Aveam toate versurile în cap
Cu o secundă în urmă...
Și bineînteles că am un mesaj
Pe care vreau să-l știi
Și de care vreau să ții cont,
Pentru că observ, chiar și nouă
Ne e greu să comunicăm!
...iată-mă scriind despre nimic,
Scriindu-ți! Asta
Deoarece îmi vine greu să cred
În ceea ce avem!
Insă te rog să crezi în continuare!
Nu merit să mă iubești,
Pentru că vreau să te iubesc eu primul!
Ție, să-ți fiu o imagine
În interiorul tău curat, o lumină
Căutător, făuritor!
Dragostea ta las-o în primul moment
Și n-o lua de-acolo!
Acela e veșnic și inexistent:
Suntem aici...
Nu te merit, știi mai bine decît mine asta!
Mă chinui
Să-ți spun... păstrează primul moment!
Păstrează-l,
Nu-i da drumul; doar el ne mai poate ajuta!
Aveam toate versurile
Și acum știu că locul lor e în prima imagine!
Contact
Contact
Alexandru Zepciuc
ilustra.films@yahoo.com
!This blog is using cookies !
miercuri, 31 decembrie 2014
miercuri, 26 noiembrie 2014
Lincoln
Ca niciodata, am obținut două joburi. Un job printre minunate cărți poștale și cadouri - Paperchase, unde echipa e incredibilă. E un job de vis. Ălulalt mi-a oferit șansa de a aprofunda arta auto-dezvoltării - Montana Marketing. Echipa de la Montana e vizionară, nu am mai lucrat niciodată în același loc cu o așa mare diversitate de culturi: rusi, latvinieni, spanioli, africani, americani, musulmani. Eu fiind singurul romîn care a călcat pe acolo, cel puțin din istoria recentă a firmei. Imi place diversitatea. Ceea ce e și mai frumos e faptul ca mediul e construit astfel încît să ne înțelegem ca și cum am fi frați. Da. Pe cît de incredibil e, pe atît de frumos! Un alt lucru interesant pe care-l oferă acest job este acela de a călătorii. Am vazut mai multe orase într-un timp foarte scurt decît am văzut în douazeci și șapte de ani în Romînia. Primul oraș a fost Lincoln dar bineînteles, nu m-am aflat acolo ca sa vizitez orașul ci ca să muncesc: să le ofer oamenilor produse care să-i ajute să economisească bani prin locuința lor. Jobul însă s-a dovedit a mînca prea mult timp. 15 ore pe zi, lucrate la intensitate maximă. Iar Paperchase mă astepta în weekend. Nițel cam mult. Adica... n-am putut să scriu nici măcar o frază în tot acest timp, la șcenariu. Așa că am renunțat la Montana. Prea multe ore. Aproape neplătite.
Ceva minunat s-a înîmplat de cînd am scris ultima oară pe blog. Și era mare revoie să se întîmple. Iohannis a cîștigat alegerile prezidentiale. E un miracol. Și e minunat că miracolele se întîmplă. Pentru mine, acest eveniment este identic cu cel care s-a întîmplat cu mai bine de 200 de ani în urmă cand Lincoln a fost ales al 16-lea președinte al Americii. Este un președinte ce trebuie și merită susținut de noi cu toată dragostea în tot ceea ce și-a propus să realizeze. Este acel președinte care merită să primeasca dragostea și energia întru realizarea tuturor tascurilor sale. Mai rămîne să dovedim că-l merităm! Și pentru asta, și noi avem nevoie să tragem cu forță înainte, alături de președinte, zîmbind, îmbrățișînd, dăruind. Mulțumim Doamne!
Pentru cine nu a văzut filmul lui Steven Spielberg, capodopera sa... poate găsi filmul cu ușurință.
Pun aici pagina de pe imdb și cinemagia.
http://www.imdb.com/title/tt0443272/?ref_=nv_sr_2
http://www.cinemagia.ro/filme/lincoln-19003/
Lincoln soundtrack; https://www.youtube.com/watch?v=2WWA3-2NtsM
When it comes to good, real good, real real good... FIGHT!
And a scene: https://www.youtube.com/watch?v=V7Brh9iWajc
Ceva minunat s-a înîmplat de cînd am scris ultima oară pe blog. Și era mare revoie să se întîmple. Iohannis a cîștigat alegerile prezidentiale. E un miracol. Și e minunat că miracolele se întîmplă. Pentru mine, acest eveniment este identic cu cel care s-a întîmplat cu mai bine de 200 de ani în urmă cand Lincoln a fost ales al 16-lea președinte al Americii. Este un președinte ce trebuie și merită susținut de noi cu toată dragostea în tot ceea ce și-a propus să realizeze. Este acel președinte care merită să primeasca dragostea și energia întru realizarea tuturor tascurilor sale. Mai rămîne să dovedim că-l merităm! Și pentru asta, și noi avem nevoie să tragem cu forță înainte, alături de președinte, zîmbind, îmbrățișînd, dăruind. Mulțumim Doamne!
Pentru cine nu a văzut filmul lui Steven Spielberg, capodopera sa... poate găsi filmul cu ușurință.
Pun aici pagina de pe imdb și cinemagia.
http://www.imdb.com/title/tt0443272/?ref_=nv_sr_2
http://www.cinemagia.ro/filme/lincoln-19003/
Lincoln soundtrack; https://www.youtube.com/watch?v=2WWA3-2NtsM
When it comes to good, real good, real real good... FIGHT!
And a scene: https://www.youtube.com/watch?v=V7Brh9iWajc
miercuri, 29 octombrie 2014
Scriitori romîni traduși...
Proiectul "Decizie" trece în urmatoarea etapă: am terminat de curînd traducerea în limba engleză a scenariului și aici am să-i mulțumesc lui Lucian. S-a implicat 100% și rezultatul este pe măsură. În acest moment, un posibil colaborator îl citește.




Despre scenariile pe care am avut în intenție să le filmez nu mai pot spune decît faptul că asteaptă la sertar vremea lor; acum am început lucrul la un nou scenariu. Scenariul actual are titlu de lucru "The Application" și-l scriu direct în limba engleză.
Sunt cîteva lucruri pe care e nevoie să le îndeplinești ca să poți spune că te afli cu acte în regulă în Anglia. Printre acestea se află si National Insurance Number fără de care nu poți lucra aici. Procedura de obținere e anevoioasă și cere timp. Mult. Ești programat pentru un interviu de care nu se știe dacă treci (cel puțin asta ți se zice cînd îți faci programarea). Interviul are loc la două saptămîni dupa telefonul dat pentru programare, într-un cu totul alt oraș decît cel în care dorești să te stabilești (eu l-am avut în Birmingham, al doilea oraș ca mărime în Anglia), Interviul are loc într-o agenție a ocupării forței de muncă. Apoi, dupa interviu, aștepți încă vreo șase săptămîni pînă obții National Insurance Number. Interviul meu a decurs interesant. Chiar foarte; deși am ajuns la agenție cu 20 de minute mai devreme fața de ora programată și înaintea mea erau vreo șapte oameni care așteptau cu emoție să intre în interviu; eu am fost strigat la vreo cinci minute dupa ce am intrat pe ușă. La birou, o doamnă foarte concentrată și extrem de serioasă. (poți citi profesionistă - eu o vedeam doar foarte serioasă probabil din cauza emoțiilor. Clar e faptul că eu eram cam crispat :)) ). Îmi pune cîteva întrebari de rutină, se uită pe pașaportul meu și în vreo zece minute finalizează. Nici măcar nu s-a uitat pe actele pentru care mi-am dedicat timp și energie să le aduc într-un număr cît mai mare (iar lista de acte necesare e destul de mare). Cînd îmi spune cu simplitate că am terminat, evident că am o reacție nu ușor de trecut cu vederea. Ea se oprește, mă privește și pentru prima ora... îmi zîmbește, cu atît de multă bunătate că în secundă unu îmi revin și încep și eu să zîmbesc. "A durat puțin, nu?" Unde eu îi răspund un da plin de mirare apoi zîmbind îmi explică, profesionist dar zîmbind, ce se întîmplă după acest punct. Apoi mă întreabă dacă am avut timp să văd macar puțin din oraș. Îi spun că am ajuns în oraș dimineață în mod special ca să-l văd (interviul era programat pentru ora 16 fără 15 min.) și că mi-a placut foarte mult apoi revine ușor la starea pe care a avut-o la început cînd ne-am cunoscut și îmi spune că ea s-a născut aici și că... dar deja știu ce vrea să spuna, fac conexiune cu începutul și realizez că e prinsă în aceasta stare atît de cunoscută și răspîndită pe care jobul, locul în care te naști sau chiar familia ta și-o însușesc - monotonia. Am empatizat imediat cu ea și am încercat s-o fac să se simtă mai bine spunîndu-i că așa ni se întîmplă, că și mie îmi spuneau prieteni din alte țări că le place centrul vechi din București, dar eu doar mă bucuram că le place fără să pot vedea frumusețea. Ea înțelege ce vreau să fac și schimbă imediat subiectul redevenind profesionistă. In timp ce vorbește realizez că puteam spune ceva cu mult mai puternic în a o ajuta să se simtă mai bine. M-am rugat pentru ea și i-am mulțumit Domnului pentru tot.
La trei zile dupa ce am ajuns în orașul în care locuiesc acum, eu aveam abonament la Biblioteca Centrală. Primul lucru pe care l-am fîcut a fost sa caut secțiunea de cărti scrise în limbă străină, autori romîni. Cu trisețe am aflat că nu există așa ceva. Aceași situție și-n altă sucursală. Tot ce am găsit a fost un dicționar englez-romîn. Am intrat într-o librărie apoi. Nimic. Anticariat. Mulțimea vidă. Încep să mă gîndesc în mod critic la Liga studenților romîni din Anglia pentru că libraria din Londra (poate cea mai mare din minunata capitală) pe nume Waterstone, nici măcar pe Eliade (sau pe Eminescu) nu-l aveau iar Biblioteca din Birmingham, o capodoperă locație arhitecturală și culturală, nu îl aveau pe Eliade, de secțiune carte romînească ce să mai zic. Însă îmi spun "Alex, spiritualitatea înseamnă (și) să nu critici. Nu te improșca singur cu energie negativă". Așa că am rugat-o pe prietena fratelului meu O. și pe amicul meu G. să-mi trimită urgent un pachet de cărti scrise de autori romîni, în limba romînă ca să le donez bibliotecii centrale de aici. Apoi, foarte curînd, am să contactez liga studenților romîni și am sa inaugurez un program prin care voi încerca să aduc autorii romîni, tradusi și netraduși în acest loc de cinste culturală și spirituală.
Cine citește aceste rînduri și dorește să sustină inițiativa, mă poate contacta la adresa de email ilustra.films@yahoo.com. E nevoie de autorii traduși, în mod special!
link informativ autori romîni traduși: http://www.icr-london.co.uk/files/uploads/files/Lista_traduceri_actualizata.pdf
Pozele realizate în aceste cîteva zile de pelerinaj întru obținerea National Insurance Number-ului.
(!Unele poze nu necesită descriere. Pozele nu prezintă niciun fel de modificare digitală!)
Londra


Birmingham
Biblioteca


marți, 14 octombrie 2014
Cînd muzica vorbește (ll)
Sunt doi îngeri lîngă mine,
Unul mi-a zis Let me go!
Să ne urîm... n-a vrut!
Al doilea, Human,
Vrea încă să-l iubesc
Pe primul! Asta fac!
For you! Cînd zîmbești,
Cînd ții lumea cu mine!
Cînd te simți în dragoste!
If I die young; sau bătrîn,
Pentru oricine moare! -
Under doar noi ne aducem!
Let me go...
Îngerul de lînga mine,
Să rămînă aici vrea!
Și...
Soon we'll be found!
Unul mi-a zis Let me go!
Să ne urîm... n-a vrut!
Al doilea, Human,
Vrea încă să-l iubesc
Pe primul! Asta fac!
For you! Cînd zîmbești,
Cînd ții lumea cu mine!
Cînd te simți în dragoste!
If I die young; sau bătrîn,
Pentru oricine moare! -
Under doar noi ne aducem!
Let me go...
Îngerul de lînga mine,
Să rămînă aici vrea!
Și...
Soon we'll be found!
sâmbătă, 4 octombrie 2014
Prima mea călătorie în timp
Dacă mi-ar fi spus cineva cu trei săptămîni înainte de plecare că am să zbor pentru prima oară cu avionul și că o să locuiesc în Anglia... m-aș fi uitat precum priveau încuiații magia, în "Harry Potter". Dar... ar fi avut dreptate!
Este sora mea Florina căreia trebuie să-i mulțumesc pentru sprijinul primit întru realizarea acestei peripeții și bineînteles Domnului. Fără de care nimic nu este posibil. Îi sunt pe deplin recunoscător.
Acum locuiesc într-un cartier englezesc, unde toate casele arată lafel, împreuna cu doi colegi englezi, unul fotograf ce cochetează cu cinemaul (pot să recunosc, cu obraz roșu, a văzut mai multe filme ca mine) iar celălalt, student la facultatea de mecanică. Aceștia au fiecare cîte-o minunată pisică; Ocly și Jin Jin. Există un mit cum că pisica sau cîinele sau chiar și broasca țestoasă, drăguțele animăluțe ajung să semene cu stăpînul lor (sau invers :P, stăpînii ajung să semene cu ele), cea mai nostimă reprezentare a acestui mit se poate întîlni într-o secvență de început a filmului de animație 101 Dalmațieni. Dar aici e învers - Jin Jin seamană cu stăpînul lui Ocly și viceversa.
Sensul de mers al mașinilor este inversat. Iar volanul se află pe partea dreaptă. Prima mea călătorie cu bicicleta în oraș a fost destul de înfricosătoare și asta pentru că obișnuiesc să merg cu viteză. Am evitat să merg chiar pe stradă și am folosit trotoarele și pistele pentru bicicleta pe cît posibil dar chiar și așa, în intersecții îmi era foarte greu să-mi dau seama în ce direcție să privesc mai întîi pentru a traversa în siguranță. Sunt un om al aventurii așa că la final nu am putut decît să mă bucur de faptul că încă eram în viață.
Călătoria cu autobuzul se achită la urcare și la coborîre, pasagerii îi mulțumesc cu zîmbet șoferului. Aproape toate autobuzele îs cu etaj. Este incredibilă îndemînarea șoferilor de a se strecura printre străduțele înguste cu aceste autobuze imense și pentru mine pare un miracol sau... îi pot spune magie. :). La urcarea în autobuz, oamenii stau liniștiți și așteaptă în cozi interminabile, păstrînd distanța politicoasă unii față de ceilalti. Dacă vreunuia îi ia mai mult să achite biletul de îmbarcare, ceilalți așteaptă răbdători fără să se împingă sau să strige la timid. Cînd am mers prima oara cu sora mea în oras, mă simțeam ca un copil de 5 ani iesit pentru prima oara cu mama lui; "păstrează distanța","stai pe loc","nu acum!". :) Oamenii îs incredibil de răbdatori și amabili. Eram în mașină și un tînăr călător se întoarce spre mine și mă întreabă unde cobor. I-am spus că nu știu și așa și era. Tot ce știam era că mă aflam în autobuzul corect și ca trebuia să cobor undeva aproape de B. Park. (săptămîna aceasta a fost o călătorie în sine încercarea de a ajunge înapoi, acasa). Apoi îmi întinde biletul lui și-mi zice că el coboră acolo și îmi spune să iau biletul că e valabil pentru o zi întreagă. "Poate o să-ți folosească" îmi zice. Eu eram uimit și abia apuc să-i mulțumesc că se și îndepărtează.
M-am și înscris la bibliotecă, evident. E gratis și toate cărțile au coperți. Față de biblioteca de la noi unde printatul e gratis, aici o foaie costă 20p. Ca să poți printra ai nevoie să folosești un calculator de-al lor. Nu poți folosi dispozitivul tău portabil (laptop sau tableta). Ca să folosești pc-ul lor, ai nevoie să ți-l rezervi și ca-l rezervi ai nevoie să folosești un pc special configurat pentru asta. Dupa ce mi-l rezerv, ma ridic și dau să mă îndrept spre pc-ul cu pricina doar ca mai am de asteptat 2 min pînă termina sesiunea cel dinaintea mea. Mă întorc din plictiseală înapoi în încăperea cu pc-uri configurate pentru rezervări calculatoare și observ o doamnă (de culoare) ținînd ceva în mînă, gesticulînd spre mine. Mă uit înapoi și îmi dau seama că e vorba despre mine și mă apropii de ea. Apoi observ că are un telefon în mînă iar ea mă întreabă zîmbind "is this yours please?". Îmi recunosc telefonul și spun "da" emoționat, zîmbind și eu, mulțumindu-i. Super!
Călatoria cu avionul a fost foarte placută. Nu am avut emoții. Am putut observa însă oameni care se țineau de scaune ca de altar. Langa mine, scaunul de la geam, un moldovean. Ne-am împrietenit la scurt timp după decolare. L-am întrebat curios ce e cu tatuajul de pe mîna lui și mi-a explicat cu mîndrie apartenența semnelor; este numele lui, Alex, scris într-o chineză foarte foarte veche. Nu se mai folosesc acele semne acum. Eram uimit. Era și numele meu acolo. Prima mea călătorie în timp s-a simțit scurtă dar extrem de frumoasă; am plecat din aeroportul nostru la ora 7.30 și am ajuns pe aeroportul londonez la ora 8.20, cu durata călătoriei de 3 ore.
Ca să ajung în orașul în care aveam să locuiesc, am călătorit cu trenul o oră distanță față de Londra. La gară ne-a întîmpinat soțul surorii mele, R.. Aici, poți avea carnet de sofat provizoriu sau permanent. Ca să poți conduce o mașină cu cel provizoriu, e necesar ca cineva cu un carnet permanent să se afle la stînga ta, altfel n-ai voie să folosești masina. În același timp, cel de la stînga ta își este și profesor. Așa ca R. se așează frumos pe scaunul din stînga. Eu nu știam nimic despre toate acestea în acel moment iar în mintea mea era"super, ne duce Flo acasă!". Ceea ce a urmat însă poate fi cu ușurintă comparat cu o călătorie în faimosul Montain Rose! :)) Adică, în avion a fost minunat! cu toate trepidațiile și golurile de aer. Pentru început a fost faptul că sensul de mers pe străzi este inversat iar mintea mea privea stupefiată cum sora mea merge pe contrasens. Nu puteam scoate niciun cuvînt. Apoi, reușea să mai intre din cînd în cînd și pe contrasensul adevarat unde, contrar faptului că o mașină adevarată, cu patru roți și șofer la volan se îndreptă fix spre noi, mintea mea percepea totul niîel mai relaxată. R. îmi explică, printre curbele extrem de stranse ale sorei mele, că e o cu mult mai bună șoferiță decat arată acum; "acum doar vrea să arate că știe". Aproape că nu-l puteam auzi iar timpul nu mai exista. Nu-mi dau seama cum am ajuns teferi la destinație; defapt nu am înțeles nimic din ce s-a întîmplat pe tot parcusul drumului. Timpul a stat în loc pur și simplu. O adevărată călătorie în timp!
Mulțumesc Doamne!
Este sora mea Florina căreia trebuie să-i mulțumesc pentru sprijinul primit întru realizarea acestei peripeții și bineînteles Domnului. Fără de care nimic nu este posibil. Îi sunt pe deplin recunoscător.
![]() |
| Ocly |
![]() |
| Jin Jin |
Sensul de mers al mașinilor este inversat. Iar volanul se află pe partea dreaptă. Prima mea călătorie cu bicicleta în oraș a fost destul de înfricosătoare și asta pentru că obișnuiesc să merg cu viteză. Am evitat să merg chiar pe stradă și am folosit trotoarele și pistele pentru bicicleta pe cît posibil dar chiar și așa, în intersecții îmi era foarte greu să-mi dau seama în ce direcție să privesc mai întîi pentru a traversa în siguranță. Sunt un om al aventurii așa că la final nu am putut decît să mă bucur de faptul că încă eram în viață.
Călătoria cu autobuzul se achită la urcare și la coborîre, pasagerii îi mulțumesc cu zîmbet șoferului. Aproape toate autobuzele îs cu etaj. Este incredibilă îndemînarea șoferilor de a se strecura printre străduțele înguste cu aceste autobuze imense și pentru mine pare un miracol sau... îi pot spune magie. :). La urcarea în autobuz, oamenii stau liniștiți și așteaptă în cozi interminabile, păstrînd distanța politicoasă unii față de ceilalti. Dacă vreunuia îi ia mai mult să achite biletul de îmbarcare, ceilalți așteaptă răbdători fără să se împingă sau să strige la timid. Cînd am mers prima oara cu sora mea în oras, mă simțeam ca un copil de 5 ani iesit pentru prima oara cu mama lui; "păstrează distanța","stai pe loc","nu acum!". :) Oamenii îs incredibil de răbdatori și amabili. Eram în mașină și un tînăr călător se întoarce spre mine și mă întreabă unde cobor. I-am spus că nu știu și așa și era. Tot ce știam era că mă aflam în autobuzul corect și ca trebuia să cobor undeva aproape de B. Park. (săptămîna aceasta a fost o călătorie în sine încercarea de a ajunge înapoi, acasa). Apoi îmi întinde biletul lui și-mi zice că el coboră acolo și îmi spune să iau biletul că e valabil pentru o zi întreagă. "Poate o să-ți folosească" îmi zice. Eu eram uimit și abia apuc să-i mulțumesc că se și îndepărtează.
![]() |
| Aveți grijă la arici! |
Fîntîna de lînga bibliotecă, oferită cadou orașului
de către primarul Sir Israel Hart, pe 29 oct. 1878,
realizată de sculptorul Francis Hames.
![]() |
| Alex, intr-o chineză foarte veche |
Mulțumesc Doamne!
![]() |
| Acasă la sora mea |
![]() |
| Ceasul din centrul orașului |
marți, 2 septembrie 2014
foTografie!
Vreau doar să-ți spun
Cine sunt cu adevărat!
Să vezi sufletul,
Aura...
Dar eu le îngrop mereu
Înaintea ta, totul difuz
Cauți focala, dar ea
Nu există pentru mine!
Atîtea zgîrieturi
Lentila are,
Una nouă, acum
Cînd taci!
Și ții mereu degetul
Pe buton. Te rog s-apeși
Cînd ești pregătit
Să vezi prin ea...
fotografia!
Portretul tău
Prin al meu...
Suflet lentilă
Energie!
Într-o fotografie
Noi doi, tu și eu,
Ramă a iubirii...
Cadrul Domnului!
Cine sunt cu adevărat!
Să vezi sufletul,
Aura...
Dar eu le îngrop mereu
Înaintea ta, totul difuz
Cauți focala, dar ea
Nu există pentru mine!
Atîtea zgîrieturi
Lentila are,
Una nouă, acum
Cînd taci!
Și ții mereu degetul
Pe buton. Te rog s-apeși
Cînd ești pregătit
Să vezi prin ea...
fotografia!
Portretul tău
Prin al meu...
Suflet lentilă
Energie!
Într-o fotografie
Noi doi, tu și eu,
Ramă a iubirii...
Cadrul Domnului!
sâmbătă, 23 august 2014
Cercetat
Sunt cercetat
Sub acoperire!
E tatăl meu,
E amicul meu,
Colegii de job,
Toți îs implicați.
Văd zîmbete
Transformate!
Bunătate falsă.
Colegialitatea,
Nici n-a fost!
Sunt cercetat
Și rămîn eu,
Zîmbind,
Bucurîndu-mă!
Iubind!
Înțeleg procedura,
Observ mișcările,
Ochi ascunși
Peste tot...
Ochi murdari
De carioci bătrîne,
Mulți ochi...
Sunt cercetat
Acuzat, s-adune
Ciorchinele crimelor,
Acuzelor, cît mai multe,
Cît mai murdare.
Vor să scoată la vedere
Ceea ce nu e!
Sunt cercetat
Din naștere acuzat
Că exist!
Frica sa fiu!
Frică să simt.
Sunt cercetat
Pentru ce nu sunt,
Ca să cred că sunt.
N-am să fac asta!
Am să spun...
Dacă sunt ceea
Ce credeti că sunt
NU mă cercetați,
Tăiați-mi o mînă,
Un picior, în cap
Împușcați-mă!
Dacă nu, cercetați-mă
Curat!
Nu mă murdăriți
Fără să fiu murdar!
Cercetați-mă
Pînă la bătrîneți!
Fără frică...
Sunt cercetat
Și simt asta...
Secundă de secundă!
Dreptatea...
Vorbește,
Împacă,
Rezolvă,
Corectează,
Achită
Echitabil!
Iar eu... cred
În ea! Cred în
Dreptate!
Așa ca... îs aici
Ochi murdari,
De carioci
Bătrîne!
Sunt aici!
Sunt aici,
Cu dragostea mea,
Pentru viată,
Pentru dreptate,
Pentru acuzator,
Prieteni, colegi,
Părinți, copii,
Viață, Dumnezeu.
Voi, dușmani
De-o viață!
Frici inventate,
Gînduri demonice!
Suflet înger,
Suflet curat
Sunt purtat!
E un rîu știut
Călătoria-i alta.
Cercetat din naștere
Acum e pe bune!
Sunt cercetat și
Există o celulă a mea,
Precum acest trup - Din totdeauna!
Sub acoperire!
E tatăl meu,
E amicul meu,
Colegii de job,
Toți îs implicați.
Văd zîmbete
Transformate!
Bunătate falsă.
Colegialitatea,
Nici n-a fost!
Sunt cercetat
Și rămîn eu,
Zîmbind,
Bucurîndu-mă!
Iubind!
Înțeleg procedura,
Observ mișcările,
Ochi ascunși
Peste tot...
Ochi murdari
De carioci bătrîne,
Mulți ochi...
Sunt cercetat
Acuzat, s-adune
Ciorchinele crimelor,
Acuzelor, cît mai multe,
Cît mai murdare.
Vor să scoată la vedere
Ceea ce nu e!
Sunt cercetat
Din naștere acuzat
Că exist!
Frica sa fiu!
Frică să simt.
Sunt cercetat
Pentru ce nu sunt,
Ca să cred că sunt.
N-am să fac asta!
Am să spun...
Dacă sunt ceea
Ce credeti că sunt
NU mă cercetați,
Tăiați-mi o mînă,
Un picior, în cap
Împușcați-mă!
Dacă nu, cercetați-mă
Curat!
Nu mă murdăriți
Fără să fiu murdar!
Cercetați-mă
Pînă la bătrîneți!
Fără frică...
Sunt cercetat
Și simt asta...
Secundă de secundă!
Dreptatea...
Vorbește,
Împacă,
Rezolvă,
Corectează,
Achită
Echitabil!
Iar eu... cred
În ea! Cred în
Dreptate!
Așa ca... îs aici
Ochi murdari,
De carioci
Bătrîne!
Sunt aici!
Sunt aici,
Cu dragostea mea,
Pentru viată,
Pentru dreptate,
Pentru acuzator,
Prieteni, colegi,
Părinți, copii,
Viață, Dumnezeu.
Voi, dușmani
De-o viață!
Frici inventate,
Gînduri demonice!
Suflet înger,
Suflet curat
Sunt purtat!
E un rîu știut
Călătoria-i alta.
Cercetat din naștere
Acum e pe bune!
Sunt cercetat și
Există o celulă a mea,
Precum acest trup - Din totdeauna!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



















