Sunt cercetat
Sub acoperire!
E tatăl meu,
E amicul meu,
Colegii de job,
Toți îs implicați.
Văd zîmbete
Transformate!
Bunătate falsă.
Colegialitatea,
Nici n-a fost!
Sunt cercetat
Și rămîn eu,
Zîmbind,
Bucurîndu-mă!
Iubind!
Înțeleg procedura,
Observ mișcările,
Ochi ascunși
Peste tot...
Ochi murdari
De carioci bătrîne,
Mulți ochi...
Sunt cercetat
Acuzat, s-adune
Ciorchinele crimelor,
Acuzelor, cît mai multe,
Cît mai murdare.
Vor să scoată la vedere
Ceea ce nu e!
Sunt cercetat
Din naștere acuzat
Că exist!
Frica sa fiu!
Frică să simt.
Sunt cercetat
Pentru ce nu sunt,
Ca să cred că sunt.
N-am să fac asta!
Am să spun...
Dacă sunt ceea
Ce credeti că sunt
NU mă cercetați,
Tăiați-mi o mînă,
Un picior, în cap
Împușcați-mă!
Dacă nu, cercetați-mă
Curat!
Nu mă murdăriți
Fără să fiu murdar!
Cercetați-mă
Pînă la bătrîneți!
Fără frică...
Sunt cercetat
Și simt asta...
Secundă de secundă!
Dreptatea...
Vorbește,
Împacă,
Rezolvă,
Corectează,
Achită
Echitabil!
Iar eu... cred
În ea! Cred în
Dreptate!
Așa ca... îs aici
Ochi murdari,
De carioci
Bătrîne!
Sunt aici!
Sunt aici,
Cu dragostea mea,
Pentru viată,
Pentru dreptate,
Pentru acuzator,
Prieteni, colegi,
Părinți, copii,
Viață, Dumnezeu.
Voi, dușmani
De-o viață!
Frici inventate,
Gînduri demonice!
Suflet înger,
Suflet curat
Sunt purtat!
E un rîu știut
Călătoria-i alta.
Cercetat din naștere
Acum e pe bune!
Sunt cercetat și
Există o celulă a mea,
Precum acest trup - Din totdeauna!
Contact
Contact
Alexandru Zepciuc
ilustra.films@yahoo.com
!This blog is using cookies !
sâmbătă, 23 august 2014
vineri, 15 august 2014
Randament
Am privit de foarte multe ori acest aspect. Acest ceva care înconjoară totul - randamentul.
Pentru mine, este cel mai important aspect pe care-l iau în calcul atunci cand întreprind orice: fie că e vorba de o idee, un mic text, un scenariu sau proiecte mai mari cum is filmele, apoi jobul sau plantatul semințelor, o carte citită - pentru mine totul înseamnă randament.
Dar nu a fost niciodată vorba doar despre mine - sunt toți acesti oameni din jurul nostru care au nevoie de îndrumare, ajutor. Toți au nevoie să îmi înțeleagă mesajul, idea, să se înțeleagă pe ei însisi. Nucleul acestui tot este randamentul. Nu perfecțiunea dar randamentul.
În inceperea proiectelor mele de film priveam adesea spre oameni și prima mea întrebare avea legatura cu modul în care să-i ajut în a da randament. Și aveam omeni implicați în proiect, oameni care nu mai călcaseră niciodată pe un platou de filmare. Aveam să-i pregatesc teoretic, psihologic si filosofic pentru ceea ce urma sa vină. Avem un plan dar planul era mereu schimbat in functie de persoana de se afla in fața mea și mai mult decît atat, de starea pe care o aveam, stare influențată atmosferă, relația de exista acolo pe loc între mine si viitorul colaborator.
Erau clipe frumoase deoarece oamenii pe care-i alegeam pentru întalnire întru pregătire cinematografica erau citiți inca din prima secunda petrecut cu el/ea la telefon astfel că la întîlnire, din punctul meu de vedere, relația de prietenie era deja avansată, urmînd ca cea profesională să fie construită pe teorie de team building discursional unde atitudinea pozitivă, înțelegerea reciprocă, psihologică au reprezentat baza.
Dar cum reusim să construim randament în cei din jurul nostru pînă la urmă? Cum îi putem ajuta să ajungă în stadiu de randament? Am să studiez aici situatia dintr-un magazin hipermarket, să zicem, îmbinînd marketingul cu team buildingul. Dacă magazinul se axează pe dorințele clientului departamentul de marketing există pentru a sublinia acest aspect și a-l aduce în atenția clientului. Dacă cel mai important aspect privind activitatea departamentului de marketing este acela de a sublinia importanța clientului pentru companie și a scoate în evidentă asta, pentru departamentul central, direcțiunea, activitatea cea mai importantă e aceea de a ajuta intreg staful întru a-și direcționa atenția spre necesitatațile clientului. Dacă acest aspect este indeplinit atunci rezultatul se numește unul cu randament. Ceea ce face dificila poziția de director este modalitatea de a ajunge la randament. Atat el cat si staful său. Degeaba scrie mare pe afis la intrarea în magazin >atenția noastră ești tu< dacă angajatul care se ocupă de curătenie trece pe langă bătrînica de are nevoie de ajutor ca pe lîngă stîlp. Acesta se numește non-randamentul directorului cît și al angajatului.
Randamentul este oxigenul unei companii. El trebuie respirat de absolut toți cei existenți. Fără atmosfera propice, nu poate exista oxigen. Deci, un alt aspect important întru existența randamentului este atmosfera. Mîncătoria este rugina atmosferei deci al randamentului. Unde oamenii nu se simt bine să lucreze, acolo nu există randament. Randamentul este simulat iar treaba merge cumva de la sine și nu întru progres, acela care reusește să acopere greșelile. Pentru că există greșeli. Ele se fac inevitabil. Iar acestea au nevoie să dispară pe atît de repede pe cît au apărut, și nu prin a le băga sub preș, dar prin a le repara prin acest progres provocat de randamentul continuu si susținut. Atmosfera este esențială. Ea e construită de toti cei implicați și un singur element, doar un singur element poate provoca o reactie in lanț ce poate ajunge foarte greu de stapanit.
Așa că treaba directorului nu e aceea de a da tascuri sau a verifica dacă acestea-s îndeplinite însă e aceea, foarte dificilă, de a construi atmosfera propice. Oamenii fac ceea ce trebuie atunci cînd se simt bine și nu atunci cînd sunt obligați sau mai rău, forțați.
Și cum cinemaul înseamnă atmosferă, oxigenul acestuia rămîne... artă prin randament spiritual.
Pentru mine, este cel mai important aspect pe care-l iau în calcul atunci cand întreprind orice: fie că e vorba de o idee, un mic text, un scenariu sau proiecte mai mari cum is filmele, apoi jobul sau plantatul semințelor, o carte citită - pentru mine totul înseamnă randament.
Dar nu a fost niciodată vorba doar despre mine - sunt toți acesti oameni din jurul nostru care au nevoie de îndrumare, ajutor. Toți au nevoie să îmi înțeleagă mesajul, idea, să se înțeleagă pe ei însisi. Nucleul acestui tot este randamentul. Nu perfecțiunea dar randamentul.
În inceperea proiectelor mele de film priveam adesea spre oameni și prima mea întrebare avea legatura cu modul în care să-i ajut în a da randament. Și aveam omeni implicați în proiect, oameni care nu mai călcaseră niciodată pe un platou de filmare. Aveam să-i pregatesc teoretic, psihologic si filosofic pentru ceea ce urma sa vină. Avem un plan dar planul era mereu schimbat in functie de persoana de se afla in fața mea și mai mult decît atat, de starea pe care o aveam, stare influențată atmosferă, relația de exista acolo pe loc între mine si viitorul colaborator.
Erau clipe frumoase deoarece oamenii pe care-i alegeam pentru întalnire întru pregătire cinematografica erau citiți inca din prima secunda petrecut cu el/ea la telefon astfel că la întîlnire, din punctul meu de vedere, relația de prietenie era deja avansată, urmînd ca cea profesională să fie construită pe teorie de team building discursional unde atitudinea pozitivă, înțelegerea reciprocă, psihologică au reprezentat baza.
Dar cum reusim să construim randament în cei din jurul nostru pînă la urmă? Cum îi putem ajuta să ajungă în stadiu de randament? Am să studiez aici situatia dintr-un magazin hipermarket, să zicem, îmbinînd marketingul cu team buildingul. Dacă magazinul se axează pe dorințele clientului departamentul de marketing există pentru a sublinia acest aspect și a-l aduce în atenția clientului. Dacă cel mai important aspect privind activitatea departamentului de marketing este acela de a sublinia importanța clientului pentru companie și a scoate în evidentă asta, pentru departamentul central, direcțiunea, activitatea cea mai importantă e aceea de a ajuta intreg staful întru a-și direcționa atenția spre necesitatațile clientului. Dacă acest aspect este indeplinit atunci rezultatul se numește unul cu randament. Ceea ce face dificila poziția de director este modalitatea de a ajunge la randament. Atat el cat si staful său. Degeaba scrie mare pe afis la intrarea în magazin >atenția noastră ești tu< dacă angajatul care se ocupă de curătenie trece pe langă bătrînica de are nevoie de ajutor ca pe lîngă stîlp. Acesta se numește non-randamentul directorului cît și al angajatului.
Randamentul este oxigenul unei companii. El trebuie respirat de absolut toți cei existenți. Fără atmosfera propice, nu poate exista oxigen. Deci, un alt aspect important întru existența randamentului este atmosfera. Mîncătoria este rugina atmosferei deci al randamentului. Unde oamenii nu se simt bine să lucreze, acolo nu există randament. Randamentul este simulat iar treaba merge cumva de la sine și nu întru progres, acela care reusește să acopere greșelile. Pentru că există greșeli. Ele se fac inevitabil. Iar acestea au nevoie să dispară pe atît de repede pe cît au apărut, și nu prin a le băga sub preș, dar prin a le repara prin acest progres provocat de randamentul continuu si susținut. Atmosfera este esențială. Ea e construită de toti cei implicați și un singur element, doar un singur element poate provoca o reactie in lanț ce poate ajunge foarte greu de stapanit.
Așa că treaba directorului nu e aceea de a da tascuri sau a verifica dacă acestea-s îndeplinite însă e aceea, foarte dificilă, de a construi atmosfera propice. Oamenii fac ceea ce trebuie atunci cînd se simt bine și nu atunci cînd sunt obligați sau mai rău, forțați.
Și cum cinemaul înseamnă atmosferă, oxigenul acestuia rămîne... artă prin randament spiritual.
joi, 14 august 2014
Tu ești premiul meu
Tu ești premiul meu
Pînă iau locul întîi!
Tu ești calea mea,
Mulțumesc pentru ea!
Ești zîmbetul pe care-l înțeleg,
Țin mai mult la tine decît ții tu la mine.
Mă chemi mereu în suferință,
Pentru că răsărit-i ca apusul!
Dar vreau să mă iubești
Dacă merit această lampă!
După ce iau locul întîi,
Tu rămîi trofeul meu!
Pînă iau locul întîi!
Tu ești calea mea,
Mulțumesc pentru ea!
Ești zîmbetul pe care-l înțeleg,
Țin mai mult la tine decît ții tu la mine.
Mă chemi mereu în suferință,
Pentru că răsărit-i ca apusul!
Dar vreau să mă iubești
Dacă merit această lampă!
După ce iau locul întîi,
Tu rămîi trofeul meu!
![]() |
| Suceava |
marți, 12 august 2014
The biggest chance Decision ever had!
Since 2010 when i wrote the script, i continuously tried to find ways for the project to come alive and there were many opportunities but no one as big as this one.
What the movie needs from you is a simple vote: its easy and simple. All you have to do is to fill up two boxes and to click twice. That's all. :) The site where the competition is held is The Muzic Bed and here is where you can see the page: http://tmb.fm/1q3Wgay
You can also listen some music that match the mood of the project. The melodies are down on the page.
The movie will be shot in black and white and it will be 15 minutes long. We will film it in Transilvania.
Thank you for your atention!
What the movie needs from you is a simple vote: its easy and simple. All you have to do is to fill up two boxes and to click twice. That's all. :) The site where the competition is held is The Muzic Bed and here is where you can see the page: http://tmb.fm/1q3Wgay
You can also listen some music that match the mood of the project. The melodies are down on the page.
The movie will be shot in black and white and it will be 15 minutes long. We will film it in Transilvania.
Thank you for your atention!
joi, 31 iulie 2014
Trezire sociala
In plină dezvoltare prin trezire socială... îmi dau seama că, în cazul meu, trezirea socială a început mai tîrzior nițel. Dar a început....
Cred că e nevoie să explic ce înteleg eu prin trezire socială. Ni s-a spus de atîtea ori cînd eram mai mici "nu sta pînă tîrziu", "întoarce-te acasă la ora n", "ai grijă cum te porți". Unii dintre noi avem în instinct acest power mood parental și anume.. facem aceste lucruri fără să ni le ceară cineva. Venim acasă cînd trebuie, nu înjurăm, ne comportăm exemplar pe oriunde mergem (atît cît intră în sfera noastră de percepere și întelegere a ceea ce înseamnă exemplar pentru că ceea ce se întîmplă din motive neîntemeiate și anume... ceea ce se întîmplă de la sine fără ca noi să conștientizăm... se întîmplă pur si simplu). Toate is la pachet. Facem ceea ce trebuie. Și mai sunt cei care ascultă de aceste sfaturi sau porunci (depinde de parinți) pur si simplu. Intre cei care ascultă și cei care fac lucrurile din instinct se poate observa o diferență clară. E ca și cu credința; smerit e cel care nu face lucrurile pentru că nu le face si smerit nu e cel care nu le face pentru că așa i se spune. Dasta luptă pentru smerenie e atît de aprigă; cînd caștigi lupta, pur si simplu nu mai faci ceea ce nu trebuie nu pentru că ți se cere (ori ești amenințat cu iadul ori etc) dar pur si simplu nu le faci. Asa e și aici. Diferența e deci semnificativă. Dar, chiar si cei care "ascultă" de parinți, din instinct, am să-i numesc Alfa, ajung la un moment dat sa faca ceea ce nu-i mai defineste pe ei ca ceea ce sunt - puri. Si nu e de dat vina pe societate, anturaj sau educatie. Vine un moment in care tanarul spune - acum sunt eu cel care are de invatat de responsabilitatea pe care mi-o atribui singur pentru ceea ce ma arat fata de societate. Adica de aici incepe sa isi asume riscuri gandind in timp ce acela care gandea (adica asculta)- Am sa-l numesc Omega, de timpuriu ajunge sa faca lucrurile fara sa le mai gandeasca. Diferenta dintre acestia doi din urma este iar mare si observabila. Alfa,(care incepe sa-si asume riscuri gandite [construite de intuitie si subconstient]) inca pastreaza caracterul de valoare, inca e acolo dar experimenteaza, se joaca, incearca sa se inteleaga pe cand Omega (care face pur si simplu actiunile)... se afla pe margine de prapastie fara ca macar sa stie ca e acolo. De indata ce folosesc termenul "risc", si anume cel care-si asuma riscul gandit, se poate afla si el, bineinteles, pe margine prapastioasa. Insa riscul este cu mult mai mic. Omega insa poarta eticheta la gat si poate fi observat cu foarte multa usurinta. Si de aici pot concluziona definitia trezirii sociale; momentul de constientizare a unei actiuni savarsita in preajma unui om sau grup de oameni, analizata in subconstient ca find zona sigura de manifestare. Trezirea sociala pentru tanarul Alfa inseamna descoperire (de sine), intelegere (de sine) si acceptare de sine. Pentru acesta, trezirea sociala se realizeaza in trepte si se poate intinde pe o perioada foarte mare de timp ce poate dura chiar si o viata intreaga. Pentru Alfa, trezirea sociala aduce intelegerea individului in societate, perceprea acestuia, pozitionare de sine la persoana a doua (punere in unghi subiectiv fata de persoana de langa [prieten/a, amic/a, familie]), vizualizarea luptei cu sine a individului si intelegerea anvergurii luptei (motiv pentru care ajunge sa nu mai critice, si accepta, acorda intelegere, etc. Toate acestea sunt realizate in trepte. Ordinea este aleatorie, in functie de experientele prin care trece individul. Alfa nu se multumeste cu putin si doreste sa fie exemplu, in primul rand fata de el insusi si apoi fata de societate. Dar, este clar, Alfa ajunge si el in stagiu de "a face lucruri fara sa le gandeasca" din cand in cand iar Omega, lafel, ajunge si el din cand in cand in zona de trezire sociala, atat de rar incat el insusi nu are habar ce se intampla cu el iar in societate... nici nu se simte ca Omega a trecut, in mini vizita, prin zona de trezire sociala. Omega, aparent, arata condamnat pe vecie. Din fericire, nu este asa. Cum spuneam, trezirea poate parcurge o intindere foarte mare de timp in viata individului dar poate sa si inceapa tarziu in viata - 40, 50, 60 de ani. Trezirea sociala in cazul lui Omega, aparand mai tarziu, mintea, datorita experientei spirituale totusi acumulate, in subconstient, arata o dezvoltare mult mai puternica si fructuoasa de parca nu a pierdut nimic in tot acest timp cand defapt... a pierdut destul de mult; Omega ajunge in preajma celor ca el iar asta spune tot. Deci, in tot acest timp a pierdut intelegere, compasiune, dovotament etc. Evident, trezirea este importanta si binevenita la orice varsta. In cazul tanarului Alfa, totul se arata clar, ii este usor sa accepte si sa inteleaga situatiile iar oamenii is toti prieteni, de is cunoscuti sau necunoscuti. Alfa priveste optimist. Asculta si se afla in armonie cu sine. Iubeste zona de trezire sociala pe cand Omega priveste a disconfort spre aceasta, o poate chiar nega si ura - in cazuri extreme.
Trezirea sociala are legatura cu oamenii. Cum ii privim si cum ne comportam fata de ei. Ii respectam pe toti? Ne respectam pe noi respectandu-i pe ceilalti? In trezire sociala, in mare parte, facem ceea ce trebuie din instinct. In trezire sociala... o ultima treapta este accea de a iubi neconditionat tot ce se afla in jurul tau. Trezirea sociala te aduce in punctul in care... iti traiesti viata cu adevarat. Trezirea sociala (pentru cei care o inteleg)nu se incheie niciodata. Poti invata etape din viata ta, sa urci trepte... dar scara merge spre infinit! Cel aflat in trezire sociala isi va putea permite sa zambeasca, sa se joace, etc... stiind ca el ramane in stare de adevar. Nu se va minti pe el si nici persoana de se afla langa el! Pentru Alfa... dragostea e totul! Dumnezeu ii lumineaza calea!
Cred că e nevoie să explic ce înteleg eu prin trezire socială. Ni s-a spus de atîtea ori cînd eram mai mici "nu sta pînă tîrziu", "întoarce-te acasă la ora n", "ai grijă cum te porți". Unii dintre noi avem în instinct acest power mood parental și anume.. facem aceste lucruri fără să ni le ceară cineva. Venim acasă cînd trebuie, nu înjurăm, ne comportăm exemplar pe oriunde mergem (atît cît intră în sfera noastră de percepere și întelegere a ceea ce înseamnă exemplar pentru că ceea ce se întîmplă din motive neîntemeiate și anume... ceea ce se întîmplă de la sine fără ca noi să conștientizăm... se întîmplă pur si simplu). Toate is la pachet. Facem ceea ce trebuie. Și mai sunt cei care ascultă de aceste sfaturi sau porunci (depinde de parinți) pur si simplu. Intre cei care ascultă și cei care fac lucrurile din instinct se poate observa o diferență clară. E ca și cu credința; smerit e cel care nu face lucrurile pentru că nu le face si smerit nu e cel care nu le face pentru că așa i se spune. Dasta luptă pentru smerenie e atît de aprigă; cînd caștigi lupta, pur si simplu nu mai faci ceea ce nu trebuie nu pentru că ți se cere (ori ești amenințat cu iadul ori etc) dar pur si simplu nu le faci. Asa e și aici. Diferența e deci semnificativă. Dar, chiar si cei care "ascultă" de parinți, din instinct, am să-i numesc Alfa, ajung la un moment dat sa faca ceea ce nu-i mai defineste pe ei ca ceea ce sunt - puri. Si nu e de dat vina pe societate, anturaj sau educatie. Vine un moment in care tanarul spune - acum sunt eu cel care are de invatat de responsabilitatea pe care mi-o atribui singur pentru ceea ce ma arat fata de societate. Adica de aici incepe sa isi asume riscuri gandind in timp ce acela care gandea (adica asculta)- Am sa-l numesc Omega, de timpuriu ajunge sa faca lucrurile fara sa le mai gandeasca. Diferenta dintre acestia doi din urma este iar mare si observabila. Alfa,(care incepe sa-si asume riscuri gandite [construite de intuitie si subconstient]) inca pastreaza caracterul de valoare, inca e acolo dar experimenteaza, se joaca, incearca sa se inteleaga pe cand Omega (care face pur si simplu actiunile)... se afla pe margine de prapastie fara ca macar sa stie ca e acolo. De indata ce folosesc termenul "risc", si anume cel care-si asuma riscul gandit, se poate afla si el, bineinteles, pe margine prapastioasa. Insa riscul este cu mult mai mic. Omega insa poarta eticheta la gat si poate fi observat cu foarte multa usurinta. Si de aici pot concluziona definitia trezirii sociale; momentul de constientizare a unei actiuni savarsita in preajma unui om sau grup de oameni, analizata in subconstient ca find zona sigura de manifestare. Trezirea sociala pentru tanarul Alfa inseamna descoperire (de sine), intelegere (de sine) si acceptare de sine. Pentru acesta, trezirea sociala se realizeaza in trepte si se poate intinde pe o perioada foarte mare de timp ce poate dura chiar si o viata intreaga. Pentru Alfa, trezirea sociala aduce intelegerea individului in societate, perceprea acestuia, pozitionare de sine la persoana a doua (punere in unghi subiectiv fata de persoana de langa [prieten/a, amic/a, familie]), vizualizarea luptei cu sine a individului si intelegerea anvergurii luptei (motiv pentru care ajunge sa nu mai critice, si accepta, acorda intelegere, etc. Toate acestea sunt realizate in trepte. Ordinea este aleatorie, in functie de experientele prin care trece individul. Alfa nu se multumeste cu putin si doreste sa fie exemplu, in primul rand fata de el insusi si apoi fata de societate. Dar, este clar, Alfa ajunge si el in stagiu de "a face lucruri fara sa le gandeasca" din cand in cand iar Omega, lafel, ajunge si el din cand in cand in zona de trezire sociala, atat de rar incat el insusi nu are habar ce se intampla cu el iar in societate... nici nu se simte ca Omega a trecut, in mini vizita, prin zona de trezire sociala. Omega, aparent, arata condamnat pe vecie. Din fericire, nu este asa. Cum spuneam, trezirea poate parcurge o intindere foarte mare de timp in viata individului dar poate sa si inceapa tarziu in viata - 40, 50, 60 de ani. Trezirea sociala in cazul lui Omega, aparand mai tarziu, mintea, datorita experientei spirituale totusi acumulate, in subconstient, arata o dezvoltare mult mai puternica si fructuoasa de parca nu a pierdut nimic in tot acest timp cand defapt... a pierdut destul de mult; Omega ajunge in preajma celor ca el iar asta spune tot. Deci, in tot acest timp a pierdut intelegere, compasiune, dovotament etc. Evident, trezirea este importanta si binevenita la orice varsta. In cazul tanarului Alfa, totul se arata clar, ii este usor sa accepte si sa inteleaga situatiile iar oamenii is toti prieteni, de is cunoscuti sau necunoscuti. Alfa priveste optimist. Asculta si se afla in armonie cu sine. Iubeste zona de trezire sociala pe cand Omega priveste a disconfort spre aceasta, o poate chiar nega si ura - in cazuri extreme.
Trezirea sociala are legatura cu oamenii. Cum ii privim si cum ne comportam fata de ei. Ii respectam pe toti? Ne respectam pe noi respectandu-i pe ceilalti? In trezire sociala, in mare parte, facem ceea ce trebuie din instinct. In trezire sociala... o ultima treapta este accea de a iubi neconditionat tot ce se afla in jurul tau. Trezirea sociala te aduce in punctul in care... iti traiesti viata cu adevarat. Trezirea sociala (pentru cei care o inteleg)nu se incheie niciodata. Poti invata etape din viata ta, sa urci trepte... dar scara merge spre infinit! Cel aflat in trezire sociala isi va putea permite sa zambeasca, sa se joace, etc... stiind ca el ramane in stare de adevar. Nu se va minti pe el si nici persoana de se afla langa el! Pentru Alfa... dragostea e totul! Dumnezeu ii lumineaza calea!
Exista un om
Pentru fiecare dintre noi
Exista-un om care
Serpuieste tot ceea ce suntem!
Intra-n case, si vorbeste cu vecinii,
Merge la al nostru magazin,
Si ajunge chiar si-acolo unde muncim.
Sa-l iubim chiar si pe el!!
Ce anume face viata
Transformare spre descoperirere
Daca nu acela care face rau
Crezand ca face bine!
Diversificare spirituala,
Sufletu-i pus la-ncercare!
Oare putem cu adevarat iubi
Sau ne prefacem zi de zi
Ca intradevar...
Viata e ceea ce traim!
Sa-l lasam sa spuna lucruri,
Sa le inventeze-n coltul gurii,
Caci intradevar, la final,
Numai dupa foarte mult timp...
Adevaru-i va iesi in cale!
Sa-l iubim! Sa-l iubim!
Si sa-i multumim! -
Chiar si el este sincer cu sine,
Este el! Dar nu stie a trai
In adevaratul adevar!
Sa-l lasam sa fie...
Sa-l iubim!
Caci doar dragostea-i leac
Pentru orice are suflare!
Exista un om Tata Ceresc!
Iti multumesc ca el exista,
Stiu ca totu-i doar in voaia ta!
Si nimic nu-i-ntamplator!
marți, 29 iulie 2014
Oare cum?
Cum sa-ti demonstrez
Dragostea mea...
Cand te afli la o asa distanta?
E oare suficienta starea vremii...
Cand in interiorul meu
E mereu senin?
Sunt suficiente rugaciunile mele,
Oh, si El stie clar ce simt!
Cum sa-L fac sa iti sopteasca?
Si esti ceea ce-mi doresc, gandind acum
Ca versul ista-i un cliseu! Oare cum
Transform ceea ce-avem... in ceva original?
Oare cum, daca-s tot doar dragoste,
Sa-ntelegi ca te ador... adevarul
Sa ramai, omul cu adevarat de esti?
Cand te bagi in pat,
Zambetul sa-l ai pe chip,
Oare cum?
Dragostea mea...
Cand te afli la o asa distanta?
E oare suficienta starea vremii...
Cand in interiorul meu
E mereu senin?
Sunt suficiente rugaciunile mele,
Oh, si El stie clar ce simt!
Cum sa-L fac sa iti sopteasca?
Si esti ceea ce-mi doresc, gandind acum
Ca versul ista-i un cliseu! Oare cum
Transform ceea ce-avem... in ceva original?
Oare cum, daca-s tot doar dragoste,
Sa-ntelegi ca te ador... adevarul
Sa ramai, omul cu adevarat de esti?
Cand te bagi in pat,
Zambetul sa-l ai pe chip,
Oare cum?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






