Contact

Contact
Alexandru Zepciuc
ilustra.films@yahoo.com
!This blog is using cookies !




Jurnalul proiectelor Decizie, After School, Piscu - Glasul Frumosului.

joi, 12 septembrie 2013

disparitie...

Mi se demonstreaza a nu stiu cata oara ca deciziile interioare nu sunt ale mele de luat. Ce inseamna mai exact aceste decizii interioare? Au legatura cu a manca oua in loc de cartofi? A bea bere in loc de vin? Nu. Au legatura cu viata. Cu felul in care aceasta doreste sa se desfasoare. Cu legile pe care Dumnezeu doreste sa le etaleze. Suntem cu totii, chit ca vrem sau nu sa recunoastem, niste pioni pe imensa tabla de sah care se numeste Pamant. Unii sunt regi, altii nebuni, altii...regine. Regine care pot sa faca si sa se miste in orice directie doresc ele. Evident, si pentru ele se aplica aceasi lege. Poate chiar ma drastic aplicata legea. Pentru ca cineva care are libertatea sa faca ce doreste e defapt tinut intr-o cusca. Asa cum bine preciza bunul meu amic E., in cautarile sale dupa idei de scenariu - libertatea ca o cusca. Si o cusca e ceea ce avem cu totii in jurul nostru; din carne sau caramizi, din beton sau aer, din principii sau dorinte, din pofte sau eliberari. Aceasta este cusca. O poate nega cineva? Se poate elibera cineva? Eliberarea prinde forme undeva departe in timp, intr-o Gradina. Da. Atat de departe suntem de eliberare. Absolut toti. Sau poate ca suntem mai aproape de eliberare ca niciodata. Unii dintre noi, crestini fiind, isi doresc cu pasiune aceasta apropiere. Pentru ca se vad atat de pregatiti pentru aceasta Gradina. Atat de pregatiti. La cum am vazut eu lucrurile, din ce am vazut eu caractere pana acum, nimeni nu arata pregatit. Absolut nimeni. Daca portile acestei Gradini s-ar deschide in urmatoarea ora s-ar intampla un lucru din doua. Ori ar ramane goala pentru ca nimeni nu e pregatit pentru Gradina ori Dumnezeu s-ar conecta direct cu felul acestui pamant de a fi (nimic la locul lui, totul o abramburela, intregul o nebunie)si aceasta Gradina ar deveni, mai mult sau mai putin, al doilea Pamant. Sa recunoastem, nimeni nu poate dintr-o data, traind in in cel mai ostil loc posibil, cum pare sa fie aceasta lume, sa se lepede de toate acele trasaturi necurate, micute, dar necurate, care plasate in mici forme de actiuni fata de apropiati sa erupa in groaznice atitudini. O da. N-as dori sa ma aflu intr-o astfel de gradina. Da. Sufletul primeste alt trup. O alta casa - dar sufletul ramane acelasi.
     Este clar ca nu ne ramane altceva de facut decat sa fim, din punct de vedere al caracterului spiritual, ceea ce Gradina are nevoie. Cine stie, poate ca intradevar, o persoana are sa merite sa intre acolo. Si unde e o persoana, cu siguranta ca mai exista si altele. Multe altele.
     Aceasta gradina pentru mine exista deja in interiorul meu. E populata cu tot pamantul, fiecare om prezent aici, asa si acolo, cu ale sale calitati si fecte. Cu ale sale dorinte si principii. Fiecare cu bucata lui de Gradina conform dorintelor sale de trai. Conform felului sau in care simte ca e bine sa traiasca. Unul cu caruta dupa el cutreierand pe ici, pe colo, altul cu al sau cort, altul cu a sa casa in miscare, altul in cutia lui de chibrituri, undeva intr-un bloc dintr-un cartier linistit unde se simte fericit, altul in casa lui de la curte unde se simte lafel de fericit. Toti la locul lor, fiecare in a sa lume, asa cum simte ca se poate dezvolta spiritual, conform alor sale dorinte interioare. Astfel, nimeni nu mai locuieste in custi. Nimeni nu mai e mort. Toti sunt vii.
     Da. Totul are legatura cu acest a fi multumiti cu ceea ce avem. Sensul de mers al omenirii - a fi fericit cu cine esti si ceea ce esti. Si totusi se produce o ruptura, o incoerenta - cu criminalul cum ramane? Si el are voie sa se simta fericit cu cine este? Exact. Cam paici e ipocrizia acestei lumi. Cam pe la acest nivel. Saracul... poate ca el isi doreste sa fie impuscat si lumea il arunca intr-o celula unde, dupa 15-20 de ani care i s-au parut cat 5 ani, e aruncat inapoi in lume si incepe iar sa omoare. Hotul lafel. Toti acesti oameni fac ceea ce fac dintr-o simpla dorinta de a disparea. O frustrare interioara pe care nici ei nu au forta s-o exprime in cuvinte, dar actiunile lor o spun. Si el, individul, o va nega. El va nega totul. Instinctul de om, acest instinct mizerabil de a ramane in viata cand nu mai ai nicio legatura cu viata. Absolut niciuna. Aceasta hotie. Minciuna mai mare ca oricare planeta din univers. Viata inseamna spiritualitate. Nu o ai...