Aflandu-ma la spital pentru controlul de rutina, am fost nevoit sa astept. Ca tot omul. Asa ca am pus citatul lui Debbie Millman in aplicare si anume faptul de a fi ocupat este o decizie, nu-ti gasesti timpul pentru a face lucruri dar ti-l faci tu si m-am pus sa citesc. ("Aventurile lui Miguel Littin, clandestin in Chile", Garcia Marquez, carte in care m-am bucurat sa aflu informatii noi despre poetul Pablo Neruda, al carui jurnal l-am citit) Ceea ce s-a intamplat a fost ca un nene, care astepta si el lafel ca mine, ma tot privea. Banuiesc ca incerca sa intre in vorba cu mine insa se pare ca nu-si prea gasea cuvintele. Dupa ce mi-am facut norma cu cititul in timpul unui act de asteptare, mi-am deschis manunchiul de foi ca sa notez idei despre scenariu. Cand am inceput sa scriu, tipul deja nu ma mai slabea din priviri. M-am uitat doar o data in directia lui si el continua chiar si atunci sa ma priveasca. Sincer, imi era greu sa incep o conversatie cu el deoarece observasem ce fel de om era si din instinct am avut o reactie conservatoare. Abia mai tarziu, am aflat adevarul intreg cu privire la persoana de era. (...) Atunci... doamna doctor pe care o cunosc foarte bine si pe care o iubesc a trecut pe langa noi si a facut o referire (catre amandoi) cu privire la lumina slaba de pe hol, referire care se pare ar fi avut mai multa legatura cu mine asa ca m-am grabit sa-i raspund ca este ok lumina si asa era. I-a raspuns si barbatul cu bunavointa. Abia acum, domnul, timid, se hotareste sa-mi vorbeasca...
"Banuiesc ca s-a referit la tine, ca tu scrii, ca eu... nu am asa multa nevoie" la care eu i-am raspuns, ca sa nu dau impresia de om cu arfe ca vai de mine, iaca, intradevar eu scriu si de mine, eu, cel care scrie, este vorba desi logic vorbind, intradevar, la mine s-a referit i-am spus ca de lumina buna are nevoie orice om, pentru ochi deoare, lumina poate face diferenta dintre o zi obositoare chiar daca ai zacut toata ziua sau una neobositoare, in care ai muncit suficient timp. Iar el m-a aprobat si, dupa cateva momente, usor sfios, ma intreba "student?" la care eu am vrut sa-i raspund taios cu "da" pentru ca vroiam sa ma lase in pace deoarece tocmai ma simteam plouat de un val nou de idei pentru scenariu dar n-am putut sa-l mint si i-am spus "ah, nu, filmaker independent" la care el a dat din cap si a zis "frumos, si... sa inteleg ca lucrezi la proiect, despre ce e vorba" si atat mi-a fost. Am inceput sa trancanesc ca daca incep... incep. Insa omul m-a ascultat cu buna vointa desi trancaneala mea imi parea si mie la un moment dat, mult prea incalcita si am inceput sa-mi pun eu probleme deca, aflat in fata comisiei de pitchuit, aceasta ar putea intelege despre ce e vorba cu adevarat in film. Salvarea barbatului a fost... ziua lui de nastere.
Doamna doctor a observat in fisa domnului ca azi a fost ziua lui de nastere si a iesit pe hol ca sa-i spuna la multi ani... si acela a fost semnul divin pentru mine cum ca ar fi cazul sa ma opresc. I-am spus si eu la multi ani, cu simpatie iar domnul mi-a multumit, l-am intrebat de varsta si am aflat ca e cu 10 ani mai mare ca mine, a fost cu zece ani mai mare ca mine pana azi. Acum e cu 11 ani mai mare. L-am intrebat daca e casatorit si daca are copii si mi-a zis ca da si i-am zis ca eu nu ma vad intr-o astfel de postura. De fapt, atat de departe vad de mine casatoria ca nici macar intr-o relatie nu reusesc sa ma vad ( nu i-am spus ca imi este extrem de greu sa pot dormi cu cineva in pat, adica, nu pot dormi deloc, ca ar fi fost cu adevarat ciudat) iar omul mi-a explicat cu bunavointa ca aceasta este viata, mersul lucrurilor, atunci, cand s-a casatorit el avea 21 de ani, ii era mult mai usor sa spuna da pentru insuratoare pentru ca "asa erau vremurile. Trebuia sa te insori. Dar stai linistit ca nici eu nu ma simteam pregatit. Asta e. Vroba aia, nevasta inseamna totul pentru tine la un moment dat. Unui prieten poti sa-i spui de o suferinta, de una alta, dar pana intr-un punct. La nevasta te duci si-i spui, ma doare asta, aici, ce zici, ce crezi ca pot sa iau, imi faci o frectie?... e altceva. Cateodata te mai apuca si-ti vine sa-ti dai palme ca te-ai insurat da', asta e. Sunt si lucruri bune si lucruri frumoase. Trecem prin ele, ca deh", imi zice zambind. Eu il aprob. Apoi el continua intr-un lung sir de intamplari si istorioare din viata lui pentru care m-am bucurat ca doamna doctor a iesit pe hol sa ne intrebe de lumina...
Am aflat, printre multe altele, ca omul a fost si bodygoard de familie pentru care a facut cursuri, si-a luat atestate si tot tacamul. Iar una dintre familiile de care a trebuit sa aiba grija, ma rog, membrul pretios al unuei familii de care a trebuit sa aiba grija a fost chiar fiul unui "politician extrem de guraliv, de la noi din parlament, nu-ti dau nume ca banuiesc ca-ti dai seama despre cine e vorba, ca... e guraliv, nu e profesionist sa-i dau numele" si cum politica nu ma intereseaza, vroiam sa spun pas la a afla cine e persoana dar pentru ca tocmai vazusem un posibil subiect de cinema in acest a avea grija de fiul unui politician, l-am ascultat incercand sa gasesc o fereastra prin care sa intru sa pot afla despre cine e vorba. Tipul a continua sa-mi spuna despre fiu detalii semnificative; cum sarea pe geam de la ore, sa mearga cu baietii, in liceul Caragiale, pe unde fuma, ce cumpara... "iti dai seama ca nici sa tip la el nu putem dar nici sa-l gulu gulu, la urma urmei, imi era frica, tipul smecher rau, baiat de bani gata, putea sa aiba un microfon sau ceva si ma facea de nu mai stiam pe unde sa scot camasa. Eh, dar a fost si frumos. Adica, se putea discuta cu omul in anumite situatii si il faceam sa stea la ore cateodata." .M-am oferit sa vin cu un nume, random, in ideea ca poate as fi nimerit insa el a negat numele si a zis "nu vreau sa dau nume pentru ca, nu e profesionist... dar, guraliv, hai ca e usor..." iar eu m-am facut si mai nedumerit pentru ca vroiam sa aflu numele iar el a facut o pauza si cu greu si in soapta, rapid... a spus despre cine e vorba. Aici chiar nu pot sa scriu despre cine e vorba. Dar intradevar, s-au legat lucrurile si am zambit revelator si... intradevar, ai nevoie de atastat sa ai grija de un asemenea om.
Apoi a continuat sa-mi vorbeasca: aflasem deja ca omul era tigan dar nu tigan, tigan cu provenienta nemteasca. Iaca, prestigiul, daca exista, se propaga chiar si in locurile ostile pentru ca am observat la acest om calitati pe care le gasesti cu greu la anumiti oameni si... iata ca m-am aflat in postura de a privi iar departe, spre orizont doar ca de data asta, mi-a fost greu; sunt in cautare de talente mereu. Fie ca e vorba de oameni care gasesc placere in a duce un fir de ici acolo pe platoul de filmare ori ca afla dragoste in a privi prin aparatul de inregistrat 24 de poze pe secunde, acesti oameni pot face diferenta dintre un film foarte bun sau... . Iar cand am aflat ca fiul lui canta la pian, unul din intrumentele mele favorite, nu m-am putut abtine sa nu aflu mai multe. E inscris la liceul de muzica (acolo unde mi-am facut veacul inceputurilor mele cinematografice, acum 9 ani), si ca absolut orice instrument, si nu numai, prinde pe maini, prin ele poate sa scoata cele mai frumoase sunete. Evident ca acestea erau vorbele unui tata despre fiul lui pentru mine si da, baiatul are doar 15 ani, si chiar daca este nevoit, impotriva vointei lui, sa cante manele din cand in cand la nu stiu ce eveniment petrecaret si in special pentru ca nu-i plac manelele (desi, este muzica pentru anumiti oameni, si poate sa ajunga, am credinta, si... fortandu-ma sa privesc obiectv, poate fi vorba si de muzica) pentru mine, faptul ca se fereste de manele este o calitate atunci cand vrei sa privesti spre luminita muzicala de la capatul intrumentului... m-am oferit sa-i dau o sansa baiatului si sa-l contactez pentru o posibila colaborare privind un posibil film cinematografic. Si daca o sa gasesc apa in desert atunci binecuvantarile lui Dumnezeu ajung intradevar in orice colt al lumii si-n orice colt de suflet aflat in cautare de frumos, dragoste fata de oameni si... de ce nu, talente!
 |
| Laureat al premiului Nobel pentru Literatura in 1971 |
