O coborare in infern

Prezent la Sibiu pentru piesa de teatru a lui Silviu Purcarete. Foarte aproape de a nu se intampla asta. Calitatile organizatorice ale fratelului si-au spus inca odata cuvantul insa. Si ma bucur enorm ca a venit cu ideea si a dus pana la capat initiativa in cele mai placute conditii. Nu am trait doar o experienta extraordinara pe toata durata calatoriei ci...doua.

Mai intai piesa de teatru: Faust - scrisa J.W.Goethe. Piesa, pusa pentru prima oara in scena de catre Purcarete in anul 2007, acesta a reusit sa (re)atraga atentia criticii internationale. Pentru ca Purcarete este un artist complet, demn de recunoastere internationala si prin aceasta punere in scena merita sa primeasca acest titlu. Este o coborare in infern datorata degradarii spirituale. Mizeriei interioare in care omenirea se scalda. Iar regizorul coboare la propriu publicul sau in infern; efectele speciale folosite mi-au cam mutat atentia perceptiva spre un cu totul alt nivel. Sunt rar uimit de ceva la acest nivel. Acest nivel special unde cu adevarat am putut sa simt si frica de a ma afla in acel loc si necesitatea de a ramane conectat cu mine si a privi spre interiorul meu spre intelegere spirituala. Pentru ca intradevar, spiritualitatea ceea ce doreste regizorul sa sublinieze (bineinteles ca e vorba de text in definitiv) si e ceea ce reuseste sa realizeze din prima secunda a piesei pana in ultima clipa.

Jocul actoricesc de inalta clasa m-a facut sa inteleg ce inseamna calitatea in teatru.
Un decor dar si o coregrafie care se completeaza intru cele mai fine detalii, ajutandu-ne sa mergem cu usurinta prin padurea de idei.

Sunt bucuros pur si simplu ca am fost prezent la acest eveniment care cu siguranta nu trebuie ratat. Sau cum spunea prietena scenografa M. cu care m-am intalnit acolo in sala (culmea, nu ne-am intersectat nicicum drumurile in Bucuresti desi amandoi locuim aici), la 3 scaunde departare de mine: "it's a must!"

Al doilea moment are legatura cu un site construit special pentru cei ce iubesc aventura. Couchsurfing se numeste si putini stiu despre acest site. Eu l-am descoperit printr-un amic si l-am folosit pentru prima oara acum trei ani cand am fost cu After Schoolul la festival, la Cluj - cand impreuna cu Cody, partenerul de aventura, am fost nevoiti sa gasim un loc de dormit pentru o noapte si am cunoscut atunci un cuplu super mega ultra dragut.

First: ce e cu acest Couchsurfing - este un site pentru turisti si nu numai prin care acestia pot primi ajutor constand in simplu un loc in care sa poata puna capul jos peste noapte. Daca iti doresti sa cunosti oameni noi, sau nu ai bani sa platesti o camera la hotel sau pur si simplu... iti place aventura atunci acest site iti poate fi de foarte mult ajutor. E de subliniat parte frumoasa a totului: siteul este international. Daca se intampla sa ajungi in Chile si n-ai unde dormi, deschizi frumos Couchsurfing si ceri ajutor. In acelasi timp, si tu poti oferi ajutor - de exemplu cineva din Chile, luat pe nepregatite, ajuns in Romania, are nevoie de o canapea. Daca ai cont, tu il/o poti ajuta.

Asa m-am vazut si eu in situatia in care, la Sibiu mergand pentru piesa, a trebuit sa rezolv cu cazarea. Bineinteles ca as fi putut sa impart o camera de pensiune cu cineva din grupul de 11 oameni cu care am fost la piesa, asa cum au facut ei, insa gandindu-ma la experienta de data trecuta, eram pur si simplu nerabdator sa folosesc iar couchsurfingul. Astfel, Nicu si prietena lui - un cuplu incredibil, doi oameni extrem de speciali, doi oameni pentru care cel de langa este un om foarte foarte important - au oferit cu bunatate spatiul pe care il detin in apartametul lor. Am putut discuta atat de deschis cu acesti oameni. I-am simtit imediat ca pe niste foarte foarte buni prieteni. Discutiile cu ei, intinse pe o durata de cateva ore bune au avut aplicativitate sociala, religioasa dar si morala. Obiectivitatea la ea acasa. Nu m-am simtit nicio clipa strain sau cumva pus la colt de nu stiu ce idee pe care o aveam, cu care ei n-au putut rezona. Ea studiaza felul in care ecologia poate transforma lumea noastra intr-un loc mai bun si mai frumos iar el a intrat la facultate in Germania. Le multumesc din inima!

Titlul acestui articol are legatura si cu Faust insa din intamplare are legatura si cu titlul cartii pe care o citesc acum si care e acelasi - cartea e scrisa de Doris Lessing - castigatoare a premiului Nobel pentru literatura, intamplatoooor, tot in 2007. Iar cartea m-a prins. Desi destul de dificila, m-a prins. Imi place cum e scrisa, pur si simplu imi place. :)

Abia astept sa couchsurfez iar si are sa se intample cat mai curand.

disparitie...

Mi se demonstreaza a nu stiu cata oara ca deciziile interioare nu sunt ale mele de luat. Ce inseamna mai exact aceste decizii interioare? Au legatura cu a manca oua in loc de cartofi? A bea bere in loc de vin? Nu. Au legatura cu viata. Cu felul in care aceasta doreste sa se desfasoare. Cu legile pe care Dumnezeu doreste sa le etaleze. Suntem cu totii, chit ca vrem sau nu sa recunoastem, niste pioni pe imensa tabla de sah care se numeste Pamant. Unii sunt regi, altii nebuni, altii...regine. Regine care pot sa faca si sa se miste in orice directie doresc ele. Evident, si pentru ele se aplica aceasi lege. Poate chiar ma drastic aplicata legea. Pentru ca cineva care are libertatea sa faca ce doreste e defapt tinut intr-o cusca. Asa cum bine preciza bunul meu amic E., in cautarile sale dupa idei de scenariu - libertatea ca o cusca. Si o cusca e ceea ce avem cu totii in jurul nostru; din carne sau caramizi, din beton sau aer, din principii sau dorinte, din pofte sau eliberari. Aceasta este cusca. O poate nega cineva? Se poate elibera cineva? Eliberarea prinde forme undeva departe in timp, intr-o Gradina. Da. Atat de departe suntem de eliberare. Absolut toti. Sau poate ca suntem mai aproape de eliberare ca niciodata. Unii dintre noi, crestini fiind, isi doresc cu pasiune aceasta apropiere. Pentru ca se vad atat de pregatiti pentru aceasta Gradina. Atat de pregatiti. La cum am vazut eu lucrurile, din ce am vazut eu caractere pana acum, nimeni nu arata pregatit. Absolut nimeni. Daca portile acestei Gradini s-ar deschide in urmatoarea ora s-ar intampla un lucru din doua. Ori ar ramane goala pentru ca nimeni nu e pregatit pentru Gradina ori Dumnezeu s-ar conecta direct cu felul acestui pamant de a fi (nimic la locul lui, totul o abramburela, intregul o nebunie)si aceasta Gradina ar deveni, mai mult sau mai putin, al doilea Pamant. Sa recunoastem, nimeni nu poate dintr-o data, traind in in cel mai ostil loc posibil, cum pare sa fie aceasta lume, sa se lepede de toate acele trasaturi necurate, micute, dar necurate, care plasate in mici forme de actiuni fata de apropiati sa erupa in groaznice atitudini. O da. N-as dori sa ma aflu intr-o astfel de gradina. Da. Sufletul primeste alt trup. O alta casa - dar sufletul ramane acelasi.
     Este clar ca nu ne ramane altceva de facut decat sa fim, din punct de vedere al caracterului spiritual, ceea ce Gradina are nevoie. Cine stie, poate ca intradevar, o persoana are sa merite sa intre acolo. Si unde e o persoana, cu siguranta ca mai exista si altele. Multe altele.
     Aceasta gradina pentru mine exista deja in interiorul meu. E populata cu tot pamantul, fiecare om prezent aici, asa si acolo, cu ale sale calitati si fecte. Cu ale sale dorinte si principii. Fiecare cu bucata lui de Gradina conform dorintelor sale de trai. Conform felului sau in care simte ca e bine sa traiasca. Unul cu caruta dupa el cutreierand pe ici, pe colo, altul cu al sau cort, altul cu a sa casa in miscare, altul in cutia lui de chibrituri, undeva intr-un bloc dintr-un cartier linistit unde se simte fericit, altul in casa lui de la curte unde se simte lafel de fericit. Toti la locul lor, fiecare in a sa lume, asa cum simte ca se poate dezvolta spiritual, conform alor sale dorinte interioare. Astfel, nimeni nu mai locuieste in custi. Nimeni nu mai e mort. Toti sunt vii.
     Da. Totul are legatura cu acest a fi multumiti cu ceea ce avem. Sensul de mers al omenirii - a fi fericit cu cine esti si ceea ce esti. Si totusi se produce o ruptura, o incoerenta - cu criminalul cum ramane? Si el are voie sa se simta fericit cu cine este? Exact. Cam paici e ipocrizia acestei lumi. Cam pe la acest nivel. Saracul... poate ca el isi doreste sa fie impuscat si lumea il arunca intr-o celula unde, dupa 15-20 de ani care i s-au parut cat 5 ani, e aruncat inapoi in lume si incepe iar sa omoare. Hotul lafel. Toti acesti oameni fac ceea ce fac dintr-o simpla dorinta de a disparea. O frustrare interioara pe care nici ei nu au forta s-o exprime in cuvinte, dar actiunile lor o spun. Si el, individul, o va nega. El va nega totul. Instinctul de om, acest instinct mizerabil de a ramane in viata cand nu mai ai nicio legatura cu viata. Absolut niciuna. Aceasta hotie. Minciuna mai mare ca oricare planeta din univers. Viata inseamna spiritualitate. Nu o ai...

Treatment scenariu de lungmetraj (fragment)

...............
"Cred ca va trebuie sa ma mai gandesc la asta", ii raspunde Victor dupa o mica pauza,  mimand cu usurinta in exprimare si zambet simplu pe chip, non-existenta incalciturii de ganduri din interiorul sau. Anghel il priveste cu bunavointa apoi se ridica. Poate ca se intampla lucruri putin mai profunde in interiorul acestui tanar, isi spune Anghel in timp ce se indreapta spre fereastra ca intr-o plimbare prin parc, complet picat in capcana zambetului lui Victor si a talentului acestuia de a-si juca personajul. Oricum, continua acesta in minta lui, pentru un tanar de varsta lui ce se poata conecta cu astfel de subiecte, intr-o clara complexitate, aceasta nu poate decat sa evidentieze existenta dorintei de cunoastere spirituala nascuta la o varsta destul de frageda. Poate ca prea frageda. Suficient de frageda incat cineva sa poata dezvolta cu usurinta preconceptii "sanatoase". Aceste calatorii pe taramuri interioare atat de aride si greu de strabatut chiar si de mintile luminate. Pentru ca oricat de multe calatorii ar face cineva spre interiorul lui, calatoria are sa para mereu alta desi poteca pe care merge e aceeasi intotdeauna.(...)
................

M-am bucurat

M-am bucurat...
M-am bucurat sa vad ca mai exista si oameni corecti pe lumea asta.
Nu ca nu ar fi existat acesti oameni si ca printr-o minune cereasca, eu as fi fost singura persoana corecta de pe pamant. Ce ne face insa sa afirmam acest fapt? Sunt atat de putini oameni corecti in jurul nostru? Corectitudinea a devenit dintr-o data un lux? Sinceritate...
Percepem viata...
Percepem viata in mod diferit.
Vreau sa cred!
Pentru ca daca fac asta... ceva frumos are sa se intample deoarece nu am sa cred niciodata in lucruri negative. Niciodata.

Producatorul si directorul de imagine si-au dat acordul pentru aparitia in clipul video de are sa fie filmat. Clip video despre care nu pot preciza nimic inca. E cert faptul ca o sa aiba o imensa putere pentru a pune pe picioare proiectul Decizie.

Scenariul merge mai bine decat ma asteptam. Evident ca nu sunt multumit 100%. Nu cred ca sunt nici macar la 75%. Dar... totul are sa prinda contur in final.

Amin!

Final cut - scenografie

Piscu - Glasul Frumosului a ajuns la final. 28.08 a fost ultima zi de montaj.
Multumim tuturor celor implicati!
Multumesc producatorului pentru aceasta sansa de a vorbi despre patrimoniu.

Astazi am stat la un pahar de lapte la discutii cu scenografa pentru Decizie. Urmeaza sa facem niste planse si un decor in miniatura.

Am vorbit cu artistul manga si incepe lucrul la storyboard - cadre selectie

Am inceput lucrul la noul scenariu de lungmetraj.

Documentarul - Fine cut

Documentarul a intrat oficial pe ultima suta de metri. Azi compozitorul a finalizat lucrul la muzica pentru documentar.

Domnul cu noi.

Piscu - documentarul

Rough cutul documentarului a fost finalizat cu ceva zile in urma. In acest moment sunt asteptate pareri de prin toate colturile. Eu si Emi am gasit o rezolvare simpla pentru muzica documentarului chiar la locul cu pricina. Familia (careia nu-i pot da numele aici pentru ca as face spoilere [ totusi n-ar fi greu pentru nimeni sa butoneze oleaca netul ca sa afle informatia, prefer sa n-o divulg eu aici din respect pentru documentar si munca noastra]), ce are grija de Piscu, a dovedit un maret simt al dragostei pentru muzica. Am descoperit acest fapt cu bucurie la (al doilea) cel mai mic mebru al familiei pana la cel ma mare - capul familiei. Asa ca eu si Emi ne-am propus sa invartim bagheta de minusculi dirijori acolo la fata locului. Rezultatul a fost unul pe masura. Muncit si binemeritat - copiii de acolo au talent. Astfel, coloana sonor are sa fie semnata, onorat o spun, (si)de tanarul interpret la fluier de doar 11 ani si tatal lui, la chitara.

Virgil Bugnariu are un imens potential. Stie sa puna notele astfel incat unirea dintre ele sa rezulte un minunat compus de sunete. Un nor plutitor. Un peisaj. Aflandu-ne in situatia de a avea deja muzica compusa din mers, Virgil s-a aflat in pozitia de a aduce cateva note langa fluierul tanarului de la Piscu. Imi place enorm rezultatul. Vedem cum se vor aseza lucrurile. Felicitari Virgil.

"Decizie" este in miscare asa cum se intelege din (inca) existenta jurnalului. Cu aceeasi echipa. Acelasi enuziasm. Sper sa ne iasa de data aceasta.

Domnul cu noi!