Ma aflu tot pe pamant,
Cu o chirie de plata
Si vise spulberate.
Cele 1920 de ore lucrate pe an,
Si tot ajung la acea secunda,
De ma face sa-mi doresc
Mai mult ca oricand jobul de-l am.
Si Doamne, is 28.800 de secunde
Intr-o zi de lucru. Si caut cu tot
Ce am sa nu existe aceasta secunda,
Cea in care eu gresesc...
Ce relatie intre artist si jobul sau,
O minune la final de zi
Cand totul e in ordine si nimic
Nu e gresit! O zilnica minune...
Apoi e fericirea pe care o aduce munca,
Cea munca de binecuvanteaza,
Care te zdrobeste si te intoarce spre tine
Cel care iubeste munca.
Si e depresia, momentul de irealizare,
Ca visul si drumul tau
Is tot mai departe de tine...
Ca si cum nici nu au fost.
Si visul asteapta,
Iar tu odata cu el...
Aceasta rasplata
A timpului lafel.
 |
| © Ionut Caras |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu