Contact

Contact
Alexandru Zepciuc
ilustra.films@yahoo.com
!This blog is using cookies !




Jurnalul proiectelor Decizie, After School, Piscu - Glasul Frumosului.

miercuri, 9 aprilie 2014

Flori, tennis si spiritualitate

     Jurnalul ista incepe sa se indeparteze tot mai mult de ceea ce ar trebui sa insemne jurnalul unui filmaker - plin de proiecte de film si idei cinematografice. Acum zambesc in timp ce scriu asta. Si zambesc pentru ca stiu ca are sa vina momentul in care are sa se intample sa ma aflu in desfasurarea unui proiect, poate chiar lungmetraj, sa scriu despre cinema si teorie de cinema. Ca are sa fie viitorul apropiat sau indepartat... who knows. Pasiunea mea pentru cinema e aceasi. In fiecare zi lupt pentru idee, in fiecare zi lupt pentru scenariu la care lucrez, in fiecare zi iau decizii noi pentru scenariu la care lucrez. In fiecare zi lucrez. Ca abandonez o idee in favoarea alteia, ma fura peisajul si in interior mi se aprind mici beculete filosofice... totul face parte din progres. Poate ca daca nu se intampla ca in fiecare zi sa traiesc altceva, viitorul ar putea arata non-cinematografic. Sau poate ca indiferent ce fac... am sa ajung in acelasi loc.

Momentan sunt plin de recunostinta pentru oamenii pe care i-am cunoscut, locurile pe care le vad, viata pe care o simt si o traiesc. Am 26 de ani si vreau sa incerc cat de multe chestii noi pot. Asa ca incep:

     Cand ajungi in hipermarketuri cu un scop precis... poti sa uiti de scop. Iti dai seama ca ai atatea de cumparat ca in final, ajuns acasa, desfaci plasele si-ti dai seama ca fix ceea vroiai sa cumperi... nu ai cumparat. Eu am vrut sa cumpar o minge de tennis de camp deoarece am decoperit ca al meu coleg de apartament are rachete si e lafel de pasionat de joc ca si mine.  Mi-am cumparat multe alte chestii dar numai mingea nu am luat-o.
     Sunt bucuros ca am tinut totusi cont de o dorinta mai veche si anume... sa plantez flori si am achizitionat doua pliculete de seminte, una bucata ghiveci (buget mic :-s) si un saculet de pamant care are sa-mi permita sa mai plantez ceva seminte daca constat ca bugetul are sa-mi mai permita sa cumparar pliculete. Gata sa iasa in bataia razelor de soare Craite - minunate :) si coloratele Carciumarese. Pentru ca sunt novice intrale plantatului... am ceva emotii. Dar sunt foarte bucuros ca pe biroul de lucru, mici seminte dragalase au sa nasca minunate flori. Procesul nu-i asa dificil ce-i drept - avut grija cu lumina si udatul.Pentru ca biroul meu se afla pe balcon, nu-mi fac griji cu lumina.
Ghiveciul cu craite

Am trecut azi si pe la biblioteca. Acolo are loc un eveniment foarte drag mie. "Scoala altfel". Tot elevul prezent la evenimentele desfasurate cu aceasta ocazie, in tot Bucurestiul. Felicitari organizatorilor. :) La biblioteca, un american, cu ambitie pentru a invata limba romana, coordona un grup de elevi intru buna desfasurare a micilor jocuri de grup. Jocurile erau preluate din manualul de exercitii pentru actori dar perfecte pentru ideea de coordonare in echipa si comunicare.

Tipul cu floarea sub cap, drept palarie :P e liderul
Tipul cu floarea pe cap :) e liderul.
  
     In drum spre hipermarket, mi-am dat seama ca cea mai usoara cale de a ajunge acolo e sa iau un troleu. Ratb. Insa, imi uitasem cardul de calator acasa. Asa ca m-am uitat in stanga si-n dreapta si am obervat un tanar pe care il puteam aborda. L-am rugat sa ma ajute sa incarc o calatorie pe cardul sau sa-mi pot valida prezenta in Ratb. Tanarul insa s-a oferit politicos sa-mi achite o calatorie din contul sau. Foarte frumos. Pana a venit troleul am cautat sa nu-l plictisesc, recunoscator fiind. Daca primesti ceva, ofera inapoi inzecit. Si cred ca mi-a reusit deoarece la despartire, tanarul si-a pastrat zambetul incarcat de energie pozitiva... pana departe. S-a intampat ca al sau proiect scolar pentru biologie sa nu aiba calitatea ceruta de profesoara lui. Cand l-am intalnit eu, se indrepta spre casa pentru a incerca o varianta mult mai calitativa a referatului despre animalele pe cale de disparitie. Aruncand o privire pe proiect mi-am dat seama ca nu se pot gasi pe internet referate la o calitate atat de indoielnica deci nu-l luase de pe net. Pentru a-mi arata insa atitudinea respingatoare pentru astfel de actiuni, l-am intrebat printre ochelari, cu un ton usor asupru daca l-a copiat. Acesta a negat sincer. :) I-am vorbit despre faptul ca si-a ales un subiect foarte bun. Masina soseste si ne urcam. Ne asezam pe scaune, fata-n fata. Deja il captasem intru totul si cand taceam pentru cateva momente pentru a-mi aranja sirul de idei in cap, acesta venea cu o intrebare care sa ma faca sa aleg cu usurinta continuarea discursului. Printre picaturi am aflat ca este pasionat de desen si ca merge spre stil realist cu conceptul. A luat si cursuri. Atunci... mi-am dat seama cum il puteam ajuta si cum ma puteam achita eu. Referatul nu avea nicio imagine. Inainte de a-i vorbi despre modul in care isi putea imbunatatii lucrarea, i-am tinut un mic discurs; (asa cum obisnuiesc). "Faci ceea ce trebuie cand iubesti ceea ce faci si ajungi sa iubesti ceea ce faci atunci cand dai ce-i mai bun din interiorul tau. Ajungi sa dai ce-i mai bun cand reusesti sa te conectezi cu ceea ce-ti place, cand intelegi ceea ce-ti ofera placere. Tu ai o pasiune pentru desen. Foloseste-te de aceasta pasiune. Uite, aici, unde scrii despre tigrii bengalezi, lasi un spatiu, printezi si apoi desenezi tu, cu creionul, in stilul tau... un tigru bengalez." Entuziasmul baiatului ii se putea citi in licarul ochilor. Si-a cerut scuze pentru felul in care arata proiectul sau. Eram uimit. Nu ma asteptam la asta. Am vrut sa-i spun "nu e vina ta" dar m-am oprit si am cazut pe ganduri, indreptandu-mi privirea in alta directie, bajbaind ceva doar pentru mine deoarece nu stiam ce sa-i spun care sa merite cu adevarat spus. El ma privea recunoscator, zambind. Ca sa evit in a ma duce spre tot felul de teorii filosofice, asa cum adesea fac eu cand vorbesc despre dragoste si placerea de a lucra, idei ce l-ar fi putut face sa ma compare cu vreun profesor de-al lui deraiat si care mai rau, l-ar fi putut plictisi, si pentru ca nu stiam cat timp mai am sa-l mai invat ceva, am scos din ghiozdan cartea pe care o citesc acum. "Despre dragoste si alti demoni" - Gabriel Garcia Marquez (unul din autorii mei favoriti).  In timp ce scoteam cartea si cautam pagina monstra care, in viziunea mea, ar fi trebuit sa-l faca sa-si doreasca s-o citeasca, ii vorbeam despre carte si autor. Apoi a citit. I-a placut. Mi-a zis ca de curand si-a gasit placerea pentru lectura si ca, tot de curand, a inceput sa se uite si la filme. I l-am recomandat pe Inarritu deoarece, in opinia mea, realismul sau ii destul de magic.

Baiatul nu numai ca a dovedit umanitate de inalt grad, dar interiorul sau cu siguranta are legatura cu spiritualitatea. Astfel, intalirea nu putea fi mai magica.

     Inainte de toate, am trecut si pe acasa. Nepotica Iris invata cuvinte noi. Am observat ca-i place sa joace. Da. Nu sa se joace. Ci sa joace :)). La cei doar 2 ani si 2 luni. S-a lovit usor la genunchi incercad sa se urce in pat si, s-a aruncat cu fatuca in perna, cu mainile sub ea si se prefacea ca plange pentru a atrage atentie. Mama ei stia ce-i cu ea insa pe mine m-a prins in jocul ei imediat. I-am oferit atentia meritata si i-am dat nana patului :)). 

Iris mirosind prosopul parfumat

Ii place sa faca poze
Sunt plin de recunostinta fata de Dumnezeu pentru aceste momente!

miercuri, 2 aprilie 2014

Celalalt intreg

     Ne trezim adesea ca ne aflam intr-o relatie. Ca suntem langa cineva. Ca suntem cu cineva. Ca acel cineva ne considera jumatatea sa. Ne trezim adesea ca ne aflam in procesul de cautare a jumatatii. Nu stiam unde a inceput, de ce a inceput dar noi il cautam pe celalalt. Ne trezim indragostiti.
     Eram singur. Langa jumatatea mea eram singur. Si iubeam atat de puternic. Ea iubea lafel de singura. Pierdusem intregul in mintea noastra, pentru ca el nu existase inca de la inceput. Era un "intreg" ciuntit. Lipseau elemente. Celule.
     In timp am inteles ca dragostea prin jumatate, dragostea prin singuratate e necesara atat timp cat tu esti un suflet ce poate progresa astfel. Dar eu apartin singuratatii si dragostei. Sunt doar doua vicii ce-mi fac viata un drum pe care pot sa merg. Oricat de mult vreau sa cred ca acest drum imi este prieten, ajung sa cred ca este vorba de un dusman, unul pe care-l iubesc. Ajung chiar sa-l doresc.
     Si totusi n-am gasit nimic. N-am gasit pe nimeni. Si-mi dau seama ca ceea ce caut eu nu este jumatatea. Imi dau seama ca ceea ce caut eu este intregul. Pentru ca doi intregi fac mai mult decat doua jumatati. Doi intregi pot completa mai mult decat doua jumatati. In intregi se afla echilibrul.

M-am mutat de trei ori anul trecut. In final am ajuns la parinti, impartind camera cu sora mea scumpa pentru ca cineva trebuia sa ma supravegheze pana aveam sa ma fac mai bine ca acum... sa ma aflu iar cu chirie. Mai jos, cateva poze sper eu, suficient de descriptive. Sper sa raman cat pot de mult in acest apartament in care m-am mutat ieri.

Intre 2 ianuarie si 30 iunie am locuit in Berceni. La parter, intr-un apartament cu 4 camere. Acesta e blocul in care am locuit. Am locuit cu 2 colegi; unul de 40 de ani, jandarm , alulalt de 30, bancher. M-am inteles super cu bancherul. Jandarmul avea varsta prea apropiata de cea a tatalui si imi starnea niste sentimente ciudate. Am aflat mai tarziu ca defapt intentiile si faptele jandarmului nu erau chiar atat de curate. Insa motivele scuzabile. Si-a achitat pacatele in final.



Intre 30 iunie si 20 septembrie am locuit in cartierul Lacul Tei, la etajul 7 al unui bloc renovat pe exterior, mai putin pe interior. Casa, avand inca designeul anilor 70-80, cu mobila si bibelourile de atunci, un tapet afumat (de tigari nesfarsite), de un stil foarte notabil. De curatenia in apartament se ocupa o vecina insa numai eu stiu ce am scos de acolo cand m-am apucat sa-l curat. Am locuit cu un coleg de job. O imagine din fereastra mea.

Intre 20 septembrie pana pe 20 ianuarie am locuit la etajul 7 al unui bloc din cartierul Crangasi, intr-un apartament de 4 camere. Apartamentul ingrijit si renovat, cu exceptia celor doua bai si a holului. Am locuit tot cu un coleg de la job. Holul a fost renovat de noi doi si am fost foarte multumiti de rezultat.Apoi m-am imbolnavit, motiv pentru care am locuit cu ai mei o luna si jumatate, pana ieri. Imagini de la fereastra apartamentului din Crangasi.



Poza de la fereastraapartamentului in care locuiesc acum... in alta zi.
O poza in drum spre job :)


    

joi, 6 martie 2014

De ce te iubesc...

M-am intrebat adesea,
Si e o intrebare grea.
Imi e greu sa raspund cateodata
Pentru ca vreau s-o fac in rime.

Stiam ca o sa ma eliberezi,
Ca urma sa mor.
Ca mai mult decat orice
Urma sa ma purifici.

Stiam ca in planul tau,
Tesut cu inteligenta
Si rautate adesea,
Urma sa ma faci mai curat.

Si ma intreb iar...
De ce vreau sa te tin in brate?
Sa te sarut...
Sa te fac cel mai fericit om de pe pamant...

Ce mai conteaza acum,
Cand planu-ti este indeplinit?
De ce mai ploua cand e primavara?
De ce te iubesc?

Ma gandesc la tine intorcandu-te,
Dar n-ai s-o faci!
Si vreau te astept toata viata!
Si asta am sa fac!

Si imi gasesc raspunsul.
Te iubesc pentru ca
Vreau sa te astept toata viata!
Si dincolo!

Nu mai doare dragostea pentru tine,
Pentru ca m-ai purificat!
Si acesta imi e destinul acum;
Sa te astept - fericit!

sâmbătă, 18 ianuarie 2014

Voia ta face El!

M-ai adus mai aproape de moarte,
Ma bucura faptul ca s-a intamplat prin tine!
Si te rog, sa nu plangi! Mi-am dorit acest sacrificiu
Pentru Puritate. Voia ta face El!

Si prin moarte, sa ma intorc in timp visez,
In momentul in care am decis sa te intalnesc, fara sa mi te doresc
Ca sa te iubesc fara sa stiu ca existi!
Dar nici macar tu nu ai puterea sa se intample asta!

Toti mi-au spus ca esti ca mine,
Toti ti-au spus ca voi fi ca tine,
Toti iti vor spune ce nu e adevarat,
Chiar si tu ai sa crezi asa cum eu am crezut, fara sa stiu in ce!

A te lupta cu dragostea inseamna a te lupta cu El
Iar tu n-ai stiut asta, toate fortele de le ai...
Pier in fata Lui! Nu ma mai poti salva!
Si acum... imbratisez momentul...
Multumesc!

Cand cineva te iubeste sau iubeste, chiar de crezi ca dragostea nu e,
Cu o rugaminte vin:
Nu-l mai salva! E pe drumul cel bun!
Nu pleca de pe drumul tau, al Lui!


Te iubesc!

marți, 14 ianuarie 2014

Numai Dumnezeu iubeste...?!

     Ce e dragostea cu adevarat? Cred ca e necesar sa ne punem aceasta intrebare din cand in cand. Adica... "atat de mult a iubit Dumnezeu lumea incat a dat pe singurul sau fiu ca sa moara pentru oricine crede in El... " - unii il numec versetul de aur. Pentru mine e cel mai derutant verset din toata Biblia. Ce fel de parinte si-ar da copilul sa moara pentru aceasta lume? Si unii vor spune : "ok, esti intr o faza depresiva, e normal sa vezi lucrurile asa". Da. Daca te uiti la postari mai vechi, se poate observa raiul din interiorul meu. Entuziasmul de a privi spre lume. Nu chiar. Cred ca tot ceea ce se vede in ce e scris pe acest blog are legatura cu o viziune mai mult sau mai putin mlastinoasa. Singurele trairi entuziasmante si dragastoase au foat acelea in care cinematografic se intampla minunea: filmam sau eram implicat in vreun proiect de film sau scenariu. Si deci... Dumnezeu si-a dat singurul fiu ca sa moara pentru aceasta lume! Hmmm. Imi pare rau ca nu pot vedea doar ceea ce vede orice crestin de rand in acest verset. Mi-ar fi placut sa am darul de a ma bucura de acest verset asa cum toti crestinii o fac. Dar eu vad bucurie in cu totul alte versete. Precum: Coloseni 3.12, Galateni 5.6, 1 Corinteni 10.10, Romani 14.19 si altele ca acestea. Dar cum sa inteleg un asemenea verset? Si aici ajung in punctul in care ma intreb cu adevarat...ce este dragostea...?
     Iata un verset(s) cu adevarat de aur (daca tot e sa folosim metale [pretioase] cand vorbim despre dragoste): 1 Corinteni 13.4-8: Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate, dragostea nu pizmuieste, dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. Dragostea nu va pieri niciodata! Cool nu? Iubesc versetele istea :) Destul de clar. Si totusi versetul unde Dumnezeu isi sacrifica fiul pentru aceasta lume cam intoarce totul pe dos.
     La ce ma refer cand spun aceasta lume? E destul de clar pentru toti. Oricat am vrea sa privim sub idee de mizerie sub pres, la un moment dat, mizeria aia se cam strange acolo. Si asa a fost mereu. De ce ne iubeste asa mult Dumnezeu? Pentru ca ne-a creat El? Pentru ca unii dintre noi il ascultam cu atat sfintenie? Da, lumea aceasta e intradevar frumoasa. Insa pe cat de frumoasa e, pe atat si inca mai mult de intunecata. Si religia (biserica) isi are partea ei de eliminare a luminii. Ohh da! Si inca ce! Si atunci? Ce este dragostea?
     Cred ca dragostea nu profita de puritate! Dragostea se ingrijeste de puritate. O mentine la locul ei. O imbraca in haine frumoase si o ajuta sa creasca. Ce anume se intampla pe acest pamant sa credem ca puritatea acestui loc creste? Cred ca fiecare dintre noi avem ochi sa vedem asta pentru ca acest fapt se intampla! Cel mai bun exemplu in acest sens e Papa de la Roma Francis.- " In sfarsit, putem vorbi despre catolicism ca a intrecut crestinismul! Sunt onorat sa traiesc astazi, acum... in timp ce acest om face minuni! Un pas inainte pentru omenire! Sunt onorat sa respect un asemenea om! Sunt recunoscator lui Dumnezeu pentru acest om! Acum pot in sfarsit respecta catolicismul, laolalta cu crestinismul!" - mesaj lasat pe facebook la link. 

Azi am fost sa vad la cinema Inside Llewyn Davis. Si filmul ista m-a facut sa inteleg cum sa apreciez muzica folk. Si de aici se intelege cat de bun e filmul.

miercuri, 8 ianuarie 2014

Sinceritatea in lumina mortii

     Am atatea de spus si simt ca impreuna cu aceste nimicuri importante, moartea se apropie si mai mult de mine. Ii simt respiratia in ceafa. E un sentiment interesant. Pe alocuri placut. Ai spune ca moartea e o scapare prea usoara... Este? Atat timp cat El insusi amentinta cu moartea pacatosul pierdut in pacate...
    Dar moartea nu este deloc o scapare usoara. Oricine ajunge in apropierea mortii stie asta. Moartea este o evadare insa. Spre ce? Poate sa fie alta celula. O celula numita iad sau rai. O celula numita univers sau planeta. Corp sau floare. Lumina sau intuneric.
     Ce ne ofera libertatea de noi insine? Libertatea de a accepta. A mentine orizontul deschis spre acceptare care transforma orice are sa se intample Dincolo... in ceea ce numim aici Rai. Aceasta libertate prin eliberare. Eliberare de limite. Eliberare de preconceptii. Eliberare de negativ. De posesiv. De fizic! Si prin aceasta eliberare... dorinta suprema care uneste totul cu totul: a nu face rau celui de langa noi transformand simtamintele pozitive cat si cele negative in unelte care sa slujeasca Binelui. Intru aceasta ecuatie am vazut oameni educand cu brutalitate. Mi-am zis odata "Cum de exista oameni care asculta alti oameni care atunci cand vorbesc... scot cateo injuratura la fiecare 5 secunde?" Am incercat sa inteleg daca e vorba de hipnoza si a fost o vreme cand am crezut in asta, apoi m-am gandit ca e vorba de manipulare de cel mai inalt grad dar n-a fost nici asta si in final mi-am dat seama ca e vorba de cel de asculta, care gaseste ceva cu care sa se conecteze in acest intreg al mocirlei verbale si care-i ajuta cumva spiritul. Se produce un schimb de energie. Cel care educa folosind cuvinte spurcate hraneste doua interioare; interiorul sinelui si interiorul ascultatorului. Si e foarte straniu acest fapt pentru mine. Aparent, ascultatorul nu are nevoie de hrana in sensul ista. Dar emitatorul cunoaste subcontientul ascultatorului. Si se mai produce un tip de hrana. Hrana spirituala care vine in cantitati mult prea mici... dar exista! Si fix aceste foarte mici cantitati de spiritualitate fac din contextul educativo-mocirlos nu doar necesar dar...pur si simplu de nelipsit. Porcul tata nu are sa-si educe altundeva fii porcusori decat in tarcul mocirlos. Nu va iesi de acolo. Acest a face bine prin rau, adica a educa prin mocirla, prin urat are o foarte mare deschidere in randurile parintilor aflati in acest loc numit pamant. Mai accentuat sau mai putin accentuat in functie de zona si interese spirituale (ma refer la adevaratele interese spirituale). Ei bine... evident ca eu nu cred in acest fel de a face bine/a educa si deci de aici este evident ca nu la asta ma refer cand vorbesc despre eliberarea de limite in incercarea continua de a te folosi chiar si de rau pentru a face bine. Pentru ca e nevoie de un standard extrem de inalt de spiritualitate pentru a reusi aici. Un grad foarte mare de Eliberare.
     Se mai produce ceva in aceasta eliberare observ. Termenul de sinceritate, cu definitia-i clasica,  dispare cumva. Toate aceste simtaminte puse in miscare printr-o ecuatie foarte dificil de explicat aici (poate o sa reusesc pe la 40 de ani) duc termenul de sinceritate la un standard mult mai inalt. O sinceritate suprema. O sa-i spun sincerumvirtus (lat). Acest sincerumvirtus e foarte greu de perceput de catre omul de rand. Neavand intrumentul necesar pentru a-l percepe (inalta spiritualitate) va lasa la latitudinea intelectului sau (intrument foarte nepotrivit in a masura adevarul) in a decide daca ceea ce se exprima ca sincerumvirtus este adevar sau minciuna. Si ceva ce nu poate fi inteles primeste, prin intelect, automat caracter de minciuna. Individul, prin intelectu-i slab, nu poate percepe adevar in existenta multitudinilor de explicatii ca apartinand aceluias act. Pe principiul - unde-s multe evocari explicative de situatie... se afla minciuna. Nu poate vedea adevar in fiecare evocare. Si atunci... nu poate vedea...  ceea ce e foarte clar si sub nasul lui. Un fel de moarte cerebrala.
     Astfel se intampla ca acolo unde e foarte mult adevar... acesta sa fie perceput ca fiind minciuna. In definitiv, cine mai pune pret pe adevar sau non-adevar cand vine vorba de simple actiuni comune, pe care aproape fiecare om le savarseste? Exista acest cineva! E acest om care cauta cu toate-i mijloacele progresul spiritual. Chiar si acolo unde moartea face lumina si adevarul este vazut ca minciuna.


marți, 7 ianuarie 2014

Cand muzica vorbeste (I)

Cand muzica vorbeste in locul meu
Inteleg cat de mult te iubesc!

Pentru ca stiu, ma priveai
Si nu puteai sa intelegi My kind of love,
Dar cine poate explica aceasta bucatica din Rai?

Si daca ai sa te intorci,
Nu doar The Chain al inimii am sa-l dau jos
Dar intregul eu ai sa invoci!

Si chiar daca o sa ma doara intoarcerea ta,
Am sa-ti zic sa Stay, pentru ca te iubesc!
Aceasta durere este binecuvantata!

No one nu ma face sa iubesc,
Asa cum ma faci tu sa descopar dragostea!

Ce are sa se intample cu noi?
In final,
Doar Friends intre amandoi!

Laughing with El,
Inteleg ca... tu esti Tu
Si eu sunt Eu!
Pentru ca El a ras de noi!