Haiku (2)

Vara, palmele reci-
O singura imbratisare...
Sunetul respiratiei tale

Urmatorul curent cinematografic... spre arta!

Am avut de multe ori sansa de a lua pulsul mecanismului artistic actual. Mici intalniri cu oameni care fac cinemaul sa fuctioneze pana la cei mari ai cinemaului independent. Am avut sansa sa cantaresc cele doua lumi si sa le trec prin universul academic, vizualizand totul prin functionalitatea sau non-functionalitatea acestuia. Am auzit pareri despre, citit pareri, contrazis pareri si chiar eu am criticat-o; atmosfera artistico-cinematografica. Mi-a parut rau cand am criticat-o pentru ca simteam ca ma pun pe mine in centrul acesteia, centrul unic, fara de care cinemaul nu poate continua sau chiar exista. Bazaconii. Sunt o mica veriga.Sistemul prea mare, lanturile de toate tipurile. Lantul din care fac eu parte... dar mai bine sa las pe altcineva sa vorbeasca despre lantul din care face parte veriga mea.

Eu sunt aici sa vorbesc despre sansa, posibilitatea de a crea un nou curent cinematografic. Si am inceput cum am inceput pentru ca de noi toti depinde in ce directie o luam. Noi cei care mai furam nitel de la cnc, noi cei care tinem mainile in san, fluieram si ne facem ca ploua, noi cei care privim din afara si criticam, noi cei care innebunim muncind, cei care ne tocim creierii in cautarea ideii, noi cei care ne bucuram de fiecare clipa, multumiti ca avem un cinema/vis, ca avem ce iubi, noi... noi, noi. Dar despre care noi nu e vorba aici oare?

Avem nevoie sa sustinem mereu noi valori interioare; si ma refer aici la a descoperi acei oameni care vad altfel lucrurile si a-i promova. Chiar daca asta implica unele riscuri. E nevoie sa ne asumam anumite riscuri si sa tragem de maneca viziunea acestei fiinte care priveste printr-o lupa lumea din jur, ajunge la dimensiuni micro, absoarbe dimensiunea si apoi o elibereaza, transformand-o in perceptabil. Oameni acestia exista azi. Aceste spirite au nevoie de un Mesia al descoperirilor... acest Mesia care priveste neinfricat prin gaura cheii spre tabloul neterminat aruncat intr-un colt prafuit, unde straturile de vopsea fac ca tencuiala insasi sa crape si sa cada, sa priveasca prin fereastra sculptura perfecta si neterminata, sa vada prin vizor ochiul ce priveste curios ochiul Mesiei si sa afirme "sunt atat de aproape de marginea universului".

Curentele artistice sunt extrem de importante pentru toate artele. Acestea aduc nu numai inspiratie pentru creator dar reinventeaza procesul de creatie si in acelasi timp. Ele expanda timpul artei si-l fac usor de vizualizat, extrag necesitatea existentei temei si importanta ei. Curentele artistice stiu dinainte necesitatea epocii, scoate in evidenta ceea ce e important de aratat, cum sa fie aratat si cum se poate realiza asta. De aceea e foarte important sa nu asteptam sa se nasca un curent de la sine. Dar sa cautam cu totii sa crem mereu si mereu noi curente, sa le culegem din aer, sa le asezam pe masa, sa le udam, sa le ajutam sa creasca astfel ca acestea sa se dezvolte si apoi natura sa-si intre in drepturi. Ceea ce e necesar sa ramana iar ceea ce nu e necear acum, lasat iar in aer sa pluteasca. Insa curentele au nevoie de noi sa le... descoperim.

Am vazut cat de frumos a crescut minimalismul. Cum a luat nastere. Pe ce culmi a ajuns. Si cum toti am anticipat sau incercam sa anticipam moartea acestuia. Cred ca un curent, odata nascut, nu moare niciodata. E unic si pe veci are sa existe cineva care sa-l duca putin mai departe. Poate nu in urmatorii 5 ani sau 10 sau 50. Dar cineva, candva se va naste special ca acel curent unic, ce a avut viata, sa mai faca un mic pas inainte. Si asta chiar de se va spune... din x curent s-a nascut y curent. Are sa fie defapt Xy curent artistic. Asta ar trebui sa ajute la o mai usoara clasificare a curentelor artistice ale istoriei.

Toti acesti oameni de i-am ascultat si citit m-au facut sa inteleg cat de mult se cauta acest ceva ce nu are legatura cu arta in acest mediu artistic romanesc de la noi. Cat de mult se cauta rationalul. Sau mai bine zis IQ-ul. Aproape toti fac ochii cat cepele daca stau in fata unuia ce arata altfel, in cautarea firului care sa-i duca spre rational si IQ. Cu multa lacomie fac asta. Ce i-a adus aici? Ce se intampla cu ei? De ce privesc ca zidul... aerul ce poate avea oxigen si care trebuie respirat prin spiritualitate pentru a-l identifica...? Cum au ajuns aici? Ce mediu bolnavicios ar fi putut crea astfel de roboti care inca din geneza sunt defecti?

Plang dupa taria lor de a vizualiza in campl larg, coerent necesarul. Ceea ce e foarte important intru dezvoltarea mediului artistic. Acceptarea tuturor formelor de exprimare indiferent de sursa lor. Distrugerea perceptiilor vechi de analiza si inlocuirea lor cu viziuni noi;

-artistul este artist indiferent cine este sau de unde provine
-artistul poate fi mut sau orb sau ciung.
-artistul poate fi sarac lipit pamantului si e mare nevoie sa fie asa
-artistul respecta spiritualitatea si intelege importanta ei
-artistul il are pe Dumnezeu langa indiferent ce iar Dumnezeu e primul sau raspuns in orice
-artistul nu fumeaza si nu bea dar nu se fereste de acestea
-artistul este adevar chiar de acest adevar e perceput a prostie.
-artistul evita sub orice forma sa critice iar daca face asta... o face plangand.
-artistul iubeste si respecta orice coleg, provenit din orice latura artistica.

Aici is doar cativa pasi spre intelegerea noului ca venind spre crearea crearii.
Care este noul curent? Cine de astartul? Care NOI facem sa creasca si sa se dezvolte corect, curat si pur... al nostru cinema?

Prin ce trec...

Armura mea a ruginit demult.
Peste ea, valuri de lacrimi,

Oglinda vietii
Eu, nu ma vad!
Oglinda se indoaie,
Sub greutatea ta!

Nu are rost,
Sa suferi tot a gol.
Suntem in prima zi,
Si ultima, lafel va fi!

Unde-am ajuns,
Jules Verne ar fi uimit.
Calatorie interioara
A pacii infinit!

Intre armura mea si-a ta
Doar vata, ma agat in ea,
Spre tine...
Si tu stai pe loc.

Asta nu e dragoste!

O dragoste, doua...
Punct si de la capat.
Doar o dragoste si nu doua,
Una ramane in urma.
Pretutindeni si eterna,
Vie! Iar eu, iti cer
Versiunea noua, upgradata,
Si-ti ofer sansa
De a te intoarce
La origini, la cea veche
Pentru ca stiu ca e imposibil.
Totusi daca se intampla,
Stai langa mine;
O clipa. Doua clipe.
Apoi, full de cunostinte,
Te intorci unde ai ramas.
Dar nu uita sa ma iubesti.
O dragoste, doua...
Si doar una-i true love!
Dar deja nu ma mai placi,
Pentru ca scriu in alta limba
Decat romana.
O romana, doua...
Na! Nu merge,
Ca in dragoste,
Mai vorbesti si-n alta limba.
Pentru ca fiecare
Iubeste cum stie,
Ca ceilalti sa poata spune
"Asta nu e dragoste!"
Si zdrang, zambet ironic
Pentru prostie.
Am un secret;
Si eu iubesc, inca!
Doar ca la timpul trecut.
Adica in prezent, dar nu mai e.
Si nu va mai fi.
Ever!
Dar cred in sanse,
Si-n Dumnezeu,
Asa ca, daca vrei,
Da-i inca o sansa,
Dar da-mi si mie,
Sa te iubesc, sa fim!
Sa film! Sa citim, sa ne Rugam
Sa ne Imbratisam, sa Dansam,
Sa Iubim.
O sansa, doua sanse.
We he, merge! :)
Si ce avem?
Avem o dragoste pierduta,
Si inca una pe drum.
Avem trairi si sentimente,
Avem dorinta dar timpul
Ne sta in cale!
Putea sa fie un avantaj.
Eh, ne avem unul pe altul,
Si tot sprijinul
De ni-l putem acorda.
Un sprijin, doua...
Mda, doar unu' ajuta
Celalalt primeste.
Te rog, lasa-ma s-ofer eu!
Si daca ai sa te intorci,
In locul pe care inca-l iubesti,
Stiu ca am sa plang,
Si am sa scriu poezii triste,
Dar, al meu sprijin, ramane,
Vesnic! Si asta-mi da tarie.
Dar daca ramai;
Un sprijin, doua...
Vezi! E doar unul -
Adica al meu si-al tau:
Pentru Omenire.
Un univers, doua universuri,
Si asta nu e dragoste, Cred!


Proiectul MUG merge spre urmatorul nivel. Se intampla ceea ce am luat in calcul ca s-ar fi putut intampla. Adica a scrie lungmetrajul, picand sansa de a filma scurtmetrajul. Doamne ajuta cu lungmetrajul.

Craitele au inflorit. :) Luna viitoare au sa infloreasca si carciumaresele. :)

Pentru T[ine]

Am avut dreptate...

Am avut dreptate sa spun
Ca intre noi certa nu va fi;
Nimic nu conteaza pentru mine
Afara de Dumnezeu si dragoste.

Am avut dreptate sa impart totul cu tine
Pentru ca acum imi e dor sa fac asta.
Sa te fac sa zambesti.
Desi amintire, imi insenineaza ziua...

Incredere in tine sa-ti dau
Acum vad, nu profiti de forta,
Nu intorci energia ta impotriva-mi
Doar accepti ceea ce pentru tine e nimic.

Am avut dreptate sa-ti dau dreptate,
Sa las viata mea, in ale tale maini,
Privind, tu cu nimic si intregul prin El
Lasi totul sa treaca prin viata...

Am avut dreptate sa te fac doctor de suflete
Eu, un mecanic de tren, in el, spre casa
Si te-ai urcat, peisaj s-admiri,
Peisajul meu ai devenit.

Ai avut dreptate sa-i dai dreptate,
Celui ce cu drept si-o atribuie
Chiar de imaginatie intru apararea ta,
Scop suprem, dreptatea lui - apararea mea.

Am avut dreptate sa gandesc
Ca rau n-am cum sa-ti fac,
In preajma mea, inima ta spre
Dragostea mea, negata.

Am avut dreptate sa deschid
Universul meu complet. Disectie spirituala
Spre salvarea puritatii. Ce comoara.
Ce comoara...

Am avut dreptate...
Sa ne imbratisam, tu cu un brat
Iar bratul tau - mai mult ca fiinta mea.
Am avut dreptate... sa fim!

TIFF si peste putin timp...

Acum, ca niciodata, am doua proiecte inscrise in programul festivalului TIFF de anul acesta. Au fost trei. Pentru primul proiect primiram raspuns, nu a fost unul pozitiv.
Cele doua proiecte inscrise in festival.
Decizie
MUG

Doamne ajuta!

Ieri am fost in vizita la parinti. O mini vacanta de odihna pentru ca perioada din urma a fost extrem de aglomerata, cu cele doua proiecte pe umerii mei si apoi si jobul. Nu exista nimic mai relaxant decat sa-ti vizitezi parintii, familia. Este clar, nucleul acestui intreg de frumos il reprezinta prezenta nepotelei Iris. Acest inger plin de dragoste. Te face sa zambesti doar privind-o. Si cum eu ma contectez cu copiii, ii ador, devin usor un hohot de ras in prezenta ei.

La un moment dat, si-a luat Ursuletul pe care-l iubeste nespus, l-a pus in carucior si s-a indreptat spre poarta - sa merg cu ea in parc. Am intrebat-o daca a cerut voie mamei si a dat din cap ca nu. Apoi ne-am dus impreuna sa-i cerem voie mamicii. Aceasta si-a exprimat si ea bucuria cu privire la initiativa Irisucai insa pentru ca ma stie ocupat si (mereu) pe picior de plecare m-a intrebat din privire daca e ok iar eu i-am zis ca nu e nicio problema, lucrul mai poate astepta putin. Pana sa iesim din curte, un trandafir inflorit ne-a atras atentia si ne-am oprit sa-i aflam mireasma. L-am rupt, am multumit trandafirului, apoi l-am asezat langa Ursulet, iar Ursuletul ne-a multumit si el.

In drum, am gasit o pitao (pisica) si am fost mai mult ca bucurosi s-o alintam. Apoi am vazut doi minunati hum hum (catei) si nu ne-am lut privirea de la ei pana nu au disparut din vedere. Fascinanti acesti hum humi.

In parculet, l-a scos pe Ursulet din carucior, a lasat trandafirul acolo si principala activitate a fost aceea de a da Ursuletul in toate jucariile de distractie pentru copii. Nu a omis niciuna. Acum am inteles de ce era Irisuca atat de grabita sa mearga in parc.

In timp ce Ursuletul era dat in leagan, un beietel, tot de 2 ani, s-a apropiat de caruciorul Irisucai, a luat trandafirul si l-a mirosit. Irisuca nu l-a observat inca. Apoi baiatul a luat caruciorul si a inceput sa plimbe trandafirul. Eu si mamica ne-am interesectat privirile razand. Mamica s-a grabit sa-l roage pe baiat sa-i ceara voie Irisucai si cand aceasta a aflat de intentia baietelului, si-a luat Ursuletul in graba, s-a indreptat hotarata spre carucior, a pus Ursuletul inauntru si i-a luat caruciorul, ferindu-l de baiat, in spatele ei. Atunci eu si mama am intrat in actiune, fiecare cu ceea ce trebuia sa facem. Mama i-a spus frumos baiatului ca Irisuca nu vrea sa-i dea jucaria si ca trebuie sa inteleaga iar eu i-am explicat fetitei ca frumos e sa imparti jucariile cu cei din jur apoi mamica l-a rugat pe baiat sa se prezinte, in tot acest timp Iris nu si-a luat privirea plina de curiozitate de la baiat; baietelul s-a prezentat Andrei. Aici Iris a lasat din ziduri jos si zambind s-a prezentat si ea. Cand am redeschis eu subiectul caruciorului, sa-l lase si pe Andrei sa se joace, Iris a ridicat iar zidurile din otel, si-a dus caruciorul intr-un loc ferit si greu de ajuns (sub topogan) si a plecat sa-l distreze iar pe Ursulet. Eu si mama am inceput sa radem iar si mama mi-a zis ca asa sunt fetele. Eu eram pe fuga s-o ajung din urma pe Iris sa nu pateasca ceva si am aprobat-o din mers. Pentru ca Iris era prea ocupata sa dea Ursuletul in leagan, Andrei a putut plimba caruciorul in voie. Am vrut s-o fac pe Iris sa inteleaga faptul ca e ok sa-i dea ea voie baiatului sa se joace cu al ei carucior si m-am gandit sa o fac sa se apropie de el. Am intrebat-o daca vrea sa faca poze cu Andrei si s-a oprit, a spus un "da" hotarat. Ne-am dus sa-l intrebam pe micut daca vrea sa faca poze. Baiatul s-a bucurat si el iar eu si mamica ne-am grabit sa le facem poze. Apoi, intradevar, usor usor Irisuca a lasat zidurile jos iar Andrei s-a plimbat cu caruciorul ei iar Iris cu motocicleta lui.

Intre timp eu scriam adresa de email a mamicii ca sa-i trimit pozele. Acasa am constata ca n-am scris bine adresa si aceasta nu a functionat. Atasez aici pozele in speranta ca, peste putin timp, mama le va descoperi... sau poate chiar Andrei. :)

          

                                                         Filmuletul prieteniei.

                                   

Teaser trailer MUG

La implinirea a patru ani de la nasterea scenariului "Decizie", ce cadou mai frumos decat materialul prezentare al urmatorului proiect de film...?

Mica istorie a scenariului "Decizie"... spre making.
-in septembrie 2010 Temple Film a actizitionat drepturile de producator. S-a retras la scurt timp dupa aceasta. A urmat proiectul After School.
-in primavara lui 2011, imediat dupa terminarea proiectului After school, m-am prezentat cu scenariul pentru pitchuit la Media Pro. Din pacate, conditiile propuse de ei n-au fost avantajoase pentru proiect.
-in toamna lui 2011 Libra film ajuta doar cu aparatura proiectul.
-in toamna lui 2012 Domino Film primeste scenariul iar in martie 2013 "Decizie" se clasa pe locul noua (din 49) in concursul organizat de CNC si doar primii 4 au primit finantare.
...to be continued!

Proiectul MUG are deja Co-producator ceea ce inseamna ca are aparatura necesara pentru a fi filmat. Deoarece se doreste a fi un proiect cu Buget 0, desi incercari de a obtine cumva o finantare, cat de mica, se fac, filmul are sa fie gata undeva la inceputul lunii septembrie. Sa ne rugam pentru el.

Aici este un clip de prezentare, de 30 de secunde. 
MUG - movie teaser


Domnul cu noi!