunci cand vrei sa privesti spre luminita muzicala de la capatul intrumentului... m-am oferit sa-i dau o sansa baiatului si sa-l contactez pentru o posibila colaborare privind un posibil film cinematografic. Si daca o sa gasesc apa in desert atunci binecuvantarile lui Dumnezeu ajung intradevar in orice colt al lumii si-n orice colt de suflet aflat in cautare de frumos, dragoste fata de oameni si... de ce nu, talente!
 |
| Laureat al premiului Nobel pentru Literatura in 1971 |
duminică, 27 aprilie 2014
MUG - titlu de lucru
Am terminat lucrul in aceasta seara la cel mai recent scenariu. Are titlu de lucru [working title] MUG si incepem lucrul la proiect... peste 11 ore. Da. Azi incepem lucrul :) Are sa fie o filmare test care, daca o sa functioneze, are sa fie introdusa in montajul final.
Avem:
Scenariul trateaza un subiect pe cat de drag mie pe atat de important: sistemul pedagogic.
Avem:
-actorul principal
-directorul de imagine nu e implicat in niciun proiect (hu)
Casele de productie vor fi abordate incepand cu ziua de luni.
Casele de productie vor fi abordate incepand cu ziua de luni.
In seara asta ii trimit mail si lui Virgil (Bugnariu - compozitorul) si sper sa fie deacord cu inca o colaborare. :)
Proiectul va avea buget 0, situatie pe care am evitat-o cu toata forta. Putem spera totusi la un miracol.
Despre Decizie: in acest moment se afla pe biroul unui producator si... asteptam raspuns. Mai sunt 16 zile si scenariul implineste 4 anisori.
Domnul cu noi!
PS. Ca deobicei, lucruri divine mi se intampla: in incercarea de a avea o imagine reprezentaiva pentru ideea din scenariu si pagina de jurnal, am atasat imaginea pe care o vedeti deasupra. Tinerii care tin in maini Terra. Si am pus linkul pe facebook insa indiferent ce facem, imi aparea doar imaginea acestei femei, ca imagine reprezentativa pentru pagina de jurnal. TED. Am tot incercat si incercat. Asa ca am dat click pe link sa vedem ce are de spus aceasta femeie. Si intradevar... a avut de spus. Sunt acasa, asa cum spune si ea. Am fost acolo unde a fost si ea. Am citit cartea ei cat am fost internat in spital (in februarie), un moment foarte impotant mie fara de care... n-as mai fi ajuns ACASA.
Multumesc Doamne!
link: http://www.ted.com/talks/elizabeth_gilbert_success_failure_and_the_drive_to_keep_creating?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+TEDTalks_video+%28TEDTalks+Main+%28SD%29+-+Site%29#
PS. Ca deobicei, lucruri divine mi se intampla: in incercarea de a avea o imagine reprezentaiva pentru ideea din scenariu si pagina de jurnal, am atasat imaginea pe care o vedeti deasupra. Tinerii care tin in maini Terra. Si am pus linkul pe facebook insa indiferent ce facem, imi aparea doar imaginea acestei femei, ca imagine reprezentativa pentru pagina de jurnal. TED. Am tot incercat si incercat. Asa ca am dat click pe link sa vedem ce are de spus aceasta femeie. Si intradevar... a avut de spus. Sunt acasa, asa cum spune si ea. Am fost acolo unde a fost si ea. Am citit cartea ei cat am fost internat in spital (in februarie), un moment foarte impotant mie fara de care... n-as mai fi ajuns ACASA.
Multumesc Doamne!
link: http://www.ted.com/talks/elizabeth_gilbert_success_failure_and_the_drive_to_keep_creating?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+TEDTalks_video+%28TEDTalks+Main+%28SD%29+-+Site%29#
miercuri, 9 aprilie 2014
Flori, tennis si spiritualitate
Jurnalul ista incepe sa se indeparteze tot mai mult de ceea ce ar trebui sa insemne jurnalul unui filmaker - plin de proiecte de film si idei cinematografice. Acum zambesc in timp ce scriu asta. Si zambesc pentru ca stiu ca are sa vina momentul in care are sa se intample sa ma aflu in desfasurarea unui proiect, poate chiar lungmetraj, sa scriu despre cinema si teorie de cinema. Ca are sa fie viitorul apropiat sau indepartat... who knows. Pasiunea mea pentru cinema e aceasi. In fiecare zi lupt pentru idee, in fiecare zi lupt pentru scenariu la care lucrez, in fiecare zi iau decizii noi pentru scenariu la care lucrez. In fiecare zi lucrez. Ca abandonez o idee in favoarea alteia, ma fura peisajul si in interior mi se aprind mici beculete filosofice... totul face parte din progres. Poate ca daca nu se intampla ca in fiecare zi sa traiesc altceva, viitorul ar putea arata non-cinematografic. Sau poate ca indiferent ce fac... am sa ajung in acelasi loc.
Momentan sunt plin de recunostinta pentru oamenii pe care i-am cunoscut, locurile pe care le vad, viata pe care o simt si o traiesc. Am 26 de ani si vreau sa incerc cat de multe chestii noi pot. Asa ca incep:
Cand ajungi in hipermarketuri cu un scop precis... poti sa uiti de scop. Iti dai seama ca ai atatea de cumparat ca in final, ajuns acasa, desfaci plasele si-ti dai seama ca fix ceea vroiai sa cumperi... nu ai cumparat. Eu am vrut sa cumpar o minge de tennis de camp deoarece am decoperit ca al meu coleg de apartament are rachete si e lafel de pasionat de joc ca si mine. Mi-am cumparat multe alte chestii dar numai mingea nu am luat-o.
Sunt bucuros ca am tinut totusi cont de o dorinta mai veche si anume... sa plantez flori si am achizitionat doua pliculete de seminte, una bucata ghiveci (buget mic :-s) si un saculet de pamant care are sa-mi permita sa mai plantez ceva seminte daca constat ca bugetul are sa-mi mai permita sa cumparar pliculete. Gata sa iasa in bataia razelor de soare Craite - minunate :) si coloratele Carciumarese. Pentru ca sunt novice intrale plantatului... am ceva emotii. Dar sunt foarte bucuros ca pe biroul de lucru, mici seminte dragalase au sa nasca minunate flori. Procesul nu-i asa dificil ce-i drept - avut grija cu lumina si udatul.Pentru ca biroul meu se afla pe balcon, nu-mi fac griji cu lumina.
Am trecut azi si pe la biblioteca. Acolo are loc un eveniment foarte drag mie. "Scoala altfel". Tot elevul prezent la evenimentele desfasurate cu aceasta ocazie, in tot Bucurestiul. Felicitari organizatorilor. :) La biblioteca, un american, cu ambitie pentru a invata limba romana, coordona un grup de elevi intru buna desfasurare a micilor jocuri de grup. Jocurile erau preluate din manualul de exercitii pentru actori dar perfecte pentru ideea de coordonare in echipa si comunicare.
In drum spre hipermarket, mi-am dat seama ca cea mai usoara cale de a ajunge acolo e sa iau un troleu. Ratb. Insa, imi uitasem cardul de calator acasa. Asa ca m-am uitat in stanga si-n dreapta si am obervat un tanar pe care il puteam aborda. L-am rugat sa ma ajute sa incarc o calatorie pe cardul sau sa-mi pot valida prezenta in Ratb. Tanarul insa s-a oferit politicos sa-mi achite o calatorie din contul sau. Foarte frumos. Pana a venit troleul am cautat sa nu-l plictisesc, recunoscator fiind. Daca primesti ceva, ofera inapoi inzecit. Si cred ca mi-a reusit deoarece la despartire, tanarul si-a pastrat zambetul incarcat de energie pozitiva... pana departe. S-a intampat ca al sau proiect scolar pentru biologie sa nu aiba calitatea ceruta de profesoara lui. Cand l-am intalnit eu, se indrepta spre casa pentru a incerca o varianta mult mai calitativa a referatului despre animalele pe cale de disparitie. Aruncand o privire pe proiect mi-am dat seama ca nu se pot gasi pe internet referate la o calitate atat de indoielnica deci nu-l luase de pe net. Pentru a-mi arata insa atitudinea respingatoare pentru astfel de actiuni, l-am intrebat printre ochelari, cu un ton usor asupru daca l-a copiat. Acesta a negat sincer. :) I-am vorbit despre faptul ca si-a ales un subiect foarte bun. Masina soseste si ne urcam. Ne asezam pe scaune, fata-n fata. Deja il captasem intru totul si cand taceam pentru cateva momente pentru a-mi aranja sirul de idei in cap, acesta venea cu o intrebare care sa ma faca sa aleg cu usurinta continuarea discursului. Printre picaturi am aflat ca este pasionat de desen si ca merge spre stil realist cu conceptul. A luat si cursuri. Atunci... mi-am dat seama cum il puteam ajuta si cum ma puteam achita eu. Referatul nu avea nicio imagine. Inainte de a-i vorbi despre modul in care isi putea imbunatatii lucrarea, i-am tinut un mic discurs; (asa cum obisnuiesc). "Faci ceea ce trebuie cand iubesti ceea ce faci si ajungi sa iubesti ceea ce faci atunci cand dai ce-i mai bun din interiorul tau. Ajungi sa dai ce-i mai bun cand reusesti sa te conectezi cu ceea ce-ti place, cand intelegi ceea ce-ti ofera placere. Tu ai o pasiune pentru desen. Foloseste-te de aceasta pasiune. Uite, aici, unde scrii despre tigrii bengalezi, lasi un spatiu, printezi si apoi desenezi tu, cu creionul, in stilul tau... un tigru bengalez." Entuziasmul baiatului ii se putea citi in licarul ochilor. Si-a cerut scuze pentru felul in care arata proiectul sau. Eram uimit. Nu ma asteptam la asta. Am vrut sa-i spun "nu e vina ta" dar m-am oprit si am cazut pe ganduri, indreptandu-mi privirea in alta directie, bajbaind ceva doar pentru mine deoarece nu stiam ce sa-i spun care sa merite cu adevarat spus. El ma privea recunoscator, zambind. Ca sa evit in a ma duce spre tot felul de teorii filosofice, asa cum adesea fac eu cand vorbesc despre dragoste si placerea de a lucra, idei ce l-ar fi putut face sa ma compare cu vreun profesor de-al lui deraiat si care mai rau, l-ar fi putut plictisi, si pentru ca nu stiam cat timp mai am sa-l mai invat ceva, am scos din ghiozdan cartea pe care o citesc acum. "Despre dragoste si alti demoni" - Gabriel Garcia Marquez (unul din autorii mei favoriti). In timp ce scoteam cartea si cautam pagina monstra care, in viziunea mea, ar fi trebuit sa-l faca sa-si doreasca s-o citeasca, ii vorbeam despre carte si autor. Apoi a citit. I-a placut. Mi-a zis ca de curand si-a gasit placerea pentru lectura si ca, tot de curand, a inceput sa se uite si la filme. I l-am recomandat pe Inarritu deoarece, in opinia mea, realismul sau ii destul de magic.
Baiatul nu numai ca a dovedit umanitate de inalt grad, dar interiorul sau cu siguranta are legatura cu spiritualitatea. Astfel, intalirea nu putea fi mai magica.
Inainte de toate, am trecut si pe acasa. Nepotica Iris invata cuvinte noi. Am observat ca-i place sa joace. Da. Nu sa se joace. Ci sa joace :)). La cei doar 2 ani si 2 luni. S-a lovit usor la genunchi incercad sa se urce in pat si, s-a aruncat cu fatuca in perna, cu mainile sub ea si se prefacea ca plange pentru a atrage atentie. Mama ei stia ce-i cu ea insa pe mine m-a prins in jocul ei imediat. I-am oferit atentia meritata si i-am dat nana patului :)).
Sunt plin de recunostinta fata de Dumnezeu pentru aceste momente!
Momentan sunt plin de recunostinta pentru oamenii pe care i-am cunoscut, locurile pe care le vad, viata pe care o simt si o traiesc. Am 26 de ani si vreau sa incerc cat de multe chestii noi pot. Asa ca incep:
Cand ajungi in hipermarketuri cu un scop precis... poti sa uiti de scop. Iti dai seama ca ai atatea de cumparat ca in final, ajuns acasa, desfaci plasele si-ti dai seama ca fix ceea vroiai sa cumperi... nu ai cumparat. Eu am vrut sa cumpar o minge de tennis de camp deoarece am decoperit ca al meu coleg de apartament are rachete si e lafel de pasionat de joc ca si mine. Mi-am cumparat multe alte chestii dar numai mingea nu am luat-o.
Sunt bucuros ca am tinut totusi cont de o dorinta mai veche si anume... sa plantez flori si am achizitionat doua pliculete de seminte, una bucata ghiveci (buget mic :-s) si un saculet de pamant care are sa-mi permita sa mai plantez ceva seminte daca constat ca bugetul are sa-mi mai permita sa cumparar pliculete. Gata sa iasa in bataia razelor de soare Craite - minunate :) si coloratele Carciumarese. Pentru ca sunt novice intrale plantatului... am ceva emotii. Dar sunt foarte bucuros ca pe biroul de lucru, mici seminte dragalase au sa nasca minunate flori. Procesul nu-i asa dificil ce-i drept - avut grija cu lumina si udatul.Pentru ca biroul meu se afla pe balcon, nu-mi fac griji cu lumina.
 |
| Ghiveciul cu craite |
Am trecut azi si pe la biblioteca. Acolo are loc un eveniment foarte drag mie. "Scoala altfel". Tot elevul prezent la evenimentele desfasurate cu aceasta ocazie, in tot Bucurestiul. Felicitari organizatorilor. :) La biblioteca, un american, cu ambitie pentru a invata limba romana, coordona un grup de elevi intru buna desfasurare a micilor jocuri de grup. Jocurile erau preluate din manualul de exercitii pentru actori dar perfecte pentru ideea de coordonare in echipa si comunicare.
 |
| Tipul cu floarea pe cap :) e liderul. |
In drum spre hipermarket, mi-am dat seama ca cea mai usoara cale de a ajunge acolo e sa iau un troleu. Ratb. Insa, imi uitasem cardul de calator acasa. Asa ca m-am uitat in stanga si-n dreapta si am obervat un tanar pe care il puteam aborda. L-am rugat sa ma ajute sa incarc o calatorie pe cardul sau sa-mi pot valida prezenta in Ratb. Tanarul insa s-a oferit politicos sa-mi achite o calatorie din contul sau. Foarte frumos. Pana a venit troleul am cautat sa nu-l plictisesc, recunoscator fiind. Daca primesti ceva, ofera inapoi inzecit. Si cred ca mi-a reusit deoarece la despartire, tanarul si-a pastrat zambetul incarcat de energie pozitiva... pana departe. S-a intampat ca al sau proiect scolar pentru biologie sa nu aiba calitatea ceruta de profesoara lui. Cand l-am intalnit eu, se indrepta spre casa pentru a incerca o varianta mult mai calitativa a referatului despre animalele pe cale de disparitie. Aruncand o privire pe proiect mi-am dat seama ca nu se pot gasi pe internet referate la o calitate atat de indoielnica deci nu-l luase de pe net. Pentru a-mi arata insa atitudinea respingatoare pentru astfel de actiuni, l-am intrebat printre ochelari, cu un ton usor asupru daca l-a copiat. Acesta a negat sincer. :) I-am vorbit despre faptul ca si-a ales un subiect foarte bun. Masina soseste si ne urcam. Ne asezam pe scaune, fata-n fata. Deja il captasem intru totul si cand taceam pentru cateva momente pentru a-mi aranja sirul de idei in cap, acesta venea cu o intrebare care sa ma faca sa aleg cu usurinta continuarea discursului. Printre picaturi am aflat ca este pasionat de desen si ca merge spre stil realist cu conceptul. A luat si cursuri. Atunci... mi-am dat seama cum il puteam ajuta si cum ma puteam achita eu. Referatul nu avea nicio imagine. Inainte de a-i vorbi despre modul in care isi putea imbunatatii lucrarea, i-am tinut un mic discurs; (asa cum obisnuiesc). "Faci ceea ce trebuie cand iubesti ceea ce faci si ajungi sa iubesti ceea ce faci atunci cand dai ce-i mai bun din interiorul tau. Ajungi sa dai ce-i mai bun cand reusesti sa te conectezi cu ceea ce-ti place, cand intelegi ceea ce-ti ofera placere. Tu ai o pasiune pentru desen. Foloseste-te de aceasta pasiune. Uite, aici, unde scrii despre tigrii bengalezi, lasi un spatiu, printezi si apoi desenezi tu, cu creionul, in stilul tau... un tigru bengalez." Entuziasmul baiatului ii se putea citi in licarul ochilor. Si-a cerut scuze pentru felul in care arata proiectul sau. Eram uimit. Nu ma asteptam la asta. Am vrut sa-i spun "nu e vina ta" dar m-am oprit si am cazut pe ganduri, indreptandu-mi privirea in alta directie, bajbaind ceva doar pentru mine deoarece nu stiam ce sa-i spun care sa merite cu adevarat spus. El ma privea recunoscator, zambind. Ca sa evit in a ma duce spre tot felul de teorii filosofice, asa cum adesea fac eu cand vorbesc despre dragoste si placerea de a lucra, idei ce l-ar fi putut face sa ma compare cu vreun profesor de-al lui deraiat si care mai rau, l-ar fi putut plictisi, si pentru ca nu stiam cat timp mai am sa-l mai invat ceva, am scos din ghiozdan cartea pe care o citesc acum. "Despre dragoste si alti demoni" - Gabriel Garcia Marquez (unul din autorii mei favoriti). In timp ce scoteam cartea si cautam pagina monstra care, in viziunea mea, ar fi trebuit sa-l faca sa-si doreasca s-o citeasca, ii vorbeam despre carte si autor. Apoi a citit. I-a placut. Mi-a zis ca de curand si-a gasit placerea pentru lectura si ca, tot de curand, a inceput sa se uite si la filme. I l-am recomandat pe Inarritu deoarece, in opinia mea, realismul sau ii destul de magic.
Baiatul nu numai ca a dovedit umanitate de inalt grad, dar interiorul sau cu siguranta are legatura cu spiritualitatea. Astfel, intalirea nu putea fi mai magica.
Inainte de toate, am trecut si pe acasa. Nepotica Iris invata cuvinte noi. Am observat ca-i place sa joace. Da. Nu sa se joace. Ci sa joace :)). La cei doar 2 ani si 2 luni. S-a lovit usor la genunchi incercad sa se urce in pat si, s-a aruncat cu fatuca in perna, cu mainile sub ea si se prefacea ca plange pentru a atrage atentie. Mama ei stia ce-i cu ea insa pe mine m-a prins in jocul ei imediat. I-am oferit atentia meritata si i-am dat nana patului :)).
 |
| Iris mirosind prosopul parfumat |
 |
| Ii place sa faca poze |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
