Are you ok?/ Esti ok?

Prima oara cand am auzit aceasta intrebare punandu-se cum trebuie s-a intamplat sa vina din gura unui mare regior independent pe nume F. Piersic Jr. Filma o secventa test pentru un lungmetraj interesant dar care n-a mai apucat sa vada lumina proiectorului iar eu ma ocupam de... catering. Da, printre multele joburi de am fost insarcinat cu, la filmari, acesta nu a fost cu deloc mai putin serios privit de catre mine; faceam cafele si sanwichuri numai bune de savurat intre pauzele de filmare extrem de extenunante. Era o filmare de noapte iar eu veneam direct de la job (eram librar la Diverta, vindeam carti in limba straina) unde fusesem tura de dupa masa adica ieseam la ora 10.30... direct spre filmari incepand cu ora 11.00pm si evident, oboseala incepuse sa-mi strapunga corpul dupa cateva ore de filmat. La un moment dat aud o voce calda si blanda, ca a unui povestitor aproape soptind un"Esti ok?". Era vocea regizorului. Toate simturile imi revin la viata si plin de energie raspund un "Da" hotarat. Atunci, in secunda aceea, aceasta intrebarea primise valoare universala, ingloband totalitatea semnificatiilor si raspunsurilor pamantene si nepamantene, validand existenta divinului. Pentru mine, aceasta intrebare devenise reper a tot ceea ce inseamna mai bun si omenos si mai valoros spiritual pentru ca nu ma mai puteam opri din a o auzi si asta nu pentru ca mi se tot repeta in cap ca rezultatul unei benzi de magnetofon uzata dar pentru ca regizorul punea intrebarea extrem de des, oricui ii iesea in cale, cu o sinceritate demna de cele mai curate aprecieri. "Esti ok?" al eternului, al viitorului si al prezentului... al cosmosului. Undeva in univers...exista o stea cu acest nume... in timp ce ma chinuiam sa nu adorm dupa 10 ore de filmari neintrerupte unde tot ce trebuia sa fac era sa am grija de masa de catering. Dupa inca trei ore de filmari mi-am dat seama ca nu sunt de catering. Ma poti pune sa car fire la filmari, sa tin microfonul, sa pun lumini dar nu sa ma ocup de catering. Mai trec 2 ore iar eu reuseam deja sa vad cu ochii mei grandoarea si maretia stelei cu numele "Esti ok?". Cafeaua nu-si mai facea efectul si asta pentru ca locul in care se filma era destul de departe de masa mea iar eu nu puteam decat sa aud mici susoteli de replici si indicatii regizorale, Oare aveam nevoie de cafea cand ma aflam langa cel mai talentat regizor de film independent de la noi din tara sau aveam nevoie sa inteleg ca nu sunt facut sa ma ocup de catering... Incercam din rasputeri sa inteleg de unde venea acea intrebare...atat de sincer pusa. Atat de simpla dar atat... atat de sincera!!
A trebuit sa ajung in Anglia ca sa inteleg. Aici, aceasta stea poarta numele de "Are you ok?" dar nu mai straluceste atat de mult. Defapt, ca sa fiu intrutotul clar, steaua a devenit o pitica neagra a carui viitor nu il putem preciza inca dar putem deduce ca ar putea disparea. Adica toti ne dorim sa dispara. Inclusiv englezii. In pecial cei tineri. Intrebarea are doua sensuri; un sens nul, pentru care nu se asteapta absolut nicun raspuns si un sens positiv unde raspunsul e automat "Yes". Atat de automat ca sunt momente in care cel care a fost intrebat nici nu stie de unde a aparut acest "Yes". Si Doamne cat de des se pune aceasta intrebare aici! Mult mai des decat o punea regizorul pe platoul de filmare, cu a sa sinceritate rapitoare... Insa exista si raspunsul dulce dar neasteptat al acestei intrebari "I am good!" Raspunsul are legatura tot cu acel "ok" din intrebare pentru ca adevarul din acel "good" se afla doar in mainile lui Dumnezeu. Pentru mine intrebarea pusa in engleza are o semnificatie cu totul aparte, bineinteles si asta nu pentru ca mi-a ajuns in suflet datorita celui mai talentat regizor independent din Romania, dar pentru ca a sa candoare m-a fermecat si pe mine, ajungand ca mai tarziu, aflat fiind pe platoul ca regizor independent... sa incep si eu sa aduc numele stelei la filmari, printre membrii echipei care ma priveau zambind si raspundeau cu rabdare cateun "Da" hotarat. Imi doream atat de mult sa pun intrebarea cu lafel de multa sinceritate incat fiecare prilej de a putea folosi numele stelei ma facea sa fiu cu adevarat atent la nevoile celor de se ocupau de buna desfasurare a filmarilor. Erau atat de obijnuiti cu intrebarea mea ca la un moment dat, au luat jumatati de coli A4, au pus raspunsul "Da" pe foi si isi purtau activitatile spre indeplinire cu tot cu aceste foi. Era distractiv pentru toata lumea, inclusiv pentru mine unde, realizasem, daca reusisem sa-l intrec cu ceva pe Piersic Jr. atunci aceasta sigur avea legatura cu numarul de repetari a intrebarii. Era nevoie s-o las mai moale. Ei saracii nu stiau ca incercam sa-l imit pe cel mai bun regizor de film independent din Romania si imi suportau cu eroism intrebarea asa cum si eu o suport, aici... Acum ii inteleg. Si-i inteleg si pe cei de la filmarea lui Piersic Jr. al carui titlu de lucru era "Ø > ♥".
In ton cu aceasta intrebare, acum citesc cartea best-seller a lui Thomas A. Harris care doreste sa ne spuna inca din 1969 ca el e ok si tu esti ok, cu titlu la vedere "I'm ok - You're ok" si ca subtitlu nitel mai clar spre continut "Climb out of the cellar of your mind". Cartea este recomandare din partea amicei de la anticariatul din centrul orasului Leicester.  Lectura placuta! :)