Tolstoi la 72 de ani

Dupa al meu Infricosator iata ce am gasit inspaimantator in jurnalul lui Tolstoi:

"O problema inspaimantatoare, irezolvabila: cum de pot oamenii destepti, cultivati - catolici, pravoslavinici - sa creada in ineptiile credintei bisericesti, poate fi explicat numai pe baza de hipnoza. La varsta copilariei, si apoi in clipe de depresiune sufleteasca, oamenilor li se insufla idei, care se inradacineaza atat de puternic, incat nu mai sunt pe urma in stare sa se elibereze de ele. Citind anul trecut carti despre hipnoza, n-am gasit in ele raspunsul la intrebarea: cum sa te eliberezi de hipnoza? Cred ca exista un singur mijloc: ruperea legaturii cu hipnotizatorul, un mod de viata firesc si, in primul rand, o crestere in domeniul autoactiunii sufletesti.
(...)
Se spune: hipnotizatorii sunt posibili de judecata pentru insuflarea unor acte ilegale. In schimb insuflarea tuturor grozaviilor credintei bisericesti la varsta copilariei, atat de receptiva la hipnoza, nu numai ca nu e interzisa, ci e interzisa insuflarea. E ingrozitor. /.../" 9. oct. 1900.

Patefon...

Exista o melodie in fiecare dintre noi. Si un patefon. Din cand in cand dealungul vietii, patefonul este pus in functiune. Este melodia... Melodia intregului. Al echilibrului. Melodia Domnului. Sunt momente cand o auzi atat de bine, fiecare nota, armonia... armonia... armonia... si e incredibila. Simti cum totul are sens. Cum totul face parte din tot. Nu este nimic mai frumos. Nimic mai placut. Dumnezeu. Aici. Acum. Te rogi sa ramana... Rugaciunea ta...

Apoi ceva se intampla si melodia se schimba. Si aceasta melodie... se aude. Si se aude incet. Abia ...abia reusesti sa auzi. Abia... Iti tii respiratia. Pentru melodie. Fiecare nota e cruciala pentru a intelege. A percepe. A simti. E ceva care doare. Si o sa fie mereu ceva care doare. Si continui sa asculti... fara sa mai auzi. Si apoi, dintr-o data... melodia se aude clar. Apoi... apoi...

Melodia se schimba iar. Era un timp in care auzeai melodia unui moment. Un moment pe care parca-l vrei inapoi. Si n-ai sa-l mai reaudici niciodata. Acest moment pe care-l vrei inapoi e unic. Pentru tine! Si Ii simti iar prezenta. Te bucuri pentru prima oara ca melodia se schimba. Pentru ca ceea ce asculti acum e lafel de frumos... Si esti prins. Esti prins in magie...

Magia. O magie reala. Careia nu mai vrei sa-i dai drumu'. Si n-ai s-o faci niciodata. Ai mers prea departe acum. Ai mers atat de departe incat stii si intelegi. Cunosti. Si poti folosi ceea ce ai. Ceea ce au cumulat. Ceea ce nu stii ca ai. Intelegi din mers si fiecare pas de-l faci te aduce mai aproape... cu mult mai aproape de ceva. Acest foarte important ceva. Dar acest ceva continua si va continua sa fie... un mister. Un adevarat mister...

Misterul mult prea greu de descifrat pentru minti si interioare atat de haotice. Si intelegi ca nu ai sa cunosti misterul. Nu acum. Dar poti cunoste mici mici franturi din acesta. Mici... mici...mici...

Dumnezeu in final. Te reintorici la El mereu si mereu ca la o oaza. Apa rece si pura. Si stii ca ai sa faci asta toata viata... in timp ce melodia se aude si... nu se mai aude. Dumnezeu. Doar El in final... pe veci...

Infricosator

De ce este atat de infricosatoare lumea asta? Serios. Pe la varsta la care incepem sa vedem realitatea lucrurilor nici macar nu avem toti dintii de lapte schimbati. Exista oameni care ucid, violeaza, profita de oamenii inocenti, bat copiii, le vorbesc urat, incearca sa-i schimbe in oameni "maturi" prin violenta. Si biserica este suficient de naiva cat sa lupte cu toate istea in felul in care lupta (Ca sa nu vorbesc de metoda). Frica. Este ambsolut ca sufletul uman are nevoie sa functioneze pe mai multe niveluri insa care este forma corecta de functionalitate a spiritului uman astfel incat acest teren pe care se joaca de mai bine de o suta de ani sa ramana istorie? Prin ce se manistefa frica? Bomba atomica (asta prin anii '50), creditele (prezent) etc. Mereu si mereu e nevoie sa apartimen. Sa fim legati de ceva. Sa fim ai cuiva. Si daca nu suntem ai lui Dumnezeu...suntem impotriva Lui. Gandire de comunist. Manipulare tot sub forma de frica. Cam dificil sa mai stii azi cand esti cu Dumnezeu cu atatea religii, fiecare cu ura pentru restul de religii. O ura ascunsa bineinteles ca daca iei liderul suprem de religie o sa iti fake-uiasca un zambet ironic daca-i vorbesti de ura sa pentru alulalte religii dar daca intri in paine.. observi. Observi care e adevarata propaganda. Deci...daca nu esti al lui Dumnezeu esti impotriva Lui. Acesta e alt strat de foarte luat in seama. Spiritualitatea. Pentru ca spiritualitatea este Dumnezeu ( si viceversa) si nu spiritualitea este religie. Exista deci un strat foarte important de agatat in cui. Ajungem sa ne casatorim, crestem copii..dintr-o data sufletele noastre nu mai sunt importante. Copiii nostri devin mai importanti decat noi. <Excelent>. De ar fi asa! Doar ca nu e. E o ameteala generala. Cand sunt copiii importanti cand suntem noi. Copiii sunt cele mai importante suflete de pe pamant. Dar uitam sa le aratam ca ele pentru ele sunt importante. Aceste suflete micute au nevoie sa invete inca din inceput (inceputul cel mai inceput) ca au o foarte mare nevoie sa-si indrepte privirile micute spre ele insile. Ca bunatatea si sinceritatea sunt aspecte foarte importante ale dezvoltarii. Am folosit doua semne cand am scris "Excelent". Asta pentru ca e mai putin excelent decat pare. Nu ajungem nici macar in gradul 1 de progres spiritual si noi facem copii despre care sunem apoi , mai sincer, mai putin sincer, ca sunt cele mai importante fiinte. Si noi... Noi continuam sa nu intelegem nimic din ceea ce se intampla cu adevarat in jurul nostru. Credem ca noi crestem copiii dar defapt ajungem in animalicul proces de a hrani niste corpuri despre care nu avem habar ca in interiorul corpurilor niste suflete au nevoie de adevarata hrana. Dar avem copii. Suntem mandria societatii. Copii care au sa faca o facultate pentru ca asa se face, copii care au sa se angajeze intr-o intreprindere si au sa faca doar ceea ce le dicteaza seful cu o incredibila supunere ca apoi, cand seful intoarce spatele, acest copil isi da voie siesi ca suflet sa-si spurce gura cu cele mai oribile cuvinte. Acesti copii care ajung in final sa se marite sau sa se insoare si ei la randul lor crezand ca au inteles, crezand ca nu stiu ce religie i-a salvat cu adevarat, crezand ca sfatul mamei sau al tatalui cu tigarea in mana a reusit sa-i aduca cu picioarele pe pamant. Ajung unde nu le este locul - departe de ei. Mai departe... Mult mai departe. Si Dumnezeu sta si priveste tot. Acest mic, minim de progres intru dezvoltare spirituala doar atat poate sa-mi spuna : Dumnezeu sta si priveste. Si ne iubeste mai mult decat pe fiul Lui pentru ca in 2000 de ani (de la 'salvare') reusim singurei sa ne directionam cu minime progrese. Minime. Singurei dar prin El. Prin El dar prin noi. Pentru ca noi luam decizia. Noi luptam sa mentinem decizia in picioare. El doar ne priveste si unde vede decizie si ambitie... pune si El mana. Adica pare ca pune. A face copil clar nu poate fi un strat. Dragostea pe care o naste copilul da. Dragostea. Este clar un strat de luat in calcul. Salvarea vine prin dragoste. Dar cu siguranta nu e nevoie sa facem un copil ca ajungem sa iubim cu adevarat. Cu siguranta nu e nevoie sa sacrificam un suflet pentru a ne binecuvanta pe noi insine cu dragoste. Pentru a descoperi dragostea. Dragostea are nevoie sa fie inteleasa mai intai. Sa fie simtita cu tarie. Credem ca ne-am gasit jumatatea si apoi credem ca stim ce e dragostea. Si cand credem ca s-au intamplat acestea doua... credem ca suntem gata pentru un copil. Si aceste concluzii sunt defapt gresite. Nu suntem nici macar pregatiti pentru noi insine. Cum putem fi pregatiti pentru niste suflete care au nevoie de o adevarata indrumare? Sau poate ca proaspatul parinte are undeva in gena aceeasi credinta ca si Tatal Ceresc: copiii se cresc singuri. Cea mai buna educatie pe care o poate avea un suflet e cea pe care si-o da el insusi. Perfect deacord. Dar e nevoie de un inceput pentru aceasta educatie si acest inceput vine doar de la parinte. In cei mai importanti ani ai copilului. Primii trei ani. Ori, copilul atunci, in majoritatea cazurilor, marea majoritate... este neglijat. Copilului sa i se vorbeasca cu foarte mare seriozitate despre sinceritate si smerenie, bunatate si daruire inca de la acesti primi trei ani. Nu. Nu ne permitem sa riscam viata, sufletul sansa unui inger pentru ca noi credem ca stim ce e dragostea sau... vrem sa intelegem dragostea facand un copil. Dar dragostea este un strat de privit. A darui. A fi sclav. Acest termen e foarte incarcat de importanta privind inapoi in trecut. Pentru ca sclavii erau (si sunt) cele mai curate suflete din cate au putut sa existe pe pamant. Forma de sclavie pe care omenirea a manifestat-o pentru foarte mult timp (si inca o manifesta, insa la alt nivel) era foarte necurata. Asta nu facea sufletele mai putin curate. Cum poate scalvia atunci sa existe, sa continue in existenta pentru a forma suflete curate? Sclavia prin dragoste este raspunsul. Scalvia prin daruire. Gaseste aceasta persoana, aceasta persoana care are nevoie de tine si daruieste-te! Fii sclav. Fii cu adevarat necesar societatii si timpului tau. Pentru ca a fi sclavul copilului tau nu are sa functioneze. Sub nicio forma. Copilul tau are nevoie de o cu totul alta forma de sclavie din partea ta. Lafel si persoana daca este vorba de o persoana ce indeplineste un numar mai mic de ani petrecti in acest loc numit pamant. Dar copilul tau are nevoie de sclavia ta spirituala! Este infricosator cat de putin din sclavia spirituala ofera parintii de azi si cat din sclavia materiala. Infricosator!

Poti sa faci ce vrei din mine!

Poti sa faci ce vrei din mine...!


Lumea intreaga vrea o monstra,
O demonstratie
Ca te iubesc!

Cui sa demonstrez?
Ce?

Tu mi-ai spus ca ma iubesti
Printre picaturi. Eu n-am vrut doar picaturi,
Vreau sa stiu ca ma iubesti!

Si nu pot trai cu tine si nici fara tine!
Ma vedeam mai puternic, mai stapan pe mine,
Dar ceea ce ma stapaneste e dragostea.
Acest demon. Dumnezeu insusi chiar.

Dar damn. Aceasta dragoste e pura,
Si zambesc pentru ea desi ma doare ingrozitor
Dorul de tine! Zambetul tau, privirea ta! Aura ta!
Iti multumesc pentru ele!

Ii multumesc Lui pentru aceasta dragoste,
Iti multumesc tie ca accepti oceanul meu de dragoste.
Si nu ma inchizi pentru el desi ai tot dreptul s-o faci!

Printre amintiri ma plimb acum,
Si-am ajuns sa scriu...
Sa-ti scriu desi tu n-ai habar ca tie-ti scriu.
Si nici eu nu stiu ce fac.
Dar e ok, pentru ca acum inteleg si intradevar,
Poti sa faci ce vrei din mine!

Caci un dar este sa iubesti, mai ales cand dragostea e pura.
Si vreau sa cred ca e mai mult de atat.
Dar am sa mor... si nu e timp,
Nu e timp sa n-am pe umarul cui sa plang,
Nu e timp sa-mi refuzi dragostea,
Nu e timp sa demonstrez lumii imposibilul.
Desi acesta e imposibilul pentru mine!
Fix acest moment.

Acum,
Refuz!
Si nu mai poti
A face ce vrei din mine!
Gata!

Nu ma intereseaza daca te gandesti la mine
Ca la un monstru!
Sau poate ca vezi un inger cu aripi cazute.
Nu ma intereseaza! Chiar nu ma intereseaza!
Stiu ca te iubesc!
Si ma bucur ca e altfel acum
Cand poti sa faci ce vrei din mine!
Iar.

Gata!
Poti sa...
Faci ce vrei din mine
Pentru ca eu ti-am zis pa
Si tu lafel!

Poti sa razi de mine acum.
Si ma bucur ca faci asta deoarece
...

This is it!
Si voila
Poti sa faci ce vrei din mine!

O coborare in infern

Prezent la Sibiu pentru piesa de teatru a lui Silviu Purcarete. Foarte aproape de a nu se intampla asta. Calitatile organizatorice ale fratelului si-au spus inca odata cuvantul insa. Si ma bucur enorm ca a venit cu ideea si a dus pana la capat initiativa in cele mai placute conditii. Nu am trait doar o experienta extraordinara pe toata durata calatoriei ci...doua.

Mai intai piesa de teatru: Faust - scrisa J.W.Goethe. Piesa, pusa pentru prima oara in scena de catre Purcarete in anul 2007, acesta a reusit sa (re)atraga atentia criticii internationale. Pentru ca Purcarete este un artist complet, demn de recunoastere internationala si prin aceasta punere in scena merita sa primeasca acest titlu. Este o coborare in infern datorata degradarii spirituale. Mizeriei interioare in care omenirea se scalda. Iar regizorul coboare la propriu publicul sau in infern; efectele speciale folosite mi-au cam mutat atentia perceptiva spre un cu totul alt nivel. Sunt rar uimit de ceva la acest nivel. Acest nivel special unde cu adevarat am putut sa simt si frica de a ma afla in acel loc si necesitatea de a ramane conectat cu mine si a privi spre interiorul meu spre intelegere spirituala. Pentru ca intradevar, spiritualitatea ceea ce doreste regizorul sa sublinieze (bineinteles ca e vorba de text in definitiv) si e ceea ce reuseste sa realizeze din prima secunda a piesei pana in ultima clipa.

Jocul actoricesc de inalta clasa m-a facut sa inteleg ce inseamna calitatea in teatru.
Un decor dar si o coregrafie care se completeaza intru cele mai fine detalii, ajutandu-ne sa mergem cu usurinta prin padurea de idei.

Sunt bucuros pur si simplu ca am fost prezent la acest eveniment care cu siguranta nu trebuie ratat. Sau cum spunea prietena scenografa M. cu care m-am intalnit acolo in sala (culmea, nu ne-am intersectat nicicum drumurile in Bucuresti desi amandoi locuim aici), la 3 scaunde departare de mine: "it's a must!"

Al doilea moment are legatura cu un site construit special pentru cei ce iubesc aventura. Couchsurfing se numeste si putini stiu despre acest site. Eu l-am descoperit printr-un amic si l-am folosit pentru prima oara acum trei ani cand am fost cu After Schoolul la festival, la Cluj - cand impreuna cu Cody, partenerul de aventura, am fost nevoiti sa gasim un loc de dormit pentru o noapte si am cunoscut atunci un cuplu super mega ultra dragut.

First: ce e cu acest Couchsurfing - este un site pentru turisti si nu numai prin care acestia pot primi ajutor constand in simplu un loc in care sa poata puna capul jos peste noapte. Daca iti doresti sa cunosti oameni noi, sau nu ai bani sa platesti o camera la hotel sau pur si simplu... iti place aventura atunci acest site iti poate fi de foarte mult ajutor. E de subliniat parte frumoasa a totului: siteul este international. Daca se intampla sa ajungi in Chile si n-ai unde dormi, deschizi frumos Couchsurfing si ceri ajutor. In acelasi timp, si tu poti oferi ajutor - de exemplu cineva din Chile, luat pe nepregatite, ajuns in Romania, are nevoie de o canapea. Daca ai cont, tu il/o poti ajuta.

Asa m-am vazut si eu in situatia in care, la Sibiu mergand pentru piesa, a trebuit sa rezolv cu cazarea. Bineinteles ca as fi putut sa impart o camera de pensiune cu cineva din grupul de 11 oameni cu care am fost la piesa, asa cum au facut ei, insa gandindu-ma la experienta de data trecuta, eram pur si simplu nerabdator sa folosesc iar couchsurfingul. Astfel, Nicu si prietena lui - un cuplu incredibil, doi oameni extrem de speciali, doi oameni pentru care cel de langa este un om foarte foarte important - au oferit cu bunatate spatiul pe care il detin in apartametul lor. Am putut discuta atat de deschis cu acesti oameni. I-am simtit imediat ca pe niste foarte foarte buni prieteni. Discutiile cu ei, intinse pe o durata de cateva ore bune au avut aplicativitate sociala, religioasa dar si morala. Obiectivitatea la ea acasa. Nu m-am simtit nicio clipa strain sau cumva pus la colt de nu stiu ce idee pe care o aveam, cu care ei n-au putut rezona. Ea studiaza felul in care ecologia poate transforma lumea noastra intr-un loc mai bun si mai frumos iar el a intrat la facultate in Germania. Le multumesc din inima!

Titlul acestui articol are legatura si cu Faust insa din intamplare are legatura si cu titlul cartii pe care o citesc acum si care e acelasi - cartea e scrisa de Doris Lessing - castigatoare a premiului Nobel pentru literatura, intamplatoooor, tot in 2007. Iar cartea m-a prins. Desi destul de dificila, m-a prins. Imi place cum e scrisa, pur si simplu imi place. :)

Abia astept sa couchsurfez iar si are sa se intample cat mai curand.

disparitie...

Mi se demonstreaza a nu stiu cata oara ca deciziile interioare nu sunt ale mele de luat. Ce inseamna mai exact aceste decizii interioare? Au legatura cu a manca oua in loc de cartofi? A bea bere in loc de vin? Nu. Au legatura cu viata. Cu felul in care aceasta doreste sa se desfasoare. Cu legile pe care Dumnezeu doreste sa le etaleze. Suntem cu totii, chit ca vrem sau nu sa recunoastem, niste pioni pe imensa tabla de sah care se numeste Pamant. Unii sunt regi, altii nebuni, altii...regine. Regine care pot sa faca si sa se miste in orice directie doresc ele. Evident, si pentru ele se aplica aceasi lege. Poate chiar ma drastic aplicata legea. Pentru ca cineva care are libertatea sa faca ce doreste e defapt tinut intr-o cusca. Asa cum bine preciza bunul meu amic E., in cautarile sale dupa idei de scenariu - libertatea ca o cusca. Si o cusca e ceea ce avem cu totii in jurul nostru; din carne sau caramizi, din beton sau aer, din principii sau dorinte, din pofte sau eliberari. Aceasta este cusca. O poate nega cineva? Se poate elibera cineva? Eliberarea prinde forme undeva departe in timp, intr-o Gradina. Da. Atat de departe suntem de eliberare. Absolut toti. Sau poate ca suntem mai aproape de eliberare ca niciodata. Unii dintre noi, crestini fiind, isi doresc cu pasiune aceasta apropiere. Pentru ca se vad atat de pregatiti pentru aceasta Gradina. Atat de pregatiti. La cum am vazut eu lucrurile, din ce am vazut eu caractere pana acum, nimeni nu arata pregatit. Absolut nimeni. Daca portile acestei Gradini s-ar deschide in urmatoarea ora s-ar intampla un lucru din doua. Ori ar ramane goala pentru ca nimeni nu e pregatit pentru Gradina ori Dumnezeu s-ar conecta direct cu felul acestui pamant de a fi (nimic la locul lui, totul o abramburela, intregul o nebunie)si aceasta Gradina ar deveni, mai mult sau mai putin, al doilea Pamant. Sa recunoastem, nimeni nu poate dintr-o data, traind in in cel mai ostil loc posibil, cum pare sa fie aceasta lume, sa se lepede de toate acele trasaturi necurate, micute, dar necurate, care plasate in mici forme de actiuni fata de apropiati sa erupa in groaznice atitudini. O da. N-as dori sa ma aflu intr-o astfel de gradina. Da. Sufletul primeste alt trup. O alta casa - dar sufletul ramane acelasi.
     Este clar ca nu ne ramane altceva de facut decat sa fim, din punct de vedere al caracterului spiritual, ceea ce Gradina are nevoie. Cine stie, poate ca intradevar, o persoana are sa merite sa intre acolo. Si unde e o persoana, cu siguranta ca mai exista si altele. Multe altele.
     Aceasta gradina pentru mine exista deja in interiorul meu. E populata cu tot pamantul, fiecare om prezent aici, asa si acolo, cu ale sale calitati si fecte. Cu ale sale dorinte si principii. Fiecare cu bucata lui de Gradina conform dorintelor sale de trai. Conform felului sau in care simte ca e bine sa traiasca. Unul cu caruta dupa el cutreierand pe ici, pe colo, altul cu al sau cort, altul cu a sa casa in miscare, altul in cutia lui de chibrituri, undeva intr-un bloc dintr-un cartier linistit unde se simte fericit, altul in casa lui de la curte unde se simte lafel de fericit. Toti la locul lor, fiecare in a sa lume, asa cum simte ca se poate dezvolta spiritual, conform alor sale dorinte interioare. Astfel, nimeni nu mai locuieste in custi. Nimeni nu mai e mort. Toti sunt vii.
     Da. Totul are legatura cu acest a fi multumiti cu ceea ce avem. Sensul de mers al omenirii - a fi fericit cu cine esti si ceea ce esti. Si totusi se produce o ruptura, o incoerenta - cu criminalul cum ramane? Si el are voie sa se simta fericit cu cine este? Exact. Cam paici e ipocrizia acestei lumi. Cam pe la acest nivel. Saracul... poate ca el isi doreste sa fie impuscat si lumea il arunca intr-o celula unde, dupa 15-20 de ani care i s-au parut cat 5 ani, e aruncat inapoi in lume si incepe iar sa omoare. Hotul lafel. Toti acesti oameni fac ceea ce fac dintr-o simpla dorinta de a disparea. O frustrare interioara pe care nici ei nu au forta s-o exprime in cuvinte, dar actiunile lor o spun. Si el, individul, o va nega. El va nega totul. Instinctul de om, acest instinct mizerabil de a ramane in viata cand nu mai ai nicio legatura cu viata. Absolut niciuna. Aceasta hotie. Minciuna mai mare ca oricare planeta din univers. Viata inseamna spiritualitate. Nu o ai...

Treatment scenariu de lungmetraj (fragment)

...............
"Cred ca va trebuie sa ma mai gandesc la asta", ii raspunde Victor dupa o mica pauza,  mimand cu usurinta in exprimare si zambet simplu pe chip, non-existenta incalciturii de ganduri din interiorul sau. Anghel il priveste cu bunavointa apoi se ridica. Poate ca se intampla lucruri putin mai profunde in interiorul acestui tanar, isi spune Anghel in timp ce se indreapta spre fereastra ca intr-o plimbare prin parc, complet picat in capcana zambetului lui Victor si a talentului acestuia de a-si juca personajul. Oricum, continua acesta in minta lui, pentru un tanar de varsta lui ce se poata conecta cu astfel de subiecte, intr-o clara complexitate, aceasta nu poate decat sa evidentieze existenta dorintei de cunoastere spirituala nascuta la o varsta destul de frageda. Poate ca prea frageda. Suficient de frageda incat cineva sa poata dezvolta cu usurinta preconceptii "sanatoase". Aceste calatorii pe taramuri interioare atat de aride si greu de strabatut chiar si de mintile luminate. Pentru ca oricat de multe calatorii ar face cineva spre interiorul lui, calatoria are sa para mereu alta desi poteca pe care merge e aceeasi intotdeauna.(...)
................