Tatal tau este ok...

Tatal tau este ok!


Tatal tau seamana cu-al meu!
Nu se stiu dar se cunosc.
Tatal tau e slab,
Al meu e gras.

Al tau rade cu ochi sinceri
Al meu parca plange-atunci cand rade.
Al tau vrea... si-a obtinut
Al meu nu mai vrea nimic demult.

Al tau mustra cu asprime,
Lafel face si-al meu.
Caci o educatie-i una
Si totala ei o vor!

Al tau stie toata lumea
Si o lume-ntreaga-l stie!
Insa tatal meu, colindand-o pe un vas
Recunoaste, totu'-i doar in mintea sa!

Tatal meu stie-a iubi.
Tatal tau crede ca stie.
Al meu rau spre bine face.
Al tau... bine, mirosind a rau.

Tatal meu e apolitic
Dar se uita la tot circul!
Al tau - din el face parte,
Insa stie a se scoate!

Tatal tau este ok
Pentru ca asa ii si al meu!
Doar o lume este una
Si a lor este comuna.

Pentru ca, orice rau,
Venit din suflet,
Dovedeste a fi bun!
Si ca orice bun venit din minte
Dovedeste a fi rau.
Insa cand credinta le uneste,
Domnul peste toate este,
De aceea dragul meu,
Cu tarie eu iti zic
Tatal tau este ok!

Evenimentele recente m-au adus intr-un soi de prag al disperarii. Desi lucrez la un nou proiect, intreaga-mi energie se risipea pe cu totul altceva. Si nu as fi putut sa o gestionez daca nu faceam ca Django spre finalul filmului. Nu inceputul ca acolo a avut un nebun langa el sa-i salveze pielea :)). Eu l-am avut pe Dumnezeu langa mine. Si evident, a fost suficient - pentru ca necesarul curaj de care am avut nevoie ca sa fac ce trebuia facut nu putea veni decat din binecuvantarea Sa.

Totul a inceput la scurt timp dupa botez. In pline activitati cinematografice cu documentarul, eram cerut spre diferite activitati religioase, chemari carora le-am dat ascultare, atat cat timpul mi-a ingaduit. Insa n-a fost suficient. N-a fost suficienta energia mea. Si nici timpul. Asta din punct de vedere al oamenilor.

Sunt dese situatiile in care eu ca fiinta inspir altceva decat ceea ce se cheama incredere. Mai ales cand stau in fata fiintelor ce detin mine de preconceptii, auto-denumite de catre persoanele ce le detin - experienta de viata. In ce consta aceasta experienta de viata? Citit pe culoarea pielii, numarat firele de ata ce ies in plus din blugul prin timp trecut si muncit, cateva fire de par pe chip neras. Din pacate aceasta este lumea religioasa de azi. Numai oamenii "frumosi" au loc in ea. Si zic frumosi cu ghilimele ca frumusetea din punctul meu de vedere nu e nicidecum cea fizica de luat in calcul dar e cea interioara...evident.

Si am stat si m-am uitat la tot. Hmmm...oare unde s-a dus la plimbare frumusetea interioara a acestor oameni? Un mister intreg. Nu de alta dar ne aflam in prim cerc religios.

Si lucrurle stau in felul urmator:
1. oameni ce se arunca usor spre minciuna (ascunsi sub asa-numitele intentii dumnezeiesti)
2. oameni care ii privesc pe noii veniti cu cea mai mare neincredere (sa nu-i zic paranoia)
3. oameni care spun ca Domnul este peste toate si el are grija de tot, ca niciun copil al Domnului sa nu pateasca nimic si tot ei pleca cu cea mai mare neincredere fata de tot inainte. :l

Si apoi mai sunt si ceilalti. Extrem de putini la numar. Adica:
1. cei care pot da din iubirea lor cu adevarat
2. care stiu cine este Dumnezeu cu adevarat
3. care stiu sa-si puna increderea in El cu adevarat
4. care au Duhul Sfant (cu adevarat :P)

Acestea sunt concluziile mele de om petrecut in prajma Bisericii aproximativ 3 ani jumate si in preajma oamenilor religiosi - incepand cu varsta de 15 ani.

Ortodoxismul are latura ei libertina. Adica si betivii pot ajunge la slujba de Duminica daca au consumat in dimineata slujbei suficienta apa de gura nu numai alchool. Dar poate ca omul acela are o bunatate in interior a lui. Adica, sa ma ierte Dumnezeu, am intalnit oameni care beau, cu un evident simt al bunatatii.

Crestinismul e mult mai strict. Hmm. Nu reusesti sa faci doi pasi de la intrarea pe usa bisericii nu daca esti beat...ci daca esti murdar. Probabil este in regula pana aici. Probabil. Insa cat de strict este si din punct de vedere al dragostei adevarate de care ar trebui sa dispuna un crestin. Ups. Dificil. Din pacate aici nu prea mai poate masura nimeni nivelul de grade in rautate pe care cineva, cu al sau zambet radiant il poate ascunde intr-o fractiune de secunda. Se pare ca haina murdara a sufletului e cam greu de vazut...asa-i? :)

Clasicul NU VREAU SA FIU INTELES GRESIT!
E de folosit aici ;)

Pentru ca si eu sunt pocait de ceva vreme. Hehe. Multumesc Doamne >:D<!

Dar nu vreau si repet, nu vreau sa seman cu extrem de multi frati de-ai mei.
Vreau sa fiu un adevarat copil al Domnului.

Si ce inseamna asta din punctul meu de vedere :P Ii dam drumul?
Fasten your seatbelts!

Prin acestea nu doresc decat sa aduc un mesaj simplu:
Nu este pace in casa Domnului! Cine poate vedea vede.
Versurile de sus vor sa dovedeasca faptul ca NU DORESC sa critic pe nimeni. Desi poate suna a critica...is doar putintel mai dur :). E necesar!

In primul si-n primul rand:
1.Dragostea fata de seaman (nu un zambet pe care il poate reda, cu putina imaginatie la mijloc :p, si un gandacel de bucatarie daca isi arcuieste frumos mustacioarele).
Iubiti. 
Efeseni 5:2
Iertati
Ioan 8:7
A iubi (ca in biserica uni-s foarte vrajmasi pentru altii [mai ales printre tineri])
Luca 6:35
A iubi
Matei 22:39
Ce este iubirea?
Corinteni 13:4-8

Legand toate aceste versete e simplu: e normal sa-i iubim pe toti fara sa facem diferente. Nu mai zic nimic de cei care intra in casa Domnului.

2.Acorda tot sprijinul de care are nevoie cel nou intrat in Biserica. Nu te gandi ca a venit sa iti fure telefonul! Nu te gandi ca a venit sa-i ceara Domnului averea mult visata! Crezi ca Domnul i va da aceasta avere? Pe bune?! Totul, absolut orice gand ascuns e cunoscut de El. Deci ajuta-l sub orice forma! Daca-ti fura telefonul, microfonul sau boxa, domnul ii va lua de 10 ori mai mult si tie iti va da de 20 de ori mai mult. Dar nu uita, nu oricine se apropie de Domnul! Nu oricum.

3. Increde-te in faptul ca noul intrat in Biserica are cu mult inainte scris planul dat de El. Cauta sa intelegi acest plan al Domnului.

Psalmi 34:14
4. Daca vezi printre Copiii Domnului dintraceia care nu prea par curati - nu-i criticati, nu-i priviti urat. Daca nu ti-a pus Domnul pe inima sa-i ajuti sau sa le faci bine, departeaza-te de ei. Nu face ce fac cei care nu au Cuvantul scris pe tablitele inimii; pentru ca ei privesc cu ochi critici, cu minte neincrezatoare. Cauta sa-i identifici pe acestia si nu-i critica. Nu ii privi cu uraciune. Doar stai departe de ei.
Nu uita: Domnul are grija ca orice copil al Sau, de e murdar ...sa devina curat! Se ingrijeste de asta in fiecare secunda. Si aceasta e DOAR treaba LUI! Nu a oamenilor. TREABA oamenilor este aceia de A RESPECTA Cuvantul!
Nu uita: RAUL se propaga si se inradacineaza mai ceva ca cea mai rezistenta buriana. Cei buni nici nu stiu cand au fost strapunsi. E foarte greu sa il constientizezi. Prima ta grija e aceea de a taia...TU pentru TINE raul de la radacina si apoi sa il ajuti pe cel de langa.

5.Fiecare are o misiune de la El. Unii fac misiunea Lui si nici nu stiu c-o fac! Altii n-o fac deloc si ei cred c-o fac! Aveti grija de misiunea voastra principala SPIRITUALA - aceia de a respecta Cuvantul si apoi de a intelege misiunea pamanteana. Cei care au misiuni speciale se pot afla cu un singur pacat in afara Legii. Si nu pot fi intelesi sau vazuti de ochiul uman. De aceia nu incercati sa-i vedeti. Nu-i veti vedea. Nici ei nu se vad pe ei. Nu banuti nici intr-o directie nici in alta. (nici ca e unul din acela cu misiune speciala nici ca nu e.) Caci daca mergeti in directia misiunii speciale si apoi mintea voastra cade spre critica sau spre scepticism [si cat de usor este aceasta] va fi foarte usor sa cadeti in rautate si sa aruncati cu pietre si sa cadeti voi insiva in pacat. Priviti cu dragoste pe oricine. Domnul nu aduce raul in preajma celui bun. Domnul aduce pe cel putin rau, care poate fi corectat in preajma celui bun. Dar si cel din urma are sa fie corectat spre bine de celalalt pentru ca nu exista om fara de pacat si si orice om cu putin rau are si ceva bun - astfel amandoi vor creste in Cuvant si in Domnul.

6. Vegheati asupra cresterii spirituale unul fata de celelalt. Si cand spun a veghea asupra cresterii spirituale ma refer la a fi exemplu PUR pentru celalalt de spirit ce respecta cu forta Cuvantul. Exemplu in Bunatate, in Dragoste, in Iertare, in Intelegere. Aceasta este cea mai mare forta de propagare a Cuvantului: exemplul! Fara sa va indoiti de credinta celuilalt sau cat si cum respecta acesta cuvantul. Domnul are grija de aceasta. Domnul da rasplata pentru oricine si daca Domnul vedere ca cineva are nevoie sa cunoasca mai mult din Cuvant dar acesta nu are tragere de inima, Domnul are sa-l apropie El de Cuvant. Acesta nu este treaba niciunui om. Nici macar al pastorului. Omul vine spre Cuvant cu vointa proprie PRIN Domnul.

7. Cautati pe Domnul in omul bun cat si in omul rau! Domnul este in tot si-n toate! Cat timp veti vedea pe Domnul si-n omul bun si-n cel rau Domnul are sa lucreze cu Duh asupra celui bun CAT si ASUPRA celui rau! Priviti-l in ochi pe Domnul in omul rau si Domnul are sa fie acolo! Caci omul bun in secunda unu poate sa devina rau iar omul rau...omul bun. Domnul este in tot! Priviti pe Domnul in omul rau si El are sa fie acolo negresit ca sa indrepte  totul!

Astfel, usor usor... acesti oameni ai credintei au reusit sa ma aduca in pragul marii depresii avand ca minunata explicatie cu privire la starea mea faptul ca aceasta este voia Domnului fata de cel care pacatuieste.

Ecuatia e simpla:
O rugaciune
Si un act de curaj.
Rugaciunea: L-am rugat pe Domnul astfel:, daca actiunile celui mare credincios al Sau sunt de la El, sa il faca pe acest om sa continue (actiunile omului erau de cea mai cruda rautate aruncata spre mine, ca nou botezat si Copil al Lui).
Rezultat: a doua zi numai mesaje pozitive din partea aceluiasi om. Hmmm.

act de curaj: indepartarea de rau. Am iesit din viata acest om cu toate riscurile implicate fix a doua zi. A trebuit sa "sacrific" oameni incredibili pe care i-am cunoscut in drumul meu religios. Asta ca sa pot sa ies cu totul din cercul acestui om.
Rezultat: nicio depresie. Dragostea Lui varsata intrutotul peste mine.

Mesaj pentru toti: Nu va lasati indusi in eroare de acesti oameni. Domnul este Dragoste! Domnul este Pace.
Pentru cei care nu cred in existenta Domnului din cauza acestor oameni (cum isi permit unii sa intre peste lucrarea Domnului in halul ista? Cum de Domnul le perimite? Atunci El nu exista!)- EL EXISTA!

E in INTERIORUL vostru! Domnul e Dragoste inainte de toate!

Toti gresim. Nu exista om fara de pacat. Important e sa ne pocaim. Chiar daca suntem pocaiti cu numele. Adevarata pocainta incepe in Adevar de sine si fata de aproapele nostru.
Caci Adevarul de sine e Adevarul fata de EL!

Domnul sa va binecuvanteze!
Cautati-L! Are nevoie de voi!
Voi aveti nevoie de El!
Sunteti sau nu pocaiti...
Cautati-L!
Cutati-L cu Adevarat!

Pentru cei care sunt cu Adevarat in Cuvantul Domnului: lasati varsare de incredere in Domnul peste voi. Totala!
Nu va amagiti. Domnul nu pune pe nimeni, pe absolut NIMENI SA FACA RAU in Numele Sau! De la a pune bombe sau a discrimina in Biserica nu e absolut nicio distanta.
Domnul e Dragoste!

Domnul NU pune pe nimeni sa faca rau in Numele Sau :)

Suntem la cateva opere cinematografice departare de Rai!

Imi e dor...Sa iubesti

Sa iubesti!


Sa iubesti cu o pasiune
Cu un nor sau luna,
Sa privesti zambind spre lume
A iubi, sa-ncerci cu mine.

Sa iubesti cu gandul,
O, ce furt! Minciuna!
Sa intrebi despre iubire,
Poti s-astepti sa-ti vina randul!

Sa iubesti c-o inima,
Ai si mila, toti o au!
Sa faci gestul, sa fii sincer,
Devenit-ai!- Fiinta sublima!

Sa iubesti cu-n suflet!
Tot ce-'xista ai cuprins!
Sa iubesti totul si toate!
Dumnezeu in tine-i Suflet!

Sa iubesti este o cusca,
In ea toti ostasii pier
Spre renasterea dorita!

Sa iubesti, sa iesi Afara,
Si iubirea s-o pastrezi,
Sufletul iubit pazesti!
Sa iubesti!


Imi e dor!


...Si n-am sa mor!
Imi e dor!
De-a ta tacere...
Imi e dor!
Ale tale vii culori,
Imi e dor!
Si tin iubirea
Imi e dor
Si vreau sa mor...

Decizie- la 3 ani dupa nastere - RENASTERE

In urma cu 3 ani, azi, incepeam lucrul la primul scenariul in care am reusit sa cuprind, pentru prima oara, progresul meu cinematografic. De atunci... enorme alte reusite filmice.

Sunt actiuni pe care le realizezi cu stil. Altele pur si simplu se intampla. Incerci sa intelegi rostul si te descoperi dintr-o data intr-un univers cu totul aparte. Esti autoabsorbit in acest al tau ceva care pare sa aiba legatura cu o anumita formula de functionalitate a vietii. Si iti dai seama ca indiferent cine esti si ce faci...ceea ce faci faci cu stil. Pentru ca urmarste un demers. Exista un scop. Insa exteriorul are mereu o cu totul alta parere. Si e cu mult diferita fata de a ta. Dar iti dai seama ca exterirorul este exteriroul. Exista o enorma legatura intre exterior si acest "totul e trecator". Si intradevar. Totul trece. Nimic nu ramane aici si acum dar aici si acum exista pentru totdeauna. Totul e spiriualitate.

Sunt cateva proiecte importante de s-au derulat de la ultima mea postare. Dar cel mai important dintre ele e clar de mentionat aici: ultima incercare de a realiza Decizie s-a soldat cu inscrierea proiectului la concursul CNC de anul acest, prin Domino Film - Cristian Comeaga. Reusita participare... nereusita realizare. Proiectul a iesit doar pe locul 9 din vreo 49 si doar primii 4 au luat finantare. Cu inima batanda, nu?

Ultimul scenariu scris se numeste "Lasati copiii sa vina la mine" si e scris impreuna cu bunul amic Emanuel Zainea. Are 20 de pg si am inceput sa cautam finantare. Imaginea are sa fie semnata de un mare maiestru intr-ale captarii imaginilor pe pelicula si ne bucuram mult sa-l avem in preajma.

Pe Emi l-am cunoscut pe scarile facultatii de film. Nu, nu este student la film. Cauta sa primeasca aceasta titulatura. Ceea ce si facea in momentul in care l-am cunoscut. I-am vorbit despre film si asta am facut de atunci incoace. Din septembrie anul trecut. Insa s-a intamplat mai mult de atat. Eu l-am ajutat sa inteleaga ceva mai multe lucruri despre cinema iar el m-a ajutat sa inteleg ceva mai multe despre spiritualitate. Tragand linie, cred cu tarie ca el m-a ajutat cu mult mai mult decat l-am ajutat eu. Si astfel...duminica de vine ma voi pocai. :) Cel mai important pas pe care-l fac in viata mea. Cel mai pur si curat pas. Si-i multumesc lui Dumnezeu pentru binecuvantarea de a-l fi cunoscut pe Emi, pentru faptul ca mi-a dat curajul sa-l abordez si el sa-mi asculte parerile cu privire la religie. Si majoritatea parerilor mele despre religie si modul in care oamenii interpreteaza biblia... nu is deloc pozitive. El a avut rabdare :). Sunt enorm de zis despre acest subiect si daca este cineva ortodox sau ateu de citeste aici atunci pe primul il rog sa citeasca cu inima si pe cel de-al doilea cu ratiunea. Pentru ca existenta Lui are legatura si cu ratiune si evident...si cu inima. Si daca reusesti sa combini inima si ratiunea...iese sufletul. Si daca reusesti sa il mantuiesti, sa mantuiesti sufletul atunci esti pe drumul cel bun spre imense realizari. Dar un lucru e cert - mantuirea vine si fara pocainta. Dar adevarata mantuire vine clar prin pocainta. Prin RENASTERE.

Multe carti citite, multe amandonate, multe melodii, filme.
Suntem la cateva opere cinematografice departare de Rai.

Un an...

A trecut aproape un an de la ultima mea postare. Un an plin de incercari si proiecte. Am cunoscut zeci/sute de oameni. Acesti oameni cu sufletul special si mintea sclipitoare. Acesti oameni buni si intelegatori. Acesti oameni care zambesc...

After School a plecat de la Cluj cu premiul pentru cel mai bun scurtmetraj.

A fost o batalie interioara. O cu tototul noua batalie. Dar n-am fost singur si acest lucru a contat enorm. Cody a fost un excelent partener de calatorie si aventura. Jos palaria Cody! Ori unde te-ai afla acum in lume...

N-am mai scris demult aici si ma incearca o emotie. La urma urmei... e un jurnal. Un jurnal in care am scris si am simtit. Sper sa pot scrie in continuare despre adevaruri. Despre ganduri si impresii. Despre ceea ce oamenii pe care-i cunosc sau ii voi cunoaste... trezesc in intelectul meu.

Un an si sunt acelasi.
Dar mai schimbat.

Multumesc mult celor care m-au sustinut si doresc s-o faca in continuare. Multumesc mult celor care strabat lumea acesta cu ganduri bune pentru ei si pentru cei din jurul lor.

Plecarea

Am sa plec la Cluj. After School este in competitie.

Inca n-am emotii cu privire la festival si sper sa ma mentin asa chiar si pe 20 cand are sa aibe loc decernarea premiilor.

Caut cu toate fortele subiectul urmatorului film. Urmatoarea idee. Tot scriu scenarii si simt ca au sa ramana doar simple scenarii... scenariile dintr-un sertar.

173 nu place unui producator. Dar consider extrem de importanta pentru progresul artistic intalnirea cu el. Mai astept raspuns de la C ce se tine extrem de ocupat. Zilele trecute ma aflam in zona in care casa lui de productie isi face veacul si dupa lungi batalii incercand sa ma conving ca am un motiv zdravan sa merg peste el, la birou, fara sa imi anunt sosirea... am decis sa incerc marea cu degetul. Cand a fost anuntat ca am ajuns... reactia pe care a avut-o a fost una extrem de dura fata de secretara lui. De remarcat faptul ca secretara inca a avut forta sa-mi spuna zambind ca e ocupat.

Ii citesc jurnalul lui Andrei Plesu. Mi-am propus sa nu mai critic. Am citit si "Scrisori catre fiul meu" al lui Liiceanu. Mi-a placut enorm si-mi doresc s-o ecranizez.

Astept cu nerabdare plecarea la Cluj. Pe 17 plec. E prima oara cand vad orasul ista minunat despre care am auzit atatea...

hmmm....

Un nou scenariu

Haaa.

I'm Back. Yeeei. Doamne ce dor imi era sa scriu pacilea. Weeeeii..si ce drum lung.

Asa.

Pam Pam

Am scris primul scenariu de lungmetraj si pur si simplu sunt in al noualea cer. N-am vrut sa reincep sa scriu pe blog pana nu terminam scenariul si... wow, ce lupte ca sa-l termin. Cate aventuri.

Toate la timpul lor.

Iubesc scenariul. Working title pentru scenariu e "173" dar are si un titlu care are sa fie facut public soon.

And... ma bucur sa fiu iar aici.

Asa. E sarbatoare. Primul scenariu de lungmetraj. Si n-am nici vin, nici cola langa mine. Nimic.

Nu-i nimic. Am ce am avut mereu langa mine - incredere de sine, bunavointa, ambitie, dorinta de afirmare si zambetul. Iep. Si el.

Multumesc mult pentru sprijin pe parcursul odiseei: Gabriela, Alexandra, Geo, Dragos, Dumi, sorei mele Ana careia i-am dedicat scenariul, celor 9 pisici, Tudor pentru ca mi-a oferit sansa, Ovidiu, mamei, tatalui meu, maiestrilor Enescu, Strauss, Tchaikovsky, Mozart care mi-au oferit inspiratie de fiecare data cand i-am ascultat si a fost nevoie sa-i ascult des :) si bunului Dumnezeu ca imi da toate cele de is mereu langa mine si le-am subliniat sus.

PS: Asa, am scris si partea a doua pentru "After School" - "During School", cine doreste sa-l citeasca, i'm here! Pe acesta l-am scris in luna mai a anului curent. Visez la o mini-serie HBO dar vedem:P.

Hug pentru blog. Sa nu uit! >:D<

Suntem la cateva opere cinematografice departare de Rai!

Un foarte puternic cuvant

Vreau sa inteleg mai mult despre fiecare si despre mine. Ma gasesc in pozitia de a fi mai sincer decat e necesar. Si totusi sunt sincer. Nu ascund ce simt si ce cred. Ce am trait si traiesc. Acest superficial " m-am imprietenit prea repede si prea mult cu anumite persoane" nu are nici o valoare in contextul actiunilor mele pentru ca ceea ce sunt si fac eu e tot ceea ce viata vrea sa fac. Sa cunosc o persoana si sa-i ofer toata prietenia mea. Sinceritatea pura. Curata. Acum cand nu stiu nimic despre ea (persoana). Cand ea nu stie nimic despre mine. Cand nu simtim nimic unul pentru celalalt. Si apoi tot ceea ce urmeaza e viata in libera si complexa-i desfasurare. Adevarata desfasurare. Tot ceea ce conteaza. Rezultatul actiunilor sentimentelor si simtamintelor adevarate, cele care conteaza prin implinirea dorintei universului; intalnirea a doua destine. Sa nu ai sau sa nu fortezi asteptarile. Sa asculti de fiecare sentiment, fiecare secunda afllata langa celalalt destin. Sa il privesti precum te privesti pe tine; exista pentru ca are ceva de oferit iar ce are de oferit imi ofera mie acum, mie si nimanui. Dar ceea ce nu stii e ca aceasta chiar e legatura pe care ti-o doreai dintodeauna numai ca viata e formata din lumina si intuneric. Si din pacate, intunericul vrea sa-si faca mai mult simtita prezenta decat vrea lumina s-o faca. Intunericul pare sa fie mai puternic. In momentul in care intunericul incepe sa patrunda, iti doresti sa fi pastrat distanta, sa nu fi lasat loc pentru atat de multa lumina sa patruda pentru ca pe unde intra multa lumina, intra si putin intuneric care e putn, dar e chiar mai puternic decat lumina. Si acesta reuseste sa lase urme mai mult decat o face lumina. Stii ca intunericul a patruns. Ii simti prezenta si incepi sa te pui in garda. Dar nu faci nimic. Doar te pui in garda. Si lasi timpul sa treaca. Astepti ca viata sa-ti sopteasca cea mai buna decizie. SI exista mintea si sufletul. Sunt doua parti ale interiorului tau. Iar mintea iti spune ce decizie sa iei, iar sufletul iti zice si el. Si peste toate exista lumina. Si in lumina intunericul. Si intunericul e mai puternic. Asculti viata si primesti o decizie. Decizia pe care ai luat-o e extrem de dura si doare mai rau decat credeai ca poate durea. Dar in acelasi timp stii ca nu te-ai mintit, ca nu te-ai lasat pacalit de tine. Stii ca aceasta durere e o lectie pentru tine si pentru el. Una din acelea importante. Ai rupt legatura pentru ca te-ai speriat de suferinta. Dar ea este aici orisicum. Ai rupt legatura pentru ca ai simtit ca ai fost folosit. Te-ai simtit folosit. Persoana din fata ta era falsa iar tu erai sincer. Ai rupt legatura. Ar fi existat mai putina suferinta daca n-o rupeai? Cred ca incerc sa gasesc vinovatul. Dar nu este nimeni vinovat. Is doar lectii. Exista o parte a interiorului meu care nu simte nici un regret ca a fost folosit in felul asta si exista cealalta parte care-mi spune sa-mi joc rolul pana la capat. Tipul a gresit. Si am gresit si eu. Tocmai pentru ca am gresit si eu... trebuie sa joc pana la capat. E greu sa pastrezi un echilibru intre lumina si intuneric. Cu cat lasi mai putina lumina sa patrunda cu atat mai putin intuneric are sa patrunda sau poate chiar deloc intuneric. De fapt nimeni nu poate pastra acest echilibru. Poate ca nici nu exista acest echilibru. Sunt doar lectii iar viata va gasi o modalitate prin care acest echilibru sa se rupa, sa nu existe ca cele doua destine sa ajunga in punctul maxim al intalnirii ca motiv. Poate ca si el, fix in acest moment... scrie.
In afata Teatrului National, eu am inteles ca am fost folosit si am inteles asta deoarece el s-a explicat. Nu m-am gandit la faptul ca sunt folosit deoarece am avut incredere dar am simtit patrunderea intunericului. Si am lasat viata sa-mi vorbeasca atunci cand ar fi dorit s-o faca. Si a facut-o in aceasta zi.
-Acum se leaga totul. Ii spun zambind lui M, cu un zambet care nu e al meu deoarece sentimentul de jignire e mai puternic decat cel de recunoastere fata de sinceritate.
-Oriunde priveam, vedeam in ceilalti acelasi lucru si credeam ca toti sunt la fel. Eram paranoic, analizam fiecare miscare, imi zice retraind putin acele momente dar intr-un mod didactic. Asa cum a vorbit mereu.
-Scuze, nu ar fi trebuit sa-ti spun. Nu ar fi trebuit sa ma destainui! Ma grabesc eu sa-l intrerup ca sa-mi cer scuze. Iar el continua la fel de didactic precum o fac profesorii care stiu lectia dar o stiu mult prea bine si omit amanuntele importante. Eu ma arat fericit ca lucrurile s-au clarificat, ca intunericul a fost eliminat. Insa consecintele patrunderii lui abia acum isi vor simti prezenta. In parcul din fata Teatrului National incep sa joc un rol, precum a facut-o si el de fiecare data cand ne vedeam, in acele intalniri pe care le-am avut dupa momentul destainurii mele. Rolul meu pare-se nascut din dorinta subconstientului de a nu face lectia prea usoara pentru ceea ce ar fi fost usor, ar fi trecut prea repede cu vederea. Nu si-ar fi simtit prezenta. Si joc bine pentru ca el pare sa nu inteleaga ce simt. Si a demonstrat ca nu e capabil s-o faca. Nu jocul meu il impiedica pentru ca eu nu sunt un actor bun. Ceea ce este el e ceea ce-l impiedica sa inteleaga faptul ca ma simt folosit si jignit pentru ca el se prefacea ca e sincer cand ne vedeam. Si am mai cunoscut oameni ca el. Incapabili sa se puna in locul celeilalte persoane, sa incerce sa simta, sa patrunda in interiorul victimelor lor si sa incerce sa vada ca apoi sa se opreasca si sa rosteasca acest foarte puternic cuvant. Am mai intalnit persoane ca el. Imi pare rau pentru el. Si nu vreau sa spun nimic despre aceste persoane dar daca as face asta... n-as spune lucruri care sa-i aseze in pozitii prea bune pentru ca nu se afla. Insa viata pare sa aiba grija de acest aspect, pare sa-i dea lectii iar pentru asta sunt cat se poate de fericit pentru el; este o persoana minunata. Si deci, el nu simte, nu se poate pune in locul meu. Nu poti sa acuzi o persoana care nu are suficienta experienta de viata, care nu a putut sa asculte viata precum ar fi trebuit s-o faca. De fapt, nu o poti acuza de nimic. O poti ajuta. Dar acest orgoliu. Iti dai seama ca nu cunoaste forta cuvantului "scuze". De fapt, nu stie nimic despre acest cuvant. "Persoanele care isi cer scuze par slabe" nu este o scuza. Deloc. M este o combinatie foarte frumoasa de puritate, naivitate si inteligenta. Exista persoane care-si cer prea mult scuze si aceste persoane sunt penibile. Sunt persoane care-si cer prea mult scuze si aceste persoane is slabe. Exista persoane care nu stiu sa foloseasca cuvantul; cand si cum. Cei drept... e foarte greu sa stii cand si cum sa-l folosesti. Iar "timpul, timpul are sa le rezolve pe toate insa noi trebuie sa venim in ajutorul timpului," prin faptul ca suntem atenti, ascultam fiecare lectie. Dar stiu ca undeva, adanc in sufletul meu, o voce imi spune ca eu am gresit cu mult mai mult decat a gresit el. 

Suntem la cateva opere cinematografice departare de Rai*.
Filmul documentar, The Road, Jurnalul lui Eugen Barbu