Iti ascult melodia!
sâmbătă, 26 iulie 2014
marți, 22 iulie 2014
Poezia jobului
Din cele 160 de ore lucrate pe luna
Ma aflu tot pe pamant,
Cu o chirie de plata
Si vise spulberate.
Cele 1920 de ore lucrate pe an,
Si tot ajung la acea secunda,
De ma face sa-mi doresc
Mai mult ca oricand jobul de-l am.
Si Doamne, is 28.800 de secunde
Intr-o zi de lucru. Si caut cu tot
Ce am sa nu existe aceasta secunda,
Cea in care eu gresesc...
Ce relatie intre artist si jobul sau,
O minune la final de zi
Cand totul e in ordine si nimic
Nu e gresit! O zilnica minune...
Apoi e fericirea pe care o aduce munca,
Cea munca de binecuvanteaza,
Care te zdrobeste si te intoarce spre tine
Cel care iubeste munca.
Si e depresia, momentul de irealizare,
Ca visul si drumul tau
Is tot mai departe de tine...
Ca si cum nici nu au fost.
Si visul asteapta,
Iar tu odata cu el...
Aceasta rasplata
A timpului lafel.
Ma aflu tot pe pamant,
Cu o chirie de plata
Si vise spulberate.
Cele 1920 de ore lucrate pe an,
Si tot ajung la acea secunda,
De ma face sa-mi doresc
Mai mult ca oricand jobul de-l am.
Si Doamne, is 28.800 de secunde
Intr-o zi de lucru. Si caut cu tot
Ce am sa nu existe aceasta secunda,
Cea in care eu gresesc...
Ce relatie intre artist si jobul sau,
O minune la final de zi
Cand totul e in ordine si nimic
Nu e gresit! O zilnica minune...
Apoi e fericirea pe care o aduce munca,
Cea munca de binecuvanteaza,
Care te zdrobeste si te intoarce spre tine
Cel care iubeste munca.
Si e depresia, momentul de irealizare,
Ca visul si drumul tau
Is tot mai departe de tine...
Ca si cum nici nu au fost.
Si visul asteapta,
Iar tu odata cu el...
Aceasta rasplata
A timpului lafel.
 |
| © Ionut Caras |
joi, 17 iulie 2014
Simt, te simt
Te simt oriunde esti
Si oriunde sunt.
Te vad chiar daca nu ma vezi
Si inteleg ce te sperie.
Si zimbesc
Pentru ca si eu am acelasi frici;
Iti este frica sa nu ma strici,
Pentru ca ai un suflet pur, curat.
Iti este frica sa nu mint
Si tu mai faci asta fara sa vrei,
Iti este frica sa pierzi
Oh... ce sentiment. Dar
Cateodata, esecul inseamna
A castiga!
Si intelegi, deci simti,
Ca e vorba doar despre a simti.
Apoi, daca eu te simt
Si tu ma simti
Atunci
Nu ai de ce sa-ti fie frica.
...te simt!
Si oriunde sunt.
Te vad chiar daca nu ma vezi
Si inteleg ce te sperie.
Si zimbesc
Pentru ca si eu am acelasi frici;
Iti este frica sa nu ma strici,
Pentru ca ai un suflet pur, curat.
Iti este frica sa nu mint
Si tu mai faci asta fara sa vrei,
Iti este frica sa pierzi
Oh... ce sentiment. Dar
Cateodata, esecul inseamna
A castiga!
Si intelegi, deci simti,
Ca e vorba doar despre a simti.
Apoi, daca eu te simt
Si tu ma simti
Atunci
Nu ai de ce sa-ti fie frica.
...te simt!
marți, 15 iulie 2014
Metafora spirituala
In drum spre casa, intr-o discutie filosofica pe care Stefan (prietenul Anitei, sora mea) a binevoit s-o poarte cu mine, am gasit un termen interesant pentru acelasi "totul se intampla cu un motiv" - metafora spirituala. La ce se refera exact? La acelasi totul e intampla cu un motiv, bineinteles dar traditia spune ca daca descoperi un termen inseamna ca aceasta noua forma de intelegere, acest nou unghi are ceva mai mult de spus decat o face vechea formula. Da, corect. E mai scurta exprimarea. :)
Venim pe pamant cu un bagaj spiritual. Avem un tasc comun si unul personal, doar al nostru. Tascul comun, il stim cam toti - sa iubim si sa fim iubiti. Tascul personal - eh, aici e aici.
Am fost vrajit dintotdeauna de acest ceva pe care-l patim toti undeva in jurul varstei de 11 - 15 ani; pierderea puritatii. Evident ca mi-am pus intrebarea normala, necesara si importanta: de ce? Am reusit cu timpul sa vin cu ceva raspunsuri dar deloc multumitoare. Nu si acum. Analizand termenul de metafora spirituala, coreland ideea cu ideea de Tasc Personal pe care-l primim la debarcarea pe acesta planeta, am putut extrage un posibil foarte adevarat raspuns pentru acest "De ce?" Tascult personal pe care-l primim este considerat extrem de important. In functie de el... intreaga noastra viata se contureaza, de la nastere pana in ultima secunda. Datorita lui, traim difereite intamplari inca de la nastere... si care ne pot urmarii pana in ultima secunda, daca nu acordam atentie interiorului nostru, spiritualitatii (unde, in final, daca atentia chiar a fost indreptata in alta parte, acest Tasc nerezolvat ne poate aduce in punct de reincarnare) - unii se nasc in Africa, unde nivelul de saracie e mare, altii se nasc intr-o familie de tigani, altii intr-o familie unde unul din parinti e alchoolic sau presedinte. Tot ceea ce ni se intampla are legatura cu acest tasc personal. Si e foarte dificil de descoperit si apoi inteles. Acest lucru face pentru majoritatea dintre noi foarte dificila viata. Din cauza acestui tasc pe care refuzam sa-l descoperim ajungem sa simtim criza de la 30, 40 sau 50 de ani. Viata incearca sa traga din cand in cand semnale de alarma.
Un suflet armonios are sa-i fie usor observe, sa inteleaga sa mearga spre intelegere, spre lumina. Iar armonia se poate castiga. Acesta e motivul pentru care religia (biserica in genere) ajunge sa fie atat de criticata. Nu reuseste sa-i trimita pe oameni spre adevarata spiritualitate intru corecta directionare a sufletelor spre Rai. Vreau sa spun ca Dumnezeu este dragoste si nu ca el uraste (ceva) sau ca, mai rau, e gelos. Nu! E ca si cum am spune, "daca El uraste inseamna ca oricine poate sa urasca sau sa fie gelos, cu un motiv" si spun NU! Niciun suflet nu are voie sa urasca sau sa simta gelozie. Aceasta nu e calea spre armonie! Iar biserica/religia promoveaza aceste pacate. Aici se afla buba. Nu ai nevoie sa urasti. Punct. Nu este nevoie sa fii gelos sau sa urasti indiferent care e motivul. Cu dragoste poti orice! Schimbi orice! Ajuti totul! Sunt multe de zis despre aceasta zona insa ma abat de la subiect...
Si deci... cum reusim sa vedem acest Tasc personal? Aici se complica lucrurile. Ista e motivul pentru care termenul de metafora spirituala ajunge sa fie greu de inteles; in spatele unei intamplari, actiuni venita din partea unui apropiat, se afla un inteles spiritual. O idee de care interiorul nostru se poate agata pentru a mai face un pas inainte intru descoperirea Tasclui Personal. Poate sa fie doar o mica, farama din intreg, ca idee, dar care odata observat, in timp, prin alte mici actiuni si intamplari, sa intelegem mai departe spre descoperirea Tascului Principal. Cam dificil sa stai cu ochii-n patru non-stop nu-i asa? E nevoie! :)
Intorcandu-ma la momentul pierderii puritatii. Pentru mine, spiritual vorbind, este momentul Prim, extrem de important din viata spirituala dar foarte putin inteles, chiar cercetat daca nu chiar ignorat. Acesta este startul bataliei. De aici incepe lupta. Aici e startul. In acest punct. Aici ti se spune "de aici ai nevoie sa tii ochii deschisi cat poti de mult si sa privesti atat catre trecut cat si catre viitor intru descoperirea Tascului". Si pot fi, inca odata, un cumul de mini Tascuri spre Tascul cel mare sau unul singur si important. Dar el este. De aici... esti aruncat in lupta fara sa-ti dai seama macar de faptul ca se intampla asta. De aici... lupti sa fii al dragostei sau... al pierderii, pentru ca da, sunt unii care lupta pentru a fi a-i pierderii. De aici, nu conteaza cine esti (mandru, timid, straight, gay, bi, democrat, liberal, fiu de presedinte, alb, negru, cu chi albastri etc), de aici conteaza sa fii al dragostei si sa tii ochii deschisi. Pentru ca totul de aici, tot ce vine in calea ta... totul are legatura cu descoperirea Tascului. De ce te afli aici. Iar motivul nu e niciodata negativ. Tascul are legatura cu ceea ce ai tu de adus ca si contributie la cresterea ta spirituala. Poate e nevoie sa invati sa ierti, poate e nevoie sa nu mai propovaduiesti ura, poate ca e nevoie sa accepti cine esti, sau sa spui da casatoriilor intre acelasi sexe pentru ca tocmai ai aflat ca si fiul tau este gay, poate ca ai nevoie sa accepti (ca si pocait) ca a dona sange este important, deoarece copilul tau tocmai a avut un accident si are nevoie sa sange. Iar lista e infinita. Acestea au nevoie sa fie descoperite, intelese si rezolvate. Aceste Tascuri ne vor aduce zambetul pe patul de moarte si vor deschide calea spre lumina sau...
Cred ca este clar ca din momentul pierderii puritatii... tine de noi, prin El, s-o recastigam. Metafora spirituala ne va urmarii mereu. Ca un clopotel, va suna din departare, ne va intampina dur cateodata, brutal, dar sunetul are sa ne spuna ca e vorba de dragoste pe care ai nevoie s-o aprinzi in interiorul tau pentru a te apropia de puritate si eventual... a o pastra pentru totdeauna acolo!
Venim pe pamant cu un bagaj spiritual. Avem un tasc comun si unul personal, doar al nostru. Tascul comun, il stim cam toti - sa iubim si sa fim iubiti. Tascul personal - eh, aici e aici.
Am fost vrajit dintotdeauna de acest ceva pe care-l patim toti undeva in jurul varstei de 11 - 15 ani; pierderea puritatii. Evident ca mi-am pus intrebarea normala, necesara si importanta: de ce? Am reusit cu timpul sa vin cu ceva raspunsuri dar deloc multumitoare. Nu si acum. Analizand termenul de metafora spirituala, coreland ideea cu ideea de Tasc Personal pe care-l primim la debarcarea pe acesta planeta, am putut extrage un posibil foarte adevarat raspuns pentru acest "De ce?" Tascult personal pe care-l primim este considerat extrem de important. In functie de el... intreaga noastra viata se contureaza, de la nastere pana in ultima secunda. Datorita lui, traim difereite intamplari inca de la nastere... si care ne pot urmarii pana in ultima secunda, daca nu acordam atentie interiorului nostru, spiritualitatii (unde, in final, daca atentia chiar a fost indreptata in alta parte, acest Tasc nerezolvat ne poate aduce in punct de reincarnare) - unii se nasc in Africa, unde nivelul de saracie e mare, altii se nasc intr-o familie de tigani, altii intr-o familie unde unul din parinti e alchoolic sau presedinte. Tot ceea ce ni se intampla are legatura cu acest tasc personal. Si e foarte dificil de descoperit si apoi inteles. Acest lucru face pentru majoritatea dintre noi foarte dificila viata. Din cauza acestui tasc pe care refuzam sa-l descoperim ajungem sa simtim criza de la 30, 40 sau 50 de ani. Viata incearca sa traga din cand in cand semnale de alarma.
Un suflet armonios are sa-i fie usor observe, sa inteleaga sa mearga spre intelegere, spre lumina. Iar armonia se poate castiga. Acesta e motivul pentru care religia (biserica in genere) ajunge sa fie atat de criticata. Nu reuseste sa-i trimita pe oameni spre adevarata spiritualitate intru corecta directionare a sufletelor spre Rai. Vreau sa spun ca Dumnezeu este dragoste si nu ca el uraste (ceva) sau ca, mai rau, e gelos. Nu! E ca si cum am spune, "daca El uraste inseamna ca oricine poate sa urasca sau sa fie gelos, cu un motiv" si spun NU! Niciun suflet nu are voie sa urasca sau sa simta gelozie. Aceasta nu e calea spre armonie! Iar biserica/religia promoveaza aceste pacate. Aici se afla buba. Nu ai nevoie sa urasti. Punct. Nu este nevoie sa fii gelos sau sa urasti indiferent care e motivul. Cu dragoste poti orice! Schimbi orice! Ajuti totul! Sunt multe de zis despre aceasta zona insa ma abat de la subiect...
Si deci... cum reusim sa vedem acest Tasc personal? Aici se complica lucrurile. Ista e motivul pentru care termenul de metafora spirituala ajunge sa fie greu de inteles; in spatele unei intamplari, actiuni venita din partea unui apropiat, se afla un inteles spiritual. O idee de care interiorul nostru se poate agata pentru a mai face un pas inainte intru descoperirea Tasclui Personal. Poate sa fie doar o mica, farama din intreg, ca idee, dar care odata observat, in timp, prin alte mici actiuni si intamplari, sa intelegem mai departe spre descoperirea Tascului Principal. Cam dificil sa stai cu ochii-n patru non-stop nu-i asa? E nevoie! :)
Intorcandu-ma la momentul pierderii puritatii. Pentru mine, spiritual vorbind, este momentul Prim, extrem de important din viata spirituala dar foarte putin inteles, chiar cercetat daca nu chiar ignorat. Acesta este startul bataliei. De aici incepe lupta. Aici e startul. In acest punct. Aici ti se spune "de aici ai nevoie sa tii ochii deschisi cat poti de mult si sa privesti atat catre trecut cat si catre viitor intru descoperirea Tascului". Si pot fi, inca odata, un cumul de mini Tascuri spre Tascul cel mare sau unul singur si important. Dar el este. De aici... esti aruncat in lupta fara sa-ti dai seama macar de faptul ca se intampla asta. De aici... lupti sa fii al dragostei sau... al pierderii, pentru ca da, sunt unii care lupta pentru a fi a-i pierderii. De aici, nu conteaza cine esti (mandru, timid, straight, gay, bi, democrat, liberal, fiu de presedinte, alb, negru, cu chi albastri etc), de aici conteaza sa fii al dragostei si sa tii ochii deschisi. Pentru ca totul de aici, tot ce vine in calea ta... totul are legatura cu descoperirea Tascului. De ce te afli aici. Iar motivul nu e niciodata negativ. Tascul are legatura cu ceea ce ai tu de adus ca si contributie la cresterea ta spirituala. Poate e nevoie sa invati sa ierti, poate e nevoie sa nu mai propovaduiesti ura, poate ca e nevoie sa accepti cine esti, sau sa spui da casatoriilor intre acelasi sexe pentru ca tocmai ai aflat ca si fiul tau este gay, poate ca ai nevoie sa accepti (ca si pocait) ca a dona sange este important, deoarece copilul tau tocmai a avut un accident si are nevoie sa sange. Iar lista e infinita. Acestea au nevoie sa fie descoperite, intelese si rezolvate. Aceste Tascuri ne vor aduce zambetul pe patul de moarte si vor deschide calea spre lumina sau...
Cred ca este clar ca din momentul pierderii puritatii... tine de noi, prin El, s-o recastigam. Metafora spirituala ne va urmarii mereu. Ca un clopotel, va suna din departare, ne va intampina dur cateodata, brutal, dar sunetul are sa ne spuna ca e vorba de dragoste pe care ai nevoie s-o aprinzi in interiorul tau pentru a te apropia de puritate si eventual... a o pastra pentru totdeauna acolo!
duminică, 13 iulie 2014
Daca
Daca iti este frica,
Te rog sa-ti aduci aminte
De dragoste!
Daca nu stii ce e dragostea
Te rog sa privesti furnicile.
Sau soarele...
Daca natura ta o vezi minciuna
Te rog sa deschizi fereastra
Spre ale tale vise...
Daca ale tale vise nu exista
Te rog sa privesti copiii -
Ai sa le descoperi! Rand pe rand...
Daca nu iubesti copiii
Te rog asculta melodia Domnului
El este tot un Copil!
Daca
Ai sa intelegi ca
Defapt ma iubesti
Eu am sa fiu tot aici
Si
Am sa
Ma sperii, nu!
Te iubesc mai mult
Vad natura ta adevarata,
Cred in visele tale!
Vad copilul de esti si...
Ma rog pentru noi!
Te rog sa-ti aduci aminte
De dragoste!
Daca nu stii ce e dragostea
Te rog sa privesti furnicile.
Sau soarele...
Daca natura ta o vezi minciuna
Te rog sa deschizi fereastra
Spre ale tale vise...
Daca ale tale vise nu exista
Te rog sa privesti copiii -
Ai sa le descoperi! Rand pe rand...
Daca nu iubesti copiii
Te rog asculta melodia Domnului
El este tot un Copil!
Daca
Ai sa intelegi ca
Defapt ma iubesti
Eu am sa fiu tot aici
Si
Am sa
Ma sperii, nu!
Te iubesc mai mult
Vad natura ta adevarata,
Cred in visele tale!
Vad copilul de esti si...
Ma rog pentru noi!
joi, 10 iulie 2014
Daca eu sunt...
Daca eu sunt demonul,
De ce vad ingeri fara aripi
Fara aura...
Si ma intristez?
Toata aceasta materie care se crede spirit,
O lupta continua a urei,
A improscarii cu noroi.
Multe suflete pierdude...
De ce iubesc adevarul
Si cred in dragoste?
De ce ma face sa plang apusul?
De ce nu pot sa urasc?
Daca eu sunt...
Toti acesti oameni
Care ma admira
Ce sunt?
Se crede atat de mult
In ura. In dragostea
Ca fiind ura...
Iar ma eu intreb ce sunt...
Ce sunt... daca eu sunt?
Mai pot sa fiu ceea ce simt?
Mai pot sa fiu ceea ce plang?
Mai pot salva pe cineva?
Si ce inseamna a mea salvare
Daca eu sunt...?
Ce inseamna toata lumea a
Manifestarii urei?
Daca eu sunt,
Atunci acesta e mesajul
Secret al minciunii si
Prefacatoriei? Al derutei?
Daca eu nu stiu
Ca sunt...
Ce mai sunt
Fiind...?
Oare vad ce vad
Pentru ca asta imi este
Dat sa vad
Ca sa vad ce sunt?
Nu cred in lupta dintre bine si rau
Si atunci asta ma face demon?
Pentru ca el cauta lumina
Cand n-ar trebui s-o urmeze?
Defapt, nu cred in rau!
Daca eu sunt...
Atunci ce sunt ingerii
Care urasc si fac pe demonii?
E ca pamantul in univers.
Nu are nord si nici sud.
Nimic nu are un sens si totul
Se imbina cu totul.
Binele face rau cu mandrie
Crezand ca il anihileaza
Si se bucura ca...
Macar a incercat!
Binele a preluat prefacatoria
Toata... si munciuna de la rau...
Cu dorinta de a-l anihila.
Dar lupta cu arma infrangerii?
Iar raul a preluat din bine,
Adevar si dragoste?
Luptand si el a nimic
Pentru esec?
Unde mergem?
De ce luptam?
De ce uram?
Ce iubim?
Daca eu sunt...
Atunci El ne-a lasat
Sa luptam in intuneric
Fara sa stim cine ce e
Pentru ca unii ingeri-mi par demoni
Iar demonii nu exista!
Si atunci daca eu sunt...
Atunci ce sunt?
De ce vad ingeri fara aripi
Fara aura...
Si ma intristez?
Toata aceasta materie care se crede spirit,
O lupta continua a urei,
A improscarii cu noroi.
Multe suflete pierdude...
De ce iubesc adevarul
Si cred in dragoste?
De ce ma face sa plang apusul?
De ce nu pot sa urasc?
Daca eu sunt...
Toti acesti oameni
Care ma admira
Ce sunt?
Se crede atat de mult
In ura. In dragostea
Ca fiind ura...
Iar ma eu intreb ce sunt...
Ce sunt... daca eu sunt?
Mai pot sa fiu ceea ce simt?
Mai pot sa fiu ceea ce plang?
Mai pot salva pe cineva?
Si ce inseamna a mea salvare
Daca eu sunt...?
Ce inseamna toata lumea a
Manifestarii urei?
Daca eu sunt,
Atunci acesta e mesajul
Secret al minciunii si
Prefacatoriei? Al derutei?
Daca eu nu stiu
Ca sunt...
Ce mai sunt
Fiind...?
Oare vad ce vad
Pentru ca asta imi este
Dat sa vad
Ca sa vad ce sunt?
Nu cred in lupta dintre bine si rau
Si atunci asta ma face demon?
Pentru ca el cauta lumina
Cand n-ar trebui s-o urmeze?
Defapt, nu cred in rau!
Daca eu sunt...
Atunci ce sunt ingerii
Care urasc si fac pe demonii?
E ca pamantul in univers.
Nu are nord si nici sud.
Nimic nu are un sens si totul
Se imbina cu totul.
Binele face rau cu mandrie
Crezand ca il anihileaza
Si se bucura ca...
Macar a incercat!
Binele a preluat prefacatoria
Toata... si munciuna de la rau...
Cu dorinta de a-l anihila.
Dar lupta cu arma infrangerii?
Iar raul a preluat din bine,
Adevar si dragoste?
Luptand si el a nimic
Pentru esec?
Unde mergem?
De ce luptam?
De ce uram?
Ce iubim?
Daca eu sunt...
Atunci El ne-a lasat
Sa luptam in intuneric
Fara sa stim cine ce e
Pentru ca unii ingeri-mi par demoni
Iar demonii nu exista!
Si atunci daca eu sunt...
Atunci ce sunt?
sâmbătă, 5 iulie 2014
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
