Am avut de multe ori sansa de a lua pulsul mecanismului artistic actual. Mici intalniri cu oameni care fac cinemaul sa fuctioneze pana la cei mari ai cinemaului independent. Am avut sansa sa cantaresc cele doua lumi si sa le trec prin universul academic, vizualizand totul prin functionalitatea sau non-functionalitatea acestuia. Am auzit pareri despre, citit pareri, contrazis pareri si chiar eu am criticat-o; atmosfera artistico-cinematografica. Mi-a parut rau cand am criticat-o pentru ca simteam ca ma pun pe mine in centrul acesteia, centrul unic, fara de care cinemaul nu poate continua sau chiar exista. Bazaconii. Sunt o mica veriga.Sistemul prea mare, lanturile de toate tipurile. Lantul din care fac eu parte... dar mai bine sa las pe altcineva sa vorbeasca despre lantul din care face parte veriga mea.
Eu sunt aici sa vorbesc despre sansa, posibilitatea de a crea un nou curent cinematografic. Si am inceput cum am inceput pentru ca de noi toti depinde in ce directie o luam. Noi cei care mai furam nitel de la cnc, noi cei care tinem mainile in san, fluieram si ne facem ca ploua, noi cei care privim din afara si criticam, noi cei care innebunim muncind, cei care ne tocim creierii in cautarea ideii, noi cei care ne bucuram de fiecare clipa, multumiti ca avem un cinema/vis, ca avem ce iubi, noi... noi, noi. Dar despre care noi nu e vorba aici oare?
Avem nevoie sa sustinem mereu noi valori interioare; si ma refer aici la a descoperi acei oameni care vad altfel lucrurile si a-i promova. Chiar daca asta implica unele riscuri. E nevoie sa ne asumam anumite riscuri si sa tragem de maneca viziunea acestei fiinte care priveste printr-o lupa lumea din jur, ajunge la dimensiuni micro, absoarbe dimensiunea si apoi o elibereaza, transformand-o in perceptabil. Oameni acestia exista azi. Aceste spirite au nevoie de un Mesia al descoperirilor... acest Mesia care priveste neinfricat prin gaura cheii spre tabloul neterminat aruncat intr-un colt prafuit, unde straturile de vopsea fac ca tencuiala insasi sa crape si sa cada, sa priveasca prin fereastra sculptura perfecta si neterminata, sa vada prin vizor ochiul ce priveste curios ochiul Mesiei si sa afirme "sunt atat de aproape de marginea universului".
Curentele artistice sunt extrem de importante pentru toate artele. Acestea aduc nu numai inspiratie pentru creator dar reinventeaza procesul de creatie si in acelasi timp. Ele expanda timpul artei si-l fac usor de vizualizat, extrag necesitatea existentei temei si importanta ei. Curentele artistice stiu dinainte necesitatea epocii, scoate in evidenta ceea ce e important de aratat, cum sa fie aratat si cum se poate realiza asta. De aceea e foarte important sa nu asteptam sa se nasca un curent de la sine. Dar sa cautam cu totii sa crem mereu si mereu noi curente, sa le culegem din aer, sa le asezam pe masa, sa le udam, sa le ajutam sa creasca astfel ca acestea sa se dezvolte si apoi natura sa-si intre in drepturi. Ceea ce e necesar sa ramana iar ceea ce nu e necear acum, lasat iar in aer sa pluteasca. Insa curentele au nevoie de noi sa le... descoperim.
Am vazut cat de frumos a crescut minimalismul. Cum a luat nastere. Pe ce culmi a ajuns. Si cum toti am anticipat sau incercam sa anticipam moartea acestuia. Cred ca un curent, odata nascut, nu moare niciodata. E unic si pe veci are sa existe cineva care sa-l duca putin mai departe. Poate nu in urmatorii 5 ani sau 10 sau 50. Dar cineva, candva se va naste special ca acel curent unic, ce a avut viata, sa mai faca un mic pas inainte. Si asta chiar de se va spune... din x curent s-a nascut y curent. Are sa fie defapt Xy curent artistic. Asta ar trebui sa ajute la o mai usoara clasificare a curentelor artistice ale istoriei.
Toti acesti oameni de i-am ascultat si citit m-au facut sa inteleg cat de mult se cauta acest ceva ce nu are legatura cu arta in acest mediu artistic romanesc de la noi. Cat de mult se cauta rationalul. Sau mai bine zis IQ-ul. Aproape toti fac ochii cat cepele daca stau in fata unuia ce arata altfel, in cautarea firului care sa-i duca spre rational si IQ. Cu multa lacomie fac asta. Ce i-a adus aici? Ce se intampla cu ei? De ce privesc ca zidul... aerul ce poate avea oxigen si care trebuie respirat prin spiritualitate pentru a-l identifica...? Cum au ajuns aici? Ce mediu bolnavicios ar fi putut crea astfel de roboti care inca din geneza sunt defecti?
Plang dupa taria lor de a vizualiza in campl larg, coerent necesarul. Ceea ce e foarte important intru dezvoltarea mediului artistic. Acceptarea tuturor formelor de exprimare indiferent de sursa lor. Distrugerea perceptiilor vechi de analiza si inlocuirea lor cu viziuni noi;
-artistul este artist indiferent cine este sau de unde provine
-artistul poate fi mut sau orb sau ciung.
-artistul poate fi sarac lipit pamantului si e mare nevoie sa fie asa
-artistul respecta spiritualitatea si intelege importanta ei
-artistul il are pe Dumnezeu langa indiferent ce iar Dumnezeu e primul sau raspuns in orice
-artistul nu fumeaza si nu bea dar nu se fereste de acestea
-artistul este adevar chiar de acest adevar e perceput a prostie.
-artistul evita sub orice forma sa critice iar daca face asta... o face plangand.
-artistul iubeste si respecta orice coleg, provenit din orice latura artistica.
Aici is doar cativa pasi spre intelegerea noului ca venind spre crearea crearii.
Care este noul curent? Cine de astartul? Care NOI facem sa creasca si sa se dezvolte corect, curat si pur... al nostru cinema?
