Dar sa revin la ceea ce nu stie el si nu va afla niciodata: in drum spre casa azi, cu bicicleta, am trecut prin parcul Tineretului asa cum fac deobicei. Acolo avea loc un eveniment super frumos (unul din multele evenimente culturale de au loc in Bucuresti in fiecare vara si carora le-am dus dorul cat am fost in UK) pe nume "Sport pentru inima capitalei", unde diferite activitati sportive aveau loc pentru toti oamenii de toate varstele din capitala. In timp ce pedalam, am vazut si terenul de voilei amenajat frumos pentru iubitorii acestui minunat sport. In secunda unu' a revenit amintirea dorului pentru acest sport, odata cu amintirea si dorul si m-am oprit si (gandindu-ma ca e gratis ceea ce intradevar acesta a fost cazul) i-am rugat pe cei de pe teren daca mai au nevoie de un om. Cu bucurie, m-au acceptat pe teren, tot ce a trebuit sa fac a fost sa ma inscriu pe o foaie ca organizatorii sa aiba la cunostiinta cati oameni au participat ca pe viitor sa diminueze activitatile sau sa aduca altele noi/ in plus. Chestii organizatorice de bun simt si necesare si evident, m-am gandit cu mandrie ca promovez activitatile de acest gen punandu-mi numele pe hartie deoarece; cu cat participa mai multi oameni la astfel de evenimente cu atat siguranta ca acestea sa se repete la anul creste.
Pe teren, cativa tineri, baieti si fete cu varste cuprinse intre 15 si 25 de ani (aproximativ). M-am bucurat enorm sa observ conceptul de spirit de echipa si intelegere fata de oameni in general, pe teren concept pe care l-am vazut si revazut de atat de multe ori in tineretile mele adolescentine unde oamenii contruiesc un respect sincer pentru cel de langa indiferent de beckgroundul sau chiar educatie. Eu, mi-am dat seama de ceva timp, is nitel mai ciudat; artist, regizor, neinsurat, fara dorinta urgenta de a gasi jumatatea (sau auto-recunoscut ratat in acest sens), pe terenul de volei, in prejma acestor tineri simpli, cu bun simt dar crescuti de preconceptii romanesti (mai mult sau mai putin), jucand voilei cu o placere si savoare in a lovi mingea perfect... si evident, ajung sa fiu privit ca atare de cei de langa mine: jucatorii din echipa mea incep sa-si ceara scuze cand gresesc, comunica cu mine si inteleg pozitia mea in teren iar cei din echipa adversa contruiesc jocul cel mai fair play posibil, incercand in acelasi timp sa demonstreze acelasi gen de implicare in joc. La un moment dat, bunica unuia din baietii de 15 ani ii aduce apa acestuia. Jocul e oprit pentru putin. Eu imi intorc privirea spre jucatorul care avea sa serveasca si simt ca sunt privit; imi intorc imediat privirea direct spre bunica cu privicina, zambind frumos a "toti copiii de pe acest teren sunt in siguranta cu mine aici" si apoi observ si eu privirea ei care spunea geva de genul "ce cauta baiatul asta pe teren cu pustanii, pare destul de in varsta si totusi parca vrea sa joace bine pentru a demonstra ceva si nu pentru a savura voileiul. Si pe deasupra parca l-am vazut uitandu-se putin mai insistent la unul din baietii mai tineri de pe teren, dar daca stau sa ma gandesc mai bine cred ca era nepotul meu. Da, sa am grija sa stau cu ochii pe nepotul meu!" tot acest discurs intr-o fractiune de secunda apoi, dupa ce mi-a vazut zambetul "oh, inteleg!"(un inteleg pozitiv) si totusi arunca apoi o privire nepotului gen "ai totusi grija!", privire necesara, la locul ei si cu bun simt la care nepotul ei, cu un zambet frumos, a demonstrat acest ceva pe care Trump nu-l va cunoste niciodata dar pe care incearca sa-l imite fata de sustinatorii lui; puritatea decizionala in a accepta intelegerea idei de maturitate convietuitoare intr-un spatiu si timp limitat care tine de normala desfasurare a vietii - eu eram din gresala in trecere in acel punct, cu ceva timp in urma a renascut in interiorul meu dorul de a juca voilei, azi am avut sansa sa-mi satisfac si aceasta nevoie - si bunavointa nascuta din bunatate atunci cand ti se ofera sansa sa faci un bine - toti m-au acceptat pe teren. Iar acest baiat de 15 ani s-a bucurat de jocul meu de voile de cate ori am avut sansa sa punctez frumos. Acest gen de admiratie pe care il cunosc de la varsta mica privind acest gen de situatii unde atrag atentia si unde fac oamenii sa spuna "baiatul asta o sa ajunga mare" (profesoara de matematica) sau pur si simplu sa ma priveasca cu bunatate. Pentru cineva care pune foarte mult accent pe concretul rezultatului, ultima parte a acestui articol poate suna cel putin nerusinos dealtfel, eu, fata de mine am nevoie sa-mi cer scuze, inainte de toate. Insa acesti tineri de pe terenul de volei au contribuit la a ma ajuta a avea incredere in mine, acest ceva ce spusele oamenilor sau privirile pozitive spre mine au ajutat in timp, sa se intample. Baiatul de 15 ani m-a intrebat daca mai vin pe teren si weekendul viitor. I-am spus ca incerc.
Trump e un om rau! Un om rau nu poate sa inteleaga ceea ce e firesc de inteles. Care se naste in interior de la varsta frageda, in preajam unor situatii umane normale prin care oamenii de rand trec aproape zilnic. Din pacate, pentru el, toate aceste au trecut iar acum e mult prea tarziu. Felul acesta al lui de a se comporta rasist nu are defapt legatura cu un anumit grad de rasism. Nici pe departe. Are legatura cu ideea de a fi impotriva omului. Omul in general. Omul care munceste. Omul care are copii. Omul care incearca sau greseste. Traim timpuri grele dar nu putem decat sa privim la rasaritul din ziua urmatoare. Pentru ca va veni. Acest rasarit e aproape. Nu sa-l uram, merita Trump dar sa-l lasam sa ia viata in piept. Se pare ca a evitat pentru mult, mult prea mult timp sa faca asta. Iar viata ii va arata calea. Un lucru e cert. Nu pare ca se vor intampla lucruri rele acum insa toate indiciile cum ca Trump pregateste terenul unui si mai rau om is acolo. A schimbat multe scaune in decursul a cateva luni, punand in locul oamenilor simpli, corecti, virtuosi... oameni fara de talent, suspecti in comportament si gandire. Si aceste scaune is intradevar scaune cheie pentru ce poate sa urmeze.
Proiectul de film a trecut print-un test, mini proba pentru actorul amator. Urmeaza sa analizez imaginile si sa extrag o concluzie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu