Flori, tennis si spiritualitate

     Jurnalul ista incepe sa se indeparteze tot mai mult de ceea ce ar trebui sa insemne jurnalul unui filmaker - plin de proiecte de film si idei cinematografice. Acum zambesc in timp ce scriu asta. Si zambesc pentru ca stiu ca are sa vina momentul in care are sa se intample sa ma aflu in desfasurarea unui proiect, poate chiar lungmetraj, sa scriu despre cinema si teorie de cinema. Ca are sa fie viitorul apropiat sau indepartat... who knows. Pasiunea mea pentru cinema e aceasi. In fiecare zi lupt pentru idee, in fiecare zi lupt pentru scenariu la care lucrez, in fiecare zi iau decizii noi pentru scenariu la care lucrez. In fiecare zi lucrez. Ca abandonez o idee in favoarea alteia, ma fura peisajul si in interior mi se aprind mici beculete filosofice... totul face parte din progres. Poate ca daca nu se intampla ca in fiecare zi sa traiesc altceva, viitorul ar putea arata non-cinematografic. Sau poate ca indiferent ce fac... am sa ajung in acelasi loc.

Momentan sunt plin de recunostinta pentru oamenii pe care i-am cunoscut, locurile pe care le vad, viata pe care o simt si o traiesc. Am 26 de ani si vreau sa incerc cat de multe chestii noi pot. Asa ca incep:

     Cand ajungi in hipermarketuri cu un scop precis... poti sa uiti de scop. Iti dai seama ca ai atatea de cumparat ca in final, ajuns acasa, desfaci plasele si-ti dai seama ca fix ceea vroiai sa cumperi... nu ai cumparat. Eu am vrut sa cumpar o minge de tennis de camp deoarece am decoperit ca al meu coleg de apartament are rachete si e lafel de pasionat de joc ca si mine.  Mi-am cumparat multe alte chestii dar numai mingea nu am luat-o.
     Sunt bucuros ca am tinut totusi cont de o dorinta mai veche si anume... sa plantez flori si am achizitionat doua pliculete de seminte, una bucata ghiveci (buget mic :-s) si un saculet de pamant care are sa-mi permita sa mai plantez ceva seminte daca constat ca bugetul are sa-mi mai permita sa cumparar pliculete. Gata sa iasa in bataia razelor de soare Craite - minunate :) si coloratele Carciumarese. Pentru ca sunt novice intrale plantatului... am ceva emotii. Dar sunt foarte bucuros ca pe biroul de lucru, mici seminte dragalase au sa nasca minunate flori. Procesul nu-i asa dificil ce-i drept - avut grija cu lumina si udatul.Pentru ca biroul meu se afla pe balcon, nu-mi fac griji cu lumina.

Ghiveciul cu craite

Am trecut azi si pe la biblioteca. Acolo are loc un eveniment foarte drag mie. "Scoala altfel". Tot elevul prezent la evenimentele desfasurate cu aceasta ocazie, in tot Bucurestiul. Felicitari organizatorilor. :) La biblioteca, un american, cu ambitie pentru a invata limba romana, coordona un grup de elevi intru buna desfasurare a micilor jocuri de grup. Jocurile erau preluate din manualul de exercitii pentru actori dar perfecte pentru ideea de coordonare in echipa si comunicare.

Tipul cu floarea pe cap :) e liderul.

  
     In drum spre hipermarket, mi-am dat seama ca cea mai usoara cale de a ajunge acolo e sa iau un troleu. Ratb. Insa, imi uitasem cardul de calator acasa. Asa ca m-am uitat in stanga si-n dreapta si am obervat un tanar pe care il puteam aborda. L-am rugat sa ma ajute sa incarc o calatorie pe cardul sau sa-mi pot valida prezenta in Ratb. Tanarul insa s-a oferit politicos sa-mi achite o calatorie din contul sau. Foarte frumos. Pana a venit troleul am cautat sa nu-l plictisesc, recunoscator fiind. Daca primesti ceva, ofera inapoi inzecit. Si cred ca mi-a reusit deoarece la despartire, tanarul si-a pastrat zambetul incarcat de energie pozitiva... pana departe. S-a intampat ca al sau proiect scolar pentru biologie sa nu aiba calitatea ceruta de profesoara lui. Cand l-am intalnit eu, se indrepta spre casa pentru a incerca o varianta mult mai calitativa a referatului despre animalele pe cale de disparitie. Aruncand o privire pe proiect mi-am dat seama ca nu se pot gasi pe internet referate la o calitate atat de indoielnica deci nu-l luase de pe net. Pentru a-mi arata insa atitudinea respingatoare pentru astfel de actiuni, l-am intrebat printre ochelari, cu un ton usor asupru daca l-a copiat. Acesta a negat sincer. :) I-am vorbit despre faptul ca si-a ales un subiect foarte bun. Masina soseste si ne urcam. Ne asezam pe scaune, fata-n fata. Deja il captasem intru totul si cand taceam pentru cateva momente pentru a-mi aranja sirul de idei in cap, acesta venea cu o intrebare care sa ma faca sa aleg cu usurinta continuarea discursului. Printre picaturi am aflat ca este pasionat de desen si ca merge spre stil realist cu conceptul. A luat si cursuri. Atunci... mi-am dat seama cum il puteam ajuta si cum ma puteam achita eu. Referatul nu avea nicio imagine. Inainte de a-i vorbi despre modul in care isi putea imbunatatii lucrarea, i-am tinut un mic discurs; (asa cum obisnuiesc). "Faci ceea ce trebuie cand iubesti ceea ce faci si ajungi sa iubesti ceea ce faci atunci cand dai ce-i mai bun din interiorul tau. Ajungi sa dai ce-i mai bun cand reusesti sa te conectezi cu ceea ce-ti place, cand intelegi ceea ce-ti ofera placere. Tu ai o pasiune pentru desen. Foloseste-te de aceasta pasiune. Uite, aici, unde scrii despre tigrii bengalezi, lasi un spatiu, printezi si apoi desenezi tu, cu creionul, in stilul tau... un tigru bengalez." Entuziasmul baiatului ii se putea citi in licarul ochilor. Si-a cerut scuze pentru felul in care arata proiectul sau. Eram uimit. Nu ma asteptam la asta. Am vrut sa-i spun "nu e vina ta" dar m-am oprit si am cazut pe ganduri, indreptandu-mi privirea in alta directie, bajbaind ceva doar pentru mine deoarece nu stiam ce sa-i spun care sa merite cu adevarat spus. El ma privea recunoscator, zambind. Ca sa evit in a ma duce spre tot felul de teorii filosofice, asa cum adesea fac eu cand vorbesc despre dragoste si placerea de a lucra, idei ce l-ar fi putut face sa ma compare cu vreun profesor de-al lui deraiat si care mai rau, l-ar fi putut plictisi, si pentru ca nu stiam cat timp mai am sa-l mai invat ceva, am scos din ghiozdan cartea pe care o citesc acum. "Despre dragoste si alti demoni" - Gabriel Garcia Marquez (unul din autorii mei favoriti).  In timp ce scoteam cartea si cautam pagina monstra care, in viziunea mea, ar fi trebuit sa-l faca sa-si doreasca s-o citeasca, ii vorbeam despre carte si autor. Apoi a citit. I-a placut. Mi-a zis ca de curand si-a gasit placerea pentru lectura si ca, tot de curand, a inceput sa se uite si la filme. I l-am recomandat pe Inarritu deoarece, in opinia mea, realismul sau ii destul de magic.

Baiatul nu numai ca a dovedit umanitate de inalt grad, dar interiorul sau cu siguranta are legatura cu spiritualitatea. Astfel, intalirea nu putea fi mai magica.

     Inainte de toate, am trecut si pe acasa. Nepotica Iris invata cuvinte noi. Am observat ca-i place sa joace. Da. Nu sa se joace. Ci sa joace :)). La cei doar 2 ani si 2 luni. S-a lovit usor la genunchi incercad sa se urce in pat si, s-a aruncat cu fatuca in perna, cu mainile sub ea si se prefacea ca plange pentru a atrage atentie. Mama ei stia ce-i cu ea insa pe mine m-a prins in jocul ei imediat. I-am oferit atentia meritata si i-am dat nana patului :)). 

Iris mirosind prosopul parfumat

Ii place sa faca poze

Sunt plin de recunostinta fata de Dumnezeu pentru aceste momente!