Despre scenariile pe care am avut în intenție să le filmez nu mai pot spune decît faptul că asteaptă la sertar vremea lor; acum am început lucrul la un nou scenariu. Scenariul actual are titlu de lucru "The Application" și-l scriu direct în limba engleză.
Sunt cîteva lucruri pe care e nevoie să le îndeplinești ca să poți spune că te afli cu acte în regulă în Anglia. Printre acestea se află si National Insurance Number fără de care nu poți lucra aici. Procedura de obținere e anevoioasă și cere timp. Mult. Ești programat pentru un interviu de care nu se știe dacă treci (cel puțin asta ți se zice cînd îți faci programarea). Interviul are loc la două saptămîni dupa telefonul dat pentru programare, într-un cu totul alt oraș decît cel în care dorești să te stabilești (eu l-am avut în Birmingham, al doilea oraș ca mărime în Anglia), Interviul are loc într-o agenție a ocupării forței de muncă. Apoi, dupa interviu, aștepți încă vreo șase săptămîni pînă obții National Insurance Number. Interviul meu a decurs interesant. Chiar foarte; deși am ajuns la agenție cu 20 de minute mai devreme fața de ora programată și înaintea mea erau vreo șapte oameni care așteptau cu emoție să intre în interviu; eu am fost strigat la vreo cinci minute dupa ce am intrat pe ușă. La birou, o doamnă foarte concentrată și extrem de serioasă. (poți citi profesionistă - eu o vedeam doar foarte serioasă probabil din cauza emoțiilor. Clar e faptul că eu eram cam crispat :)) ). Îmi pune cîteva întrebari de rutină, se uită pe pașaportul meu și în vreo zece minute finalizează. Nici măcar nu s-a uitat pe actele pentru care mi-am dedicat timp și energie să le aduc într-un număr cît mai mare (iar lista de acte necesare e destul de mare). Cînd îmi spune cu simplitate că am terminat, evident că am o reacție nu ușor de trecut cu vederea. Ea se oprește, mă privește și pentru prima ora... îmi zîmbește, cu atît de multă bunătate că în secundă unu îmi revin și încep și eu să zîmbesc. "A durat puțin, nu?" Unde eu îi răspund un da plin de mirare apoi zîmbind îmi explică, profesionist dar zîmbind, ce se întîmplă după acest punct. Apoi mă întreabă dacă am avut timp să văd macar puțin din oraș. Îi spun că am ajuns în oraș dimineață în mod special ca să-l văd (interviul era programat pentru ora 16 fără 15 min.) și că mi-a placut foarte mult apoi revine ușor la starea pe care a avut-o la început cînd ne-am cunoscut și îmi spune că ea s-a născut aici și că... dar deja știu ce vrea să spuna, fac conexiune cu începutul și realizez că e prinsă în aceasta stare atît de cunoscută și răspîndită pe care jobul, locul în care te naști sau chiar familia ta și-o însușesc - monotonia. Am empatizat imediat cu ea și am încercat s-o fac să se simtă mai bine spunîndu-i că așa ni se întîmplă, că și mie îmi spuneau prieteni din alte țări că le place centrul vechi din București, dar eu doar mă bucuram că le place fără să pot vedea frumusețea. Ea înțelege ce vreau să fac și schimbă imediat subiectul redevenind profesionistă. In timp ce vorbește realizez că puteam spune ceva cu mult mai puternic în a o ajuta să se simtă mai bine. M-am rugat pentru ea și i-am mulțumit Domnului pentru tot.
La trei zile dupa ce am ajuns în orașul în care locuiesc acum, eu aveam abonament la Biblioteca Centrală. Primul lucru pe care l-am fîcut a fost sa caut secțiunea de cărti scrise în limbă străină, autori romîni. Cu trisețe am aflat că nu există așa ceva. Aceași situție și-n altă sucursală. Tot ce am găsit a fost un dicționar englez-romîn. Am intrat într-o librărie apoi. Nimic. Anticariat. Mulțimea vidă. Încep să mă gîndesc în mod critic la Liga studenților romîni din Anglia pentru că libraria din Londra (poate cea mai mare din minunata capitală) pe nume Waterstone, nici măcar pe Eliade (sau pe Eminescu) nu-l aveau iar Biblioteca din Birmingham, o capodoperă locație arhitecturală și culturală, nu îl aveau pe Eliade, de secțiune carte romînească ce să mai zic. Însă îmi spun "Alex, spiritualitatea înseamnă (și) să nu critici. Nu te improșca singur cu energie negativă". Așa că am rugat-o pe prietena fratelului meu O. și pe amicul meu G. să-mi trimită urgent un pachet de cărti scrise de autori romîni, în limba romînă ca să le donez bibliotecii centrale de aici. Apoi, foarte curînd, am să contactez liga studenților romîni și am sa inaugurez un program prin care voi încerca să aduc autorii romîni, tradusi și netraduși în acest loc de cinste culturală și spirituală.
Cine citește aceste rînduri și dorește să sustină inițiativa, mă poate contacta la adresa de email ilustra.films@yahoo.com. E nevoie de autorii traduși, în mod special!
link informativ autori romîni traduși: http://www.icr-london.co.uk/files/uploads/files/Lista_traduceri_actualizata.pdf
Pozele realizate în aceste cîteva zile de pelerinaj întru obținerea National Insurance Number-ului.
(!Unele poze nu necesită descriere. Pozele nu prezintă niciun fel de modificare digitală!)
Londra
Birmingham
Biblioteca
