Am avut sansa, dealungul anilor, sa colaborez cu cativa dintre cei mai pasionati si dedicati filmakeri independenti de pe meleagurile noastre. Imi aduc aminte ca am chiar fost nevoit sa merg pana in Craiova ca sa ajut la un proiect de film independent, prin 2005. Ce scandal au facut ai mei atunci!!
Meseria de asistent regie e una destul de complicata. Lasand la oparte cerintele unui asistent de regie din manualele de cinema, un om asezat pe o astfel de functie poate ajunge sa faca nitel mai mult decat i se cere, in genere, in manual, cand vine vorba de filmele independente. Iar eu faceam tot ce mi se cerea ajungand astfel sa nu mai practic in mod corect si concret mesaria care mi se cerea initial si anume cea de asistent regie.
In mare, asistentul regie are urmatoarele indatoriri:
Organizarea platoului de filmare, cere liniste si coordoneaza scenele in care apar mai multi oameni (extra), pregateste actorii pentru a intra la cadru, ajuta regizorul la organizarea zilei de filmare.
Proiectele de film la care am fost trecut pe generic ca asistent regie sunt urmatoarele:
2005 - Suspectii
2007 - Macho Kebab
2008 - Ispas
2009 - Omega Rose
2012 - Suspense 101
2017 - Torn
In 2005 nu aveam niciun habar ce inseamna regia. Regizorul care ma invitase sa ii fiu asistent regie, ma cunoastea (daca nu ma insel) de pe forumul cinemagia unde, in perioada aia, lasam pe forum o impresie destul de vasta asupra ideii de om care stie ce vrea si ce nu vrea. Regizorul era si el invatacel. Imi aduc aminte ca a trebuit sa calatoresc pana in Craiova atunci ca sa-l ajut pe tipul care era regizorul proiectului. Afara de jobul de asistent regie am avut si rolul de: luminist, sunetist si cateodata porneam camera (regizorul juca si el in film).
In 2007, foarte complexul proiect Macho Kebab. Imi aduc aminte ca facusem planul de filmari pentru proiectul meu Narcotice iar regizorul, Tedy Necula, imi spusese cu ceva timp in urma ca vrea sa filmeze proiectul lui si ca vroia sa ma ia asistent regie. Eu uitasem de acest fapt asa ca, intamplarea a facut ca eu sa-mi plasez perioada de filmari in acelasi interval cu cel al proiectului lui Tedy. Pentru ca ii promisesem ca il ajut, am anulat filmarile pentru proiectul Narcotice si... "mergi pe platourile lui Tedy Necula, Alex!". Proiectul lui Tedy m-a ajutat insa destul de mult intradevar in a ma dezvolta pe plan regizoral. Din pacate, la fel, nu am meitat titulatura de asistent regie din simplul motiv ca nu aveam habar ce ineamna regia de film. In schimb, am fost nevoit si pe platoul lui sa sa bat clacheta, sa tin boomul si sa asist camera. Nu am meritat titlul de asistent regie.
In 2008 Alexandru Capatoiu, bunul meu amic de atunci filma proiectul lui de final de semetru unatecist, Ispas. Alexandru intelegea foarte mult ce inseamna lucrul cu imaginile. Dupa proiectul Narcotice, eu aveam o oarecare idee cu privire la ceea ce ar fi trebuit sa fac deja ca asistent regie dar chiar si asa, eram departe de a intelege ceea ce inseamna lucrul cu imaginile. Alex intelegea situatia mea si incerca sa ma ajute astfel ca, pe platoul lui, am primit una din cele mai zdravene lectii de regie. Ce a mai trebuit sa fac: am montat lumini, am tras sunetul si ajutat camera in general plus ajutat la constructia diferitelor platouri pentru filmare. Nu am meritat titlul de asistent regie.
2009 a insemnat mult pentru cineamul romanesc independent. Cu un an in urma, George Dorobantu se facea ramarcat cu filmul indepedent Elevator - dramo-comedie cu simt al camerei super dezvoltat. Iar in 2009 Dorobantu filma Omega Rose, primul SF post-apocaliptic de lungmetraj romanesc. Din pacate, filmul nu a putut nici pana azi sa iasa in lumina reflectorului datorita complexitatii proiectului si a efectelor de au nevoie sa se intample pe ecran. Pe platoul lui Dorobantu insa am primit cea mai mare lectie de regie din viata mea. Si cand spun mare, ma refer la faptul ca tot ce facea Dorobantu pe platou imi parea pur si simplu "regia in spledoarea-i desfasurare" sau "regizorul in actiune, pe platou". Analizasem tot ce se filma si filma Dorobantu pe toata perioada productiei care a durat trei sau patru saptamani. Din pacate pentru George, nu cred ca si-a ales asistentul regie cu foarte multa inspiratie. Adica da. Am facut absolut tot ce mi-a cerut el pe platou. De la dus in carca tot ce era de dus pana la clacheta, asistent camera ba chiar productie (obtinusem pentru el o foarte dificila locatie de gasit si obtinut) insa ... de rolul de asistent regie nici nu cred ca m-am atins. Eram doar 5 oameni in echipa oficiala: Regizorul, producatorul (care facea de toate), sunetistul, cameramanul si eu! La terminarea filmarilor, am negociat cu el numele de mi-l doream pe generic si pentru ca vroiam (si vreau sa fac filme, sa fiu regizor, sa regizez) i-am zis ca cel mai bine mi s-ar fi potrivit titulatura de asistent regie. El bineinteles ca vroia sa ma noteze pe generic pentru tot ce am facut pe platou. Am renuntat la toate titlurile pentru numele de asistent regie. Nu vroiam sa fac asistenta camera pe viitor, nu vroiam sa fac location scaunting. Din pacate, nu am meritat aceasta titulatura, iar. George se multumea doar sa-mi dea lectii la filmari dar nu se consulta cu mine in mod direct. Prin 2015 l-am rugat sa nu ma mai treaca nicium cum pe generic deoarece intelegeam situatia: nu fusesem asistent regie cu adevarat iar pentru restul tascurilor de le indeplinisem nu vroiam sa ma aflu pe generic.
In 2012 acelasi Dorobantu filma inca un proiect ambitios, de data asta scurtmetraj, Suspanse 101 pentru care la fel, a fost nevoie sa negociez titulatura de asistent regie desi faceam asistenta camera, sunet si racorduri plus alte mici joburi (gen, extraterestul de dupa usa :)) ) Nu am meritat titulatura de asistent regie iar.
Anul 2017 a fost revelator insa in acest sens. In Londra am participat la una din multele intalniri intre realizatori de film independenti, in centrul orasului. Printre multi realizatori de film (regizori, scenaristi sau chiar entuziasti) am dat si peste un roman. :) Nu ii mai tin minte numele dar stiu ca era indragit de toti cei aflati acolo, din toate tarile. Apoi am dat peste un tanar care calatorise peste mari si tari pentru a veni la aceasta intalnire si a gasi talente. Cred ca era din china sau Japonia ori Corea de Sud. Era foarte timid ce-i dreppt. Am facut o poza cu el deoarece mi s-a parut minunat momentul. Revelatia a inseamnat intalnirea cu Samson Ibitoye, un om cu un caracter incredibil, cu picioarele pe pamant, cu umilinta si respect pentru oameni. Dintre toate discutiile de le-am purtat acolo (unele politice cu privire la Brexit chiar unde am pus urmatoarea intrebare unui engluz mandru ca a votat pro-brexit ..."avand in vedere ca Marea Britanie este ea insasi o Uniune, ce te-a facut sa crezi in final ca este bine sa iesi dintr-o alta Uniune?" la care raspunsul lui a venit, dupa o pauza extrem de lunga de gandire "Nu eram pregatit pentru o astfel de intrebare! Nu am inca un raspuns, imi cer scuze!" apoi a continuat sa se gandeasca. Atitudinea lui a inseamnat cu mult mai mult decat orice raspuns pe care mi l-ar fi dat. In secunda imediat urmatoarea, respectul meu pentru el a trecut de limita normalului) cea cu Sam a fost cea mai revelatoare pentru mine. M-am exprimat in felul urmator: "Particip intr-un cineclub ai scenaristilor (independenti) aici in Londra. Am cunoscut la cineclub un domn (alb) care a scris un scenariu despre al doilea Razboi Mondial (scenariu foarte bun dealtfel) avand ca personaj principal un om de culoare. Nu faptul ca persoana care a scris scenariul este de culoare alba este important aici insa ceea ce e important e faptul ca regizorii de culoare par sa nu aiba niciun fel de tragere de inima in a se afirma pe acest domeniu. De ce, avand in vedere ca ati demonstrat cu mult timp in urma, ca rasa, ca detineti unele din cele mai frumoase si mai virtuase calitati, de ce lasati pe altii sa va scrie istoria si... personajele, eroii?" Raspunsul lui a fost simplu dar complex in simplitatea-i: "...In momentul in care pe listele de casting vor disparea specificatiile: personaj de culoare alba respectiv personaj de culoare [neagra], atunci vom fi facut cu adevarat un progres in ceea ce priveste rasismul. (...)Insa ai dreptate!" Acesta a fost momentul care ne-a ajutat sa ne intelegem si sa plecam la drum pe aceasi carare. Era acolo pentru proiectul lui TORN, de scurtmetraj. Am facut schimb de contacte. Apoi mi-a trimis un proiect de-al sau si am ramas usor dezamagit ca ceea ce imi trimisese arata chiar mai rau decat cele la care lucram in 2007 (proiectele mele de inceput Testament, Greseli etc). Eram dezamagit si pe mine. Mi-am zis "bravo Alex! Te intorci in timp acum...!" Vroiam sa lucrez in Londra dar in acelasi timp nici nu vroiam sa ma implic intr-un proiect care ar fi insemnat pierdere de vreme. In mintea mea se invarteau deja multe propozitii dezamagitoare "renunta Alex, nu o sa vina prea curand urmatorul proiect. Fa-ti ordine in inima si in viata mai intai. Te ocupi alta data de proiecte!" asa ca i-am trimis niste mesaje destul de dure cu privire la movie making si responsabilitatea regizorului si riscurile de le aduce un proiect de film precum "(...) and art comes with a price - price of time and effort, non-art comes with the same price---sometimes a bit more expensive" (stiam ca un proiect de film l-ar fi putut da peste cap cu totul in sensul in care, din ceea ce vedeam eu din ceea ce-mi trimisese[si-l rugasem sa-mi trimita ce crede el ca are mai bun] ceea ce-mi trimisese nu arata deloc bine) imaginandu-mi ca o sa renunte el la mine, crezandu-ma usor sarit de pe fix. I-am pus o intrebare simpla "Ce anume te face sa plangi?" Si el mi-a zis, pur "(...)". I-am enumerat rand pe rand tot ce vedeam gresit. Apoi i-am zis ca are nevoie sa-mi demonstreze ca vrea sa nu mai faca acelasi greseli daca ma vrea in echipa lui. Din acest momentul, a inceput sa ma consulte cu cat de multe aspecte posibil. De la alegerea actorilor, la scenariu, locatii, lucrul cu imaginea, cum sa abordeze oamenii plus tot ce inseamna jobul sau titulatura de asistent regie in plina-i desfasurare pe platou. Pot spune cu mana pe inima si mandru ca pentru proiectul ista am fost cu adevarat asistent regie. Insa, evident, am mai batut si clacheta si am fost si sunetist. :P Am fost implicat intr-un proiect de film independent la urma urmei. Proiect pentru care sunt mandru de rezultat! Sunt mandru sa fi avut sansa a lucra cu Sam!! Un om care a fost nevoit sa lupte cu sotia lui ca sa faca film. Un om care a fost nevoit sa se gandeasca la ce pune pe masa copilului lui, inainte de a face filmul! Kudos Sam pentru vitejia ta!
Daca mi-au luat 10 ani sa pot spune curat ca am fost cu adevarat asistent regie pentru un proiect, oare cati ani imi vor mai trebui sa pot spune... am fost regizor pentru proiect(ul) de film de lungmetraj...
E o zicala interesanta care umbla printre regizorii de film independent (din cercul meu cel putin) si care se exprima in felul urmator: Spielberg nu-l alege asistent regie pe x regizor pentru ca e mai prost decat el. Il alege pentru ca e mai bun. Insa asistentul regie nu are work-flowul lui Spielberg. Astfel ca se completeaza unul pe altul.
Poza de la filmare: sunetist on the edge
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu